Joi. Dupa zece. Liniste burnitata dupa forfota innebunitoare a zilei. Strazile sclipesc umed la semafoarele galben-intermitent. Se sting ferestre pentru somn fara vise, se aud ratacit motoare grabite spre casa. Craiova isi pune camasa de noapte. In câteva locuri insa, ziua abia incepe. Este ora la care doar acolo, ascunsa dupa geamuri negre, viata curge ametitor. In ritm de dans indracit si agatata de slipul dantelat al stripteuselor, stapânele noptii…
Prima oprire. Scris de-o schioapa, fara sa atraga prea mult atentia. „Night club“. E asezat oarecum in vad – la o rascruce de drumuri cu trafic intens. Discret insa, poate fi reperat mai mult de cei interesati de localurile de gen. Dupa usa cu programul la vedere – zilnic: 22.00 – 5.00 – lumina rosie iti incalzeste simturile amortite de ploaia de-afara. Cadru intim, cochet, scump. Putini clienti totusi. E inca devreme. Pe ring, in ritmul blues-ului, un trup se incolaceste innebunitor pe bara de inox. Intri. Câteva perechi de ochi se-ntorc sa te cerceteze. Primii sunt ai bodyguardului. De cum primesti acceptul tacit, treci la urmatoarea etapa: fetele. Pâna sa-ti gasesti loc, cadânele strânse ciopor la masa de lânga bar ti-au si cântarit portofelul. Te faci comod. Urmeaza ultima proba: comanzi. Si daca esti suficient de generos, privirile languroase, unduirea provocatoare a soldurilor, schimbarea molateca a picioarelor pe sub masa, zâmbetele promitatoare, toate iti sunt oferite pe loc. Vei avea o noapte fierbinte!
Motiv: saracia, metoda: „prietenia“
Noua stripteuse lucreaza aici. Alese pe sprânceana, desigur, dupa rangul localului. Tinere – oficial, de la 18 ani in sus. Blonde, brunete, roscate, ingenue sau salbatice, suple ori cu forme apetisante, fetele acopera toata gama cererilor. „Eu le aleg“, spune patronul, un tânar cu gusturi evident la moda. „Trebuie sa arate bine, sa placa ochiului. Sunt barbat, deci stiu ce calitati trebuie sa aiba o femeie. Si sa stie sa se miste. Cele care au vechime in meserie si care au avut impresari inainte, au si coregrafi. Cele mai multe insa invata sa danseze una de la alta. Motivul pentru care practica aceasta meserie le diferentiaza oarecum: fie provin din familii cu situatie financiara proasta ori destramate, fie vor sa faca bani multi intr-un timp foarte scurt, fie le place sa danseze si intentioneaza sa faca o cariera din asta. De regula, sunt introduse in bransa de o «prietena», care e deja practicanta. In momentul in care sunt angajate – cu contract! – fiecare isi stabileste un program, alcatuit din câte doua melodii – la mine sunt excluse manelele. Vârsta minima este de 18 ani. Maxima – nu exista. Am avut dansatoare trecute bine de treizeci care aratau si se miscau extraordinar… Majoritatea au doar liceul. Nici nu ma intereseaza sa fi facut mai multe studii. Ca la orice loc de munca, trebuie sa respecte niste reguli: sa nu vorbeasca urât, sa nu tipe, sa nu faca scandal. Au obligatia sa se prezinte la serviciu la ora 22.00 odihnite, in stare perfecta si sa lucreze pâna la cinci dimineata. Nu au voie sa plece cu clientii din bar. Ce fac dupa serviciu e treaba lor. Au cazarea asigurata, sunt platite cu salariu, plus un procent din vânzarea pe care o fac clientii care le ofera de baut. Desigur ca pot primi si bani pentru evolutia scenica. Nu se intâmpla insa prea des sa danseze doar pentru un client. Aici – ca de altfel in toate cluburile de noapte din Craiova – nu exista «priveuri» – un fel de separeuri, ascunse doar de o draperie, in care clientul se retrage cu dansatoarea, iar aceasta danseaza la cerere. Dupa dans, fetele pot fi chemate insa la masa, pentru conversatie si consumatie. Clientul plateste!“.
Haine, cosmetice, bijuterii – erotismul de consum
Intr-o miscare periculos de erotica, Maria – nume fictiv, evident – aluneca pe bara. Isi incheie numarul. Se apropie de masa, cu gesturi voluptuoase, usor nepotrivite insa aerului de pustoaica. E frumoasa. Supla, cu linii fine neajunse la maturitate, isi poarta desuurile mici cu o nonsalanta izbitoare. Se asaza la masa, in pozitia studiata: bustul inainte, picioarele cu tocuri exagerate unul peste celalalt. Sub machiajul strident e o copila. „Am 19 ani“, spune cât poate de convingator. „Am inceput acum vreo doi ani. Am mers cu o prietena intr-un club de noapte din Pitesti – orasul meu natal – si mi-a placut ce am vazut. Nu dansasem niciodata pâna atunci. Am invatat repede si sunt multumita: câstig suficienti bani sa-mi cumpar haine, cosmetice, bijuterii… Probabil o sa mai stau vreo doi-trei ani, apoi o sa dau la facultate… Poate ma apuc de altceva…“
Dupa colt, un club altadata cunoscut a dat faliment. In locul ringului troneaza un televizor in fata caruia acum isi beau berea câteva perechi somnambule. Vizavi, alt local. Ceva mai vechi, printre primele deschise in Craiova dupa ’89, inca supravietuieste. Firma e ceva mai ademenitoare, dar clientii lipsesc. Doar doua dansatoare lucreaza aici, insa fara entuziasmul de la vecini. Poate din cauza frigului din incapere, poate din cauza ofertei slabe, fetele par plictisite, obosite, aidoma peretilor cu zugraveala afumata. Chiar lânga niste camine studentesti, un local proaspat inaugurat. Nici acesta nu e insa luat cu asalt – probabil din cauza sesiunii care se apropie. Intr-o pauza binemeritata, stripteusa sporovaieste cu barbatii la o masa. Semiobscuritatea rece, spatiul strâmt, muzica neinspirata nu indeamna deloc la senzatii fierbinti. In celalalt capat al orasului, intr-un local in voga, petrecerea a inceput de ceva timp. Fara expresie, echipate corespunzator, patru fete isi asteapta rândul. A cincea evolueaza desantat pe ritmurile asurzitoare si lalaite ale lui Guta sau Adi de la Vâlcea sau Minune sau toti la un loc. Trecuta bine de treizeci, vulgara, un pic cam grasa si cu miscari dezarticulate, isi intrerupe adesea programul pentru o inghititura ori un sarut aruncat clientului – evident un apropiat, deci singurul impresionat de prestatie.
„Dansez, sunt puternica, frumoasa, desteapta!“
„Imi place ceea ce fac“, spune cu siguranta, fara sa-si ascunda mândria de a fi o veterana a acestei meserii. Dana ia loc la masa fara ifose, sânii generosi expunându-se fara ostentatie. Nu mai este la prima tinerete, dar exuberanta, certitudinea ca este o femeie frumoasa, experienta o fac sa atraga privirile imediat. „Am inceput pe la 18 ani. Pur si simplu asta am vrut sa fac de mica: sa dansez. Parintii au stiut de la bun inceput, nu le-am ascuns nimic. Am dansat intâi aici, apoi am plecat in strainatate. Italia, Germania, Spania, Franta, peste tot am fost. In baruri mai proaste sau in altele cu pretentii, m-am descurcat intotdeauna si asta pentru ca am inteles cea mai importanta regula a vietii: sa stii cum sa-i iei pe oameni. Conteaza sa arati bine, desigur, dar mai important este sa stii sa te adaptezi clientilor, sa stii sa vorbesti cu ei, sa porti o conversatie, fie ca e doctor, fie ca e muncitor. Eu am facut doar opt clase, nu mi-a placut cartea, dar asta nu inseamna ca sunt proasta. Nu am avut niciodata un sef, mi-am ales singura contractele. Stiu sa ma descurc oriunde si oricum. Traiesc pe picioarele mele, am un copil de zece ani caruia nu i-am ascuns niciodata ce fac, sunt multumita de mine. Acum dansez din placere, vin aici doar pentru ca nu ma pot lipsi de bar, de muzica. Sunt constienta ca nu voi putea s-o fac la nesfârsit. La un moment dat, va trebui sa ma reprofilez. Nu m-am hotarât inca spre ce, dar nu-mi fac griji! Sunt o femeie puternica, frumoasa, desteapta. Ma voi descurca“.
Mai mult decât un numar de strip-tease
Cu aceeasi dezinvoltura vorbeste si Natasa, colega de bara si de destin. Stapâna pe viata ei si pe instinctele barbatilor, femeia nu se sfieste deloc sa vorbeasca atât despre experientele ei, cât si despre ale colegelor mai tinere si nestiutoare, orbite doar de stralucirea iluzorie a neoanelor rosii. „Am 38 de ani si un baiat de 19“, isi incepe fara ocolisuri destainuirile. Fara vreun zâmbet profesional, lipsit de expresie, ci cu simplitate, sinceritate si sclipiri istete in priviri, la care se adauga si calitatile fizice ramase intacte, Natasa este mai frumoasa si mai provocatoare decât toate cadânele de 18 ani – oficial! – puse la un loc. „Sunt ucraineana, am emigrat la vârsta de 18 ani pentru dans, dupa ce am terminat Scoala de Psihologie. De ce? Pentru ca mi-a placut sa dansez, pentru ca stiam ca se câstiga bani frumosi. Si pentru ca voiam sa ma plimb. Am calatorit prin toata Europa, am vazut locuri extraordinare, am cunoscut oameni extraordinari. In Craiova am revenit doar de doua luni – prima data am fost acum vreo trei ani, când am facut chiar o reclama pentru Universitatea Craiova, echipa mea de suflet. As fi putut sa gasesc un contract mai bun acum, sunt sigura, dar aici, in clubul asta, eu decid ce fac, imi place aerul familiar, faptul ca nu sunt clienti cu fite sau agresivi. In plus, sunt si putin sentimentala: aici am invatat sa vorbesc limba româna. Multumita? Evident: primesc patru sute de euro pe luna, plus banii pe consumatie si ciubuc. Cinci milioane pe seara? Ha, am facut si 55. Aici, la bara asta! N-am avut niciodata patron, asa cum se procedeaza in majoritatea cluburilor de strip-tease. De regula, acolo fetele – multe minore – trebuie sa fie doar frumoase. Ce au in cap nu conteaza. Sunt racolate prin diverse metode, sunt aproape sechestrate de patron toate intr-un apartament sau intr-o casa. N-au libertate nici sa-si cumpere de mâncare din banii câstigati. Patronii dicteaza ce sa faca in timpul lor liber, unde sa mearga, cât sa cheltuiasca. Multe sunt trimise… la produs, cum se spune aici. Si o fac, pentru ca vor sa câstige bani, pentru ca li se promit cariere de dansatoare in strainatate, pentru ca sunt mintite frumos. Tragedia este ca majoritatea ajung sa faca trotuarul. Si asta dintr-un singur motiv: ca n-au stiut decât sa fie frumoase… Mie nu mi-e rusine cu ce am facut in viata. Am trait cum mi-a placut, nu am facut compromisuri niciodata, am crescut un copil frumos, am invatat sapte limbi, am câstigat suficient pentru a-mi asigura un confort decent, nu m-am culcat decât cu cine am vrut. Nu am regrete. Doar ca vârsta e nemiloasa… Asa ca de anul viitor ma voi apuca de afaceri, aici, in Craiova. Imi voi deschide un birou de traduceri in limbile slave – am inaintat deja cererea la minister. Daca voi renunta vreodata la dans, e greu de spus“.
…Si nu era decât un club aruncat pe o straduta intunecoasa, intr-o noapte ploioasa de joi. Fara sa fie in voga, fara ifose, cu muzici ca in toate celelalte, dupa cheremul clientului, cu preturi la fel de piperate. Dar unde, pe lânga privirile ademenitoare, dansurile incarcate de erotism si bauturile scumpe, stripteusele de aici iti puteau oferi si altceva: sansa de a le cunoaste. Pe ele, femeile platite nu doar pentru erotismul lor.
Minore erotice, dar imbracate!
Meseria de dansatoare poate incepe chiar mai devreme de 18 ani. In conformitate cu prevederile legale, fetele pot evolua pe ringul de dans incepând cu vârsta de 16 ani, dar numai daca au acceptul scris al parintilor si cu conditia de… a ramâne imbracate pe tot parcursul evolutiei artistice.
