http:http://www.youtube.com/watch?v=HHMzjnazK1I
Un oraş necunoscut, dintr-o ţară est-europeană. Câţiva oameni reuşesc, după ani de muncă, să organizeze un campionat mondial al câinilor de salvare. 76 de echipe caută în dărâmături, se aruncă în apă, cercetează pădurea sau, pur şi simplu, îşi demonstrează dexteritatea, vreme de cinci zile, în oraşul de pe malul Jiului.
Clara STĂNESCU
Miercuri, după-amiază, centrul Craiovei a început să freamăte. În haine din piele neagră, unii cu tatuaje, alţii cu metale la mâini şi urechi, ambalând nervos motoarele, purtătorii drapelelor ţărilor participante s-au aliniat pe aleea din Piaţa „Mihai Viteazul“. În difuzoare s-au auzit vocile care anunţau, oficial, deschiderea celei de-a XV-a ediţii a Campionatului Mondial pentru Câinii de salvare. Liviu Ionescu, preşedintele Centrului de Educare Canină, şi echipa sa au reuşit. Nopţi nedormite, luni, ani întregi de muncă, de teste, de evaluări. Meritul le aparţine în totalitate. La un semn, motocicliştii ies de pe alee, îndreptându-se spre fântâna muzicală. Cehia şi Slovenia, Ungaria, Germania, Austria, Belgia, Elveţia, Spania, Franţa, Finlanda, Croaţia, Suedia şi Japonia trec prin faţa privitorilor şi a camerelor de filmat. Exemplarele canine freamătă nerăbdătoare. Se aşază în semicerc, adulmecându-se şi privindu-se jucăuş. Parcă ar prefera pădurea dalelor stropite de artezienele înşirate în centru. Până acolo însă mai sunt câteva ore…
Prima zi, primele emoţii
Anual, începând cu anul 1995, la Campionatul Mondial participă cei mai buni dintre cei mai buni câini de salvare. „Este o onoare, dar şi o mare responsabilitate oferită României, mai ales Centrului de Educare Canină, organizarea la Craiova a celui mai important eveniment chinologic de salvare. Dorim să arătăm tuturor că românii au mentalitatea, atitudinea şi cultura chinologică occidentală, că sunt pregătiţi pentru un astfel de eveniment“, declara, înainte de începerea Campionatului, Liviu Ionescu. Ieri, la orele dimineţii, s-a dat startul competiţiei. Probele – obedienţă şi dexteritate, căutare în teren accidentat, căutare în caz de cutremur şi proba de urmă – s-au desfăşurat simultan, în locuri diferite: Şcoala de fotbal „Gică Popescu“, Pădurea Bucovăţ, Malu Mare. Doar proba de salvare din apă, din cauza dificultăţii, este rezervată pentru mâine, la Preajba. „Oamenii care vor să vadă campionatul pot veni, în aceste zile, oricând, de la ora 8.00 până la 16.00. Sunt 72 de echipe. Partea frumoasă este că acum nu-şi cunosc rezultatele, aşa încât se străduiesc să fie cât mai buni, cât mai aproape de perfecţiune. Sunt echipe care nu mai au statut de vedetă. Aici, oricine poate deveni campion“, adaugă organizatorul.
Un campionat de 80.000 de euro
Sark Chmelova tocmai a încheiat proba de obedienţă. Chipy sare ca un arc în jurul ei, aşteptând ceva de ronţăit. „Îi place teribil mâncarea, tocmai de aceea e uşor să lucrezi cu ea. Ar face orice pentru mâncare!“, râde conductorul. Fac parte din echipa cehă. Sark a mai fost în România, în urmă cu 20 de ani. A observat diferenţa, însă spune că decalajul faţă de o ţară dezvoltată este încă mare. Se bucură însă de primirea călduroasă şi de oamenii prietenoşi pe care îi cunoaşte. Majoritatea participanţilor vin din Cehia şi Slovenia (fiecare cu 17 patrupede), urmate de Ungaria (11), Germania şi Austria (6). Ceilalţi participanţi sunt din Belgia, Elveţia, Spania, Franţa, Finlanda, Croaţia, Japonia şi Suedia. Toată organizarea a costat circa 80.000 de euro. „Cei mai mulţi, 50.000 de euro, vin de la Organizaţia Mondială. Restul sunt obţinuţi din sponsorizări“, precizează Liviu Ionescu.
Despre competiţie, preşedintele IRO (International Rescue Dog Organisation – Federaţia Mondială a Câinilor de Salvare), dr. Wolfgang Zörner, declara: „Este o mare plăcere organizarea, pentru prima dată, a unui Campionat Mondial IRO în România. Sperăm ca prezenţa atâtor antrenori de câini de salvare din toată lumea să fie o mare motivaţie pentru antrenorii români“. De fapt, astfel de competiţii nu sunt ţinute doar pentru a menţine câinii la cel mai înalt nivel, spun organizatorii, dar şi pentru a-i compara, a schimba experienţe şi pentru a observa munca internaţională.
