De spaima apelor, au lasat in urma toata saracia. Nimic n-au luat cu ei pe drumul pribegiei. Singura avere era in bratele lor, nu le trebuia altceva: un pui de om, de nici doi ani.
Stefanut a venit pe lume acum un an si sapte luni. Atunci era bine in Cârna – nu se suparase Dunarea pe oameni. In sat era liniste, fiecare isi vedea de treaba lui cum se cade. Mai amarâti ori mai rasariti, cârnenii n-o duceau rau, asa, in general – aveau grija de gospodarie, munceau si ei cum puteau petecele de pamânt mostenite de la strabuni. In rândul lumii era si Simona Zorlescu. Tocmai se maritase, desi abia facuse 17 ani. Se grabise ca fata mare, ii zisese lumea, dar nu i-a pasat. S-a asezat la locul ei cu omul care i-a placut: tot tânar, tot neavut si la fel de mistuit de focul dragostei ca si ea. Nevoile s-au lipit de insuratei de la bun inceput. In casa prapadita aducând mai mult a bordei, fara vreo zestre care sa le potoleasca foamea ori sa le odihneasca fruntile infierbântate de patima, tânara familie a supravietuit cum a dat Dumnezeu. Ba muncind pe la unul si pe la altul cu ziua, ba mergând pe la rude sa dea câte o mâna de ajutor, s-au descurcat. Mai mult, cu cât nevoile se inmulteau, cu atât iubirea ii pârjolea mai tare.
Si asa, in catunul de pe buza Dunarii, in linistea sarmana de la tara, a fost zamislit acum un an si sapte luni Stefanut.
I-a alungat apa
Nu le-a mai trebuit nimic parintilor de atunci. Acoperis deasupra capului aveau, o bucata de pâine muncita cinstit gaseau in fiecare zi. Singura grija le era gramajoara mica de om, frumos ca un inger. Lapte, hainute frumoase, jucarii colorate – erau suficiente motive sa-i trezeasca pe tinerii soti pâna sa rasara zorile si sa plece, cu rândul, la munca. Suficiente motive sa traiasca anul trecut primul Craciun, primul Paste cu adevarat fericit, sa se bucure de fiecare sarbatoare care a urmat dupa ele, de fiecare adiere de vânt ori picatura de ploaie. Era suficient sa fie fericiti.
Când s-a napustit Dunarea peste sat, linistea s-a spart. Simona si barbatul ei s-au cutremurat. Cu ochii la apa inaintând amenintator spre ei sa-i inghita, tinerii numarau ingroziti clipele care le mai ramâneau pâna sa se desparta de cuibul lor. In cele din urma si-au strâns bruma de curaj si au fugit, cu mâinile goale, lasând in urma toata saracia. Aveau pentru ce sa traiasca. Il aveau pe Stefanut, lumina ochilor, comoara de nepretuit. Nimic altceva nu mai conta: nici foamea, nici setea, nici pribegia printre straini.
„Induram si noi ca altii…“
De doua saptamâni, mica familie Zorlescu si-a gasit adapost in Macesul de Sus. O ruda indepartata s-a indurat de ei si i-a primit in casa. „Nu-i lucru putin“, spune Simona, leganându-si baiatul in brate. „Suntem multi, au mai venit si alte neamuri, toate gonite din Cârna de apa. Sa dai de mâncare la atâtea guri e greu… Dar ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute, poate ne gasim ceva de munca, sa platim o chirie si incet-incet sa punem ceva pe picioare, o casuta a noastra. Pentru Stefanut, ca e la inceputul vietii si are nevoie de caldura unui camin adevarat “. Femeia de 19 ani se uita cu drag la comoara din brate. „Nu e usor. Mâncam ce apucam, lapte praf nu ne da nimeni pentru cel mic. De vreo doua zile il doare burtica, abia se mai opreste din plâns, saracutul. Dar apa de la ajutoare nu e suficienta pentru toti sinistratii, trebuie sa-i dau de la fântâna… O fierb, o racesc, degeaba. Ce sa facem, induram si noi ca altii, pâna om scapa de nenorocirea asta“. Femeia lasa jos copilul, sa se joace. Cu lacrimile aproape zvântate, mâna de om se invârte marunt incoace si-ncolo, cautând sa cunoasca locul. Unul nou, strain, dar in care va ramâne poate de aici inainte, va creste, va merge la scoala, va trai.
Si tu ai fost copil!
Dezastrul inundatiilor din Dolj a lasat in urma sute de copii, care plâng dupa jucariile, cartile si hainutele lor. Ajuta-ne sa le oprim macar o parte din lacrimi! Gazeta de Sud si Fundatia „Gazeta de Sud“ desfasoara o campanie de strângere de jucarii, carti si hainute, destinate celor care au acum copilaria transformata intr-o mare de lacrimi. Poti contribui si tu, sa le aducem impreuna o raza de bucurie si speranta! Te asteptam la sediul Gazetei de Sud, din strada Câmpia Islaz, nr. 97 A, cu o jucarie, o carte sau o hainuta curata. Darul tau va ajunge, pe 1 Iunie, in mâinile copiilor care sufera in urma inundatiilor!
Iti multumim!
„Si tu ai fost copil!“ – o campanie initiata de Fundatia „Gazeta de Sud“, pentru copiii din localitatile doljene afectate de inundatii.
