Doljul are peste 15.000 de persoane cu diverse tipuri de dizabilităţi, din care muncesc doar câteva zeci. Cine este de vină: familia care preferă să îl ţină izolat, de teamă că odată cu angajarea va rămâne fără indemnizaţie, angajatorii sau mentalităţile oamenilor?
În România, există 700.736 persoane cu dizabilități, în creștere cu peste 11.500 de persoane față de iunie 2012. 3,48% din totalul populației are o dizabilitate. Dintre acestea, 16.815 persoane sunt instituționalizate. Conform datelor statistice oferite de Direcţia Generală a Persoanelor cu Handicap, în România sunt 29.184 de persoane cu dizabilități angajate, datele arătând o ușoară creștere față de anii precedenți, însă mult sub media europeană. În Dolj, avem peste 15.000 de persoane cu handicap neinstituţionalizate care beneficiază de drepturile cuvenite persoanelor cu handicap, dintre care cele mai multe sunt cu handicap fizic – 3.145 de persoane, mental – 2.893, handicap somatic – 2.255, vizual – 2.074.
„Au trecut de bariera dizabilităţii şi s-au făcut remarcaţi“
Nici până în prezent, multe din persoanele cu dizabilităţi din Dolj nu îşi cunosc drepturile. Se tem că, dacă se angajează, îşi pierd indemnizaţia primită în funcţie de gradul de handicap pe care îl au. Cei mai mulţi dintre aceştia abandonează ideea să îşi găsească de muncă, rămânând în continuare dependenţi de ajutorul social primit de la stat. O persoană cu dizabilităţi se poate angaja.
„Persoanele cu handicap au dreptul să lucreze şi să primească şi indemnizaţia lunară, bugetul complementar şi indemnizaţia de însoţitor. Doar cei care are au calitatea de pensionar de invaliditate nu se pot angaja. Familia, de cele mai multe ori, în loc să ajute inserţia persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa forţei de muncă, o împiedică de teama că până la urmă toate eforturile vor fi în zadar. Alte bariere greu de trecut de această categorie de persoane ar fi nivelul scăzut de educaţie şi discriminarea din partea angajatorilor, care sunt reticenţi, de cele mai multe ori, atunci când vine vorba despre încadrarea unei persoane cu nevoi speciale. Avem exemple de persoane cu dizabilităţi care au reuşit să se angajeze şi care, în multe din cazuri, au ales să muncească în domeniul social, pentru a ajuta la rândul lor pe cei aflaţi în nevoi. Sunt oameni cu dizabilităţi în Dolj care nu se opresc la un simplu loc de muncă fiind implicaţi în acţiuni de caritate ceea ce dovedeşte caracterul acestor oameni. Au trecut de bariera dizabilităţii şi s-au făcut remarcaţi prin dans, artă, prin muncă. Cunosc persoane diagnosticate cu probleme medicale grave care zilnic fac naveta zeci de kilometri doar pentru a se împlini pe plan profesional“, a spus Erika Keller Drăgan, asistent social principal la Centrul de Integrare a Persoanelor Adulte cu Handicap, din cadrul DGASPC Dolj.
46 de doljeni cu dizabilităţi şi-au găsit un loc de muncă
Angajatorii care au peste 50 de angajaţi sunt obligaţi conform legii să angajeze persoane cu dizabilităţi în proporţie de cel puţin patru șa sută. Dacă nu o fac, trebuie să plătească pentru fiecare persoană neangajată 50% din salariul de bază minim brut pe ţară sau să achiziţioneze produse în această valoare de la unităţi protejate, în fiecare lună. În evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Dolj, de la începutul anului şi până la sfârşitul lunii august, au fost încadrate 46 de persoane cu handicap, o persoană fiind încadrată prin subvenţionarea locului de muncă. „În comparaţie cu anul 2013, numărul persoanelor din această categorie este în creştere având în vedere că, în perioada ianuarie – decembrie 2013, s-au încadrat în muncă 31 de persoane. Conform prevederilor Legii nr. 76/ 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, modificată şi completată, angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap beficiază lunar, pe o perioadă de 12 luni pentru fiecare persoană încadrată din această categorie, de o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin doi ani. Pentru a beneficia de aceste sume, angajatorii trebuie să încheie o convenţie cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în termen de 12 luni de la data angajării persoanelor, potrivit modelului prevăzut de Normele de aplicare a Legii nr. 76/2002“, a precizat Alina Ghercioiu, purtător de cuvânt al AJOFM Dolj.
„Este mult mai simplu să oferim o şansă la muncă acestor tineri decât să fie povara părinţilor“
Reprezentanţii Şcolii Speciale „Sf. Mina“ din Craiova confirmă faptul că integrarea pe piaţa muncii a acestor tineri cu dizabilităţi este extrem de dificilă.
„Angajatorii sunt în cele mai multe cazuri sceptici atunci când vine vorba de o persoană cu dizabilităţi. Deşi încercăm de ani buni să schimbăm mentalităţi, mai avem mult de lucru în acest sens. Cred că trebuie lucrat la mentalităţi, este nevoie de programe de conştientizare a societăţii civile. Toţi ar trebui să înţeleagă că este mult mai simplu să oferim o şansă la muncă acestor tineri decât să fie povara părinţilor. Ar trebui descoperită abilitatea fiecăruia pentru a-l sprijini în dezvoltarea acesteia, potenţialul, talentul. Încă militez pentru înfiinţarea unor ateliere protejate destinate tinerilor cu dizabilităţi care ies de pe băncile şcolilor speciale şi nu numai. La noi în ţară este greşită percepţia că în şcolile speciale intră doar cei care nu pot face nimic. Avem clase de moderat, cu elevi cu un intelect aproape de cel liminar, care pot fi însă buni meseriaşi, dacă ar avea şansa. Avem foşti elevi angajaţi la fabrici de panificaţie, alţii la spălătorii auto, în benzinării, alţii cu abilităţi deosebite în domeniul IT“, a spus Eugenia Pascu, directoarea Şcolii Speciale „Sf. Mina“.
„O persoană deficientă poate desfăşura o activitate la acelaşi nivel calitativ cu o persoană considerată de normală“
Este datoria tuturor – oficialităţi, angajatori, societate civilă – de a schimba mentalităţi, susţin şi psihologii. Acceptarea unei persoane cu handicap într-o colectivitate este extrem de importantă şi poate face minuni în dezvoltarea acesteia.
„Legat de participarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi, societatea nu a făcut mari progrese. Există o doză de conformism în rândul angajatorilor care îi face să prefere să nu angajeze o persoană cu dizabilităţi doar pentru faptul că nici alte firme nu o fac. Este mai simplu să dai bani statului decât să oferi şansa unui om la reabilitare prin acordarea unui loc de muncă. Este important de ştiut care este efectul la nivel psihologic pe care îl produce reintrarea în viaţa profesională a unei persoane care la un moment dat a fost nevoită să renunţe la slujbă. Acceptarea celorlalţi ne face mai încrezători şi mai dispuşi să ne depăşim problemele de sănătate cu care ne confruntăm. De aceea, ar fi binevenite nişte campanii de sensibilizare în rândul angajatorilor, pentru ca aceştia să înţeleagă faptul că dizabilitatea nu este boală, nu reduce total capacitatea de muncă a unui om şi că o persoană deficientă poate desfăşura o activitate la acelaşi nivel calitativ cu o persoană considerată de societate ca fiind normală“, a precizat psiholog Claudia Măciucă, şef Serviciu Evaluare Complexă a Copilului, din cadrul DGASPC Dolj.
România ocupă un loc codaş în ce priveşte rata angajării persoanelor cu handicap
Media persoanelor cu dizabilități angajate în Uniunea Europeană, conform aceluiași studiu, este de 45,8%. Rata angajării este cea mai scăzută în România, Irlanda și Grecia, în timp ce Finlanda, Luxembourg și Danemarca au 70% dintre persoanele cu dizabilități incluse pe piața muncii.
