„Murim cu zile. E jale. Numai Urgență nu e asta“, strigă sutele de pacienți care ajung doborâți de dureri în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Craiova (SJU). Nu e zi în care pacienții care ajung la Urgențe să nu întâmpine probleme. Copii care plâng de răsună secția. Bătrâni care se vaită și nu mai suportă să aștepte. Tineri care nu înțeleg de ce plătesc lună de lună contribuție la Sănătate și când ajung în spital sunt umiliți de un sistem care nu le mai dă nici o speranță. Și medici care ridică din umeri pentru că sunt puși să salveze sute de bolnavi cu mâinile goale.
Luni, ora 11.00. În Unitatea de Primiri Urgențe a celui mai mare spital din Oltenia este balamuc. Toate scaunele sunt ocupate. Cei care nu au apucat loc stau rezemați de pereții gălbui și verzi ai secției. O bătrână se vaită de dureri, dar nimeni nu o aude. „Doamne, nu mai pot! Ce să fac că mor aici?!“, spune femeia care abia mai are putere să deschidă gura. Un tătic își ține copilul înfofolit în brațe și îl plimbă dintr-o parte în alta ca să îl mai liniștească. Momente de exasperare, priviri lungi și triste, lacrimi și oftaturi de durere. O stare generală care te apasă de cum pășești în unitate. Tărgile pe care bolnavii stau întinși intră și ies fără oprire. Medicii din spatele biroului unde sunt luate primele informații despre starea bolnavului lucrează aproape robotic. „Ce ați pățit? Unde vă doare?“, întreabă grăbiți. După care completează în fugă o fișă, tastează la calculator câteva date și trec la următorul pacient. „Așteptați aici că vă cheamă colegii“, este tot ce ce le spun pacienților.
„Nu mai pot! Nu mai pot! Dați-mi o targă să stau întins“
Și începe așteptarea. O oră, două, trei… nici o chemare. Într-unul dintre colțurile secției, Ion Lepădat, unul dintre pacienți, nu mai suportă durerea și aproape cu lacrimi în ochi strigă în speranța că îl aude vreun medic. „Nu mai pot! Nu mai pot! Dați-mi o targă să stau întins“, se aude vocea disperată a bărbatului. Ion a ajuns la spital la ora opt și jumătate și susține că medicii nu l-au ajutat cu nimic, deși au văzut starea gravă în care era. „Am venit aici cu dureri. Nu mai pot să stau și nimeni nu mă bagă în seamă. Am ajuns în secție. M-au consultat și m-au scos afară să stau în picioare. Nu îmi mai simt nici mâna stângă, nici piciorul stâng. Vedeți cum tremur și că nu mai pot să stau nicicum. Aștept de aproape trei ore aici și medicii nu mă ajută cu nimic. Am vorbit frumos, le-am cerut măcar milă să le fie de mine și să îmi facă un calmant, dar nu mi-au făcut nimic. Eu nu știu ce să mai fac, cât o să mă mai țină așa“, a povestit bărbatul.
„Dacă vrei să stai întins, întinde-te pe jos“
Ion spune că le-a cerut medicilor să îl pună într-un pat sau pe o targă unde să poată sta întins. „Le-am spus că nu mai rezist să stau în picioare sau pe scaunul ăsta, dar nu i-a interesat. Doctorii mi-au zis: «Dacă vrei să stai întins, întinde-te pe jos. Aici nu avem unde să te punem, sunt toate paturile ocupate». Nu îmi vine să cred că un medic îi poate spune așa ceva unui om pe care îl vede că tremură de dureri. Mi-e frică să nu fi făcut infarct pentru că nu îmi mai simt deloc partea stângă. Am și gura încleștată. I-am rugat să mă ajute și mi-au zis: «Ieși afară. Nu avem paturi» și m-au dat afară, să stau pe holul spitalului“, a spus bărbatul care abia mai vorbește.
Pentru că nu a mai suportat durerile, Ion s-a întins pe jos în holul Unităţii de Urgență. În acel moment, agenții de pază au venit să îl ridice, iar oamenii care așteptau și ei să fie consultați au început să strige revoltați: „Nu este posibil să se întâmple asta într-un spital“.
Cei de la pază l-au ridicat pe bărbat și a fost chemată și poliția. Mai mulți oameni dintre cei care așteptau să fie consultați de medicii de la UPU au început să vorbească și să le spună agenților de poliție că așteaptă de câteva ore și că bărbatul nu a mai suportat durerea și s-a întins pe jos. „E adevărat ce spune omul. Nu a mai rezistat și s-a pus jos dacă medicii nu i-au dat măcar o targă pe care să se întindă. Eu sunt cu mama mea, care are mâna în ghips, și am văzut ce dureri are băiatul asta. Nu știu după ce criterii selectează ei oamenii, dar nu se poate așa ceva!“, a spus unul dintre oamenii care au asistat la scenă. Polițiștii nu au putut să facă altceva decât să constate cele întâmplate și să îi consoleze pe bolnavi. „Nu aveți ce să faceți. Trebuie să așteptați și să nu mai faceți scandal că nu rezolvați nimic. E luni și după weekend vin toți cu probleme. Și eu am venit acum ceva timp aici și la fel am așteptat. Asta e!“, a spus polițistul, încercând să aplaneze situația.
„Suntem umiliți pe banii noștri. Nu le e frică de nimeni și de nimic“
Pe alt scaun de plastic de pe holul unităţii, o femeie îmbrăcată într-o geacă neagră tremură. Florentina Barbu a avut dureri și soțul a adus-o la Urgență, în speranța că aici se va face bine. Nu s-a întâmplat însă așa. „Sunt aici cu soția de câteva ore și nimeni nu ne bagă în seamă. M-am dus de trei ori cu ea la medici și le-am spus să îi facă ceva, pentru că nu mai rezistă și nu m-au băgat în seamă. I-am întrebat ce o să facă dacă îi vine rău și i se întâmplă ceva grav cât timp așteaptă și mi-au spus că asta e și că o duc la resuscitare. Cum se poate așa ceva?“, se întreabă bărbatul supărat.
Bărbatul și soția lui plătesc lunar contribuțiile la Casa de Asigurări ca să fie tratați atunci când se îmbolnăvesc, dar când ajung în spital dau de cozi de așteptare mai ceva decât cele care se făceau la pâine pe vremea lui Ceaușescu. „Suntem umiliți pe banii noștri. Nu le e frică de nimeni și de nimic pentru că nu îi sancționează nimeni niciodată. Nu am auzit niciodată să ia o măsură radicală Colegiul Medicilor. Cei care au dureri nu sunt tratați. În schimb, au intrat până acum zece persoane acolo, probabil cunoștințe de-ale lor pe care nu le pun să aștepte. Plătim contribuție CAS în fiecare lună, dar când ajungem în spital nu se uită nimeni la noi. Ceea ce mă deranjează și mai mult este că nu comunică cu noi. Măcar să ne vorbească frumos, să ne explice ce se întâmplă, că nu au personal, că nu au ce tot ce le trebuie. Dar nimeni nu spune nimic, ne aruncă două vorbe și ne lasă să așteptăm“, a spus craioveanul.
În final, bărbatul și-a luat soția și au plecat la Urgența altui spital din oraș. „Nu avem de ce să mai așteptăm aici. Nu pot să mai risc, trebuie să o vadă neapărat un medic“.
„Secția de Terapie Intensivă este supraaglomerată, la fel și Urgența. Doar 20% sunt cazuri urgente“
Medicii care lucrează în UPU spun că de fiecare dată fac ce pot, dar că volumul de muncă este foarte mare și fac față cu greu solicitărilor zilnice. Șase medici lucrează în total într-o zi în această secție, patru medici de gardă, unul pe ambulanță și unul pe elicopter. Iar pacienții sunt din ce în ce mai mulți. În plus, capacitatea Secției de Reanimare este depășită. „Vin foarte mulți oameni în Urgență. Doar 20% sunt cazuri urgente. În UPU ajung mulți pacienți cu boli cronice dezechilibrate, care vin în spital atunci când nu mai pot. Vin fără nici un document la ei, iar asta dublează munca. Ei vin și cred că totul trebuie să meargă pe principiul primul venit, primul servit. Nu este însă așa. Ei așteaptă pentru că între timp ajung cazuri grave, oameni în comă care trebuie ajutați imediat. Trebuie să înțeleagă toți că în UPU ajung peste 300 de persoane zilnic. Am avut zile în care au ajuns aici și peste 500 de pacienți. Astăzi (luni – n.r.) au fost foarte multe cazuri grave. Au venit multe cazuri și din regiune. Secția de Terapie Intensivă este supraaglomerată, la fel și Urgența. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu se vine la Urgență pentru orice. Trebuie să meargă la medicul de familie în primul rând, pentru că așa se aglomerează și după aceea zic că sunt puși să aștepte“, a explicat dr. Cristiana Geormăneanu, purtător de cuvânt al SCJU Craiova.
