Patrick Mihai este un tânăr de 19 ani care tocmai a absolvit Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova. Drumul vieţii trebuie să meargă, inevitabil, mai departe, aşa că Patrick a ales să urmeze studiile de Management şi Economie ale unei universităţi din Europa.
Destinaţia lui, începând cu 13 septembrie, va fi Universitatea Greenwich din Londra. Din poze, ea arată ca un regat, în comparaţie cu universităţile din România. Are trei campusuri şi gazon cât vezi cu ochii; chiar şi site-ul este foarte bine pus la punct, actualizat mereu cu informaţii proaspete şi nu neapărat despre facultate în sine. Pentru a fi acceptat la Universitatea Greenwich, Patrick a avut nevoie de media minimă 8.00 la examenul de bacalaureat şi de un atestat de limba engleză recunoscut internaţional. Totodată, a trebuit să meargă acolo, pentru un interviu „face to face“. Limba engleză a constituit un punct în plus pentru alegerea acestei facultăţi, pentru că este cea pe care Patrick o stăpâneşte cel mai bine.
Marea Britanie – capricioasă, dar merită
Deşi taxa este mare – 3.000 de lire sterline – comparativ cu facultăţile din ţară, sistemul diferă foarte mult. Este mai mult decât cunoscut faptul că guvernul englez nu oferă burse studenţilor din afara Marii Britanii. Cine vrea să înveţe acolo plăteşte, dar va rămâne cu experienţa unui sistem universitar sănătos şi cu o oarecare siguranţă. Patrick a ţinut cont şi de părerile mai multor persoane, dar şi de cele ale surorii lui, care urmează studii de actorie tot la o universitate din capitala britanică.
Părinţii proaspătului absolvent de liceu au fost „capul răutăţilor“ în ceea ce priveşte plecarea lui din ţară: „Ei au fost cu ideea. Le pare rău că plec, dar dacă nu îmi spuneau ei, sincer, nu cred că plecam“. Patrick mărturiseşte că „aici numai cu şpagă, cu relaţii se poate reuşi“. Sistemul este defectuos, iar asta o confirmă şi el: „Profesorii ar trebui să fie bine plătiţi şi ar trebui să-şi facă şi treaba, ca să nu mai fie nevoie nici de meditaţii. Manualele au prea multe informaţii; ar trebui să fie mai compacte“. Vina este, însă, şi a tinerilor care, conform spuselor lui Patrick, „au fost învăţaţi aşa“.
Studenţii la Universitatea Greenwich pot alege să se cazeze cu 300 de lire pe lună în campusul universitar. Patrick crede, totuşi, că „e mai ieftin dacă găseşti o casă pe care o închiriezi cu 1.000 de lire pe lună şi studenţi cu care să stai“. Aşadar, tânărul va rămâne acolo timp de trei ani pentru studiile de licenţă, iar dacă va face şi studii de master, va mai lipsi de acasă încă un an. Sau, poate, nu se va mai întoarce: „Dacă îmi găsesc un job foarte bine plătit, voi rămâne acolo, dacă nu, mă întorc aici“. După părerea lui Patrick, sunt prea puţini cei care pleacă din ţară şi se întorc pentru a schimba ceva, iar aceia „n-o să reuşească niciodată“.
