Preţ de mai bine de o oră, copiii din grupa pregătitoare „Albăstrele“ au cântat şi au spus poezii, au pregătit ouă pictate, felicitări şi tablouri, pe care le-au „vândut părinţilor“. Banii au fost strânşi pentru mămica unuia dintre prichindei, diagnosticată cu scleroză multiplă. Gazdă a fost Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.
Agitaţi peste măsură, strecurându-se printre scaune şi părinţi, discutând unii cu alţii, foindu-se într-un loc, copiii de la Grădiniţa „Dumbrava minunată“ şi de la Liceul Pedagogic se pregătesc să-şi joace rolul. Îmbrăcaţi în costume populare, se aşază în şir, aşteptând semnalul de începere a serbării. Se mai întorc unul spre celălalt, mai râd unii de alţii, se mai înghiontesc, uneori aşa, pentru încurajare. În spatele scaunelor, aşezate la o masă în colţul de lângă fereastră, câteva fete pictează ouăle fierte, aşezându-le apoi în coşuleţe. Lângă ele, carioci, felicitări, hârtie colorată, rame pentru fotografii, câteva tablouri. „Serbarea de astăzi, destinată Sărbătorilor Pascale, are şi un aspect umanitar. Avem printre noi un om care are nevoie de sprijin“, se aude vocea unei educatoare. Se opreşte apoi, emoţionată, încercând să-şi stăpânească lacrimile. Omul de care vorbeşte este mama unuia dintre copii. Are 28 de ani şi, în 2005, a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, formă medulară.
Contracronometru
Corina Truceanu se mişcă acum din ce în ce mai greu. Efortul o oboseşte şi fiecare mişcare îi provoacă dureri. Merge aplecată, ca un bătrân cocoşat, deşi nu a împlinit nici 30 de ani. „În 2005, medicii de la Spitalul Universitar din Bucureşti ne-au spus că are scleroză multiplă. I s-a prescris interferon, însă de-atunci boala s-a agravat cu fiecare lună care a trecut. Acum… e în cărucior“, povesteşte tatăl, Ştefan Cioroianu, şi ochii i se umezesc. „Medicii o numesc «boala adultului tânăr» şi spun că nu seamănă doi pacienţi unul cu altul. La ea, a avansat rapid. Leziunile sunt aceleaşi, numai că s-au cronicizat în timp“, continuă el. Tot medicii i-au recomandat un transplant cu celule stem, operaţie care în România nu se poate efectua. „Am găsit o clinică în Germania. «Eduardus Krankenhaus» se numeşte. Am început corespondenţa cu medicii de acolo pe 17 iunie, anul trecut, şi ne-au făcut programare pe 27 aprilie, după Paşte. Acum mai avem nevoie de 5.100 de euro, restul banilor i-am adunat din sponsorizări“, adaugă tatăl Corinei.
Pentru colegul lor
„Vă aduc o veste mare, / În pădurea nu-ştiu-care / Totul s-a trezit la viaţă, / Peste tot numai verdeaţă, / Păsărele-cântăreţe, / O mare de frumuseţe! / Cântă-ntruna dumnealor, / Ba soliste, ba în cor, / Cântecul cel minunat / E «Hristos a înviat!»“, rosteşte versurile, dintr-o răsuflare, unul dintre prichindei, ieşind din şir şi făcând un pas înainte. Răsuflă uşurat, aruncă o privire către mămica, aflată undeva în faţă, printre ceilalţi părinţi, şi fuge înapoi, la locul său.
Fiecare are rolul lui. Unii se mai încurcă, alţii se opresc după câteva cuvinte, uitându-se spre doamna educatoare şi aşteptând ajutor. Zâmbesc apoi stingheriţi, îşi prind mâinile şi recită ultimele versuri mai mult pentru ei, zbughind-o spre colegi. Andra, Radu, Karina, Bia, Denisa, Elena, Georgiana, George, Andrada, Alex. Fetiţele par mai curajoase şi mai decise să spună tot, până la capăt. În faţa lor, aşezate pe covor, sunt înşirate florile primăverii şi coşuleţe cu ouă pictate. După cântecele şi poeziile recitate, e rândul părinţilor, care vor cumpăra, plătind cât vor crede de cuviinţă, felicitările de Paşte, tablourile, ramele şi ouăle pictate de cei mici. Nici unul dintre prichindei nu ştie prea bine ce se va întâmpla cu bănuţii strânşi după munca lor. Ştiu, vag, că în felul acesta l-au ajutat pe colegul lor. Nici băieţelul Corinei nu ştie prea multe, ci doar că mămica e grav bolnavă…
