Îi plac fotbalul, gătitul, cântatul şi a cochetat chiar şi cu jurnalismul. Numele lui este Tony Young şi, deşi are 50 de ani, tinde să demonstreze că merită să poarte acest nume de familie. Este un inginer proiectant mereu „young“ (tânăr), născut în Sunderland, un oraş industrial vechi, cu o plajă superbă, de pe coasta de nord-est a Marii Britanii, însă acum locuiește în Krefeld, Germania. Meseria îl ţine departe de soţie şi de cei doi băieţi ai săi, făcându-l să călătorească prin toată lumea. Ea l-a adus şi la Craiova, la o companie multinaţională din domeniul auto. În câteva zile, el va părăsi oraşul nostru, dar, înainte de asta, a fost de acord să ne vorbească puţin despre experienţa lui de englez hoinar pe plaiurile olteneşti.
– Cum şi când ai ajuns în Craiova?
– Am vizitat Craiova pentru o săptămână, în septembrie 2011, iar de pe 9 ianuarie 2012 am stat aici aproape mereu. Am venit la Craiova pentru a înlocui un coleg care nu a putut să plece de lângă familia lui. Munca mea aici se va încheia pe 31 august.
– Care au fost primele lucruri văzute aici care te-au impresionat?
– Am fost foarte impresionat de casele şi vilele vechi şi frumoase din Craiova şi de clădiri precum prefectura sau Muzeul de Artă. Multe dintre clădiri au nevoie de restaurare, dar chiar şi cu porţile sau pereţii rupţi sunt foarte impunătoare. Îmi imaginez că, atunci când toate aceste clădiri erau noi, Craiova trebuie să fi fost un oraş foarte frumos şi romantic.
– Ai putea să ne faci o listă cu punctele forte şi punctele slabe ale Craiovei?
– Punctele forte… Oamenii de aici sunt minunaţi. Prietenoşi, de ajutor, şi e foarte uşor să te înţelegi cu ei. Vă rog, nu vă schimbaţi! Am mai fost surprins de numărul mare de baruri şi restaurante bune. Mă gândeam că va trebui să mănânc în acelaşi loc în fiecare seară, dar am avut de unde să aleg. Centrul oraşului are nişte detalii frumoase, cum ar fi fântânile sau luminile de pe clădiri sau din parcuri. Îmi mai place şi transformarea prin care trece Craiova vara, atunci când totul se mută afară. Cu excepţia câinilor de pe străzi, mă simt în siguranţă aici! Aceştia sunt un punct slab, împreună cu drumurile stricate, dar şi cu şoferii care folosesc şoselele ca pe nişte piste de curse. Unii nici măcar nu se opresc să dea prioritate pietonilor.
– Încearcă să-ţi aminteşti una dintre cele mai frumoase experienţe din oraşul nostru.
– Este vorba despre prima dată când am vizitat Parcul „Romanescu“ primăvara, împreună cu soţia mea. Chiar este un loc nemaipomenit.
„Cu toţii plângem şi râdem la fel“
– Deseori te referi la oamenii din Craiova şi/sau România cu termenul „noi“. Ce te-a apropiat atât de mult de noi?
– Nu am observat asta. Lucrez frecvent departe de casă şi, oriunde aş fi, îmi place să mă împrietenesc cu oamenii locului. Asta face trăitul departe de familia mea mult mai suportabil. Pentru mine, viaţa e o serie de prietenii legate între ele şi am găsit nişte prieteni foarte buni în Craiova, deci cred că mă simt mai confortabil cu „noi“. Limba şi culturile noastre or fi diferite, dar cu toţii plângem şi râdem la fel.
– Meseria ta te poartă peste tot în lume, unde poţi vedea multe locuri, tradiţii şi multe genuri de oameni. Ai putea să ne faci un top trei al oraşelor tale preferate?
– Am fost destul de norocos să lucrez în Istanbul pentru ceva vreme şi încă sunt de părere că e cel mai uimitor oraş din lume. În zonele vechi ale oraşului, poţi vedea istoria lumii din jurul tău, iar oamenii sunt foarte cosmopoliţi şi toleranţi. Sora mea locuieşte în Sydney, aşa că am avut posibilitatea să vizitez acest oraş de două ori. Şi îmi place fiindcă, privit din jurul portului, este frumos din orice unghi te-ai uita la el. Am fost şi în Dublin de cinci ori. Îmi place stilul de viaţă al irlandezilor. E un oraş grozav în care fiecare străin este foarte bine primit. E unul dintre locurile în care poţi avea cel mai uşor o conversaţie cu un om pe care nu-l cunoşti.
– Ce are Craiova în plus pe lângă celelalte locuri pe care le-ai văzut?
– Craiova are un potenţial foarte mare pentru regenerare şi îmbunătăţire. Restaurarea clădirilor vechi ale oraşului şi îmbunătăţirea infrastructurii ar face din Craiova un oraş mai atractiv pentru locuitorii săi, dar şi pentru companiile străine care pot investi şi se pot instala aici. În mare, pe lângă munca mea aici, mi-am petrecut timpul cunoscând oameni şi încercând să cunosc cât mai bine Craiova.
„A fost o experienţă pozitivă“
– Ce faci de obicei după programul de lucru, cum te relaxezi?
– În Germania, acasă, eu gătesc mereu, iar asta mă ajută să mă relaxez după o zi de muncă. Serios, chiar mă ajută! Aici, în România, am gătit pentru colegii mei cam o zi pe săptămână dar, de obicei, mănânc în oraş, mă întâlnesc cu prietenii şi bem un pahar. Totodată, îmi place să cânt la karaoke. În iarnă, acesta era un lucru obişnuit pentru mine într-un bar din Craiova, și a fost un mod excelent de a cunoaşte oameni.
– Şederea ta în Craiova, respectiv România, se va încheia în câteva zile. Ce îţi va lipsi cel mai mult şi cum ai putea să rezumi timpul petrecut aici?
– A munci şi a locui în Craiova a fost o experienţă pozitivă pentru mine. O să-mi lipsească prietenii, colegii şi petrecerile pe care le făceam aici. Timpul petrecut aici a fost o balanţă între perioadele de muncă grea şi nopţile în care ne întreceam la karaoke!
– Mulţi oameni de aici s-au apropiat de tine, dar şi tu de ei. Vei reveni aici ca turist?
– Da. Încă trebuie să descopăr România. Sunt atâtea locuri pe care aş vrea să le văd cu familia mea… Şi de-abia aştept ca prietenii mei din România să vină să mă viziteze acasă, în Germania.
– În final, ce ţi-ar plăcea să le spui cititorilor noştri şi craiovenilor?
– Mulţumesc, Craiova. Mulţumesc pentru că ai avut grijă de mine atât de bine. Mă voi întoarce.
