Sute de craioveni au ieșit duminică seară în stradă, după ce televiziunile au anunțat primele rezultate ale exit-pollurilor care îl dădeau ca nou președinte al României pe Klaus Iohannis. Victoria lor și a românilor de pretutindeni a fost sărbătorită printr-o plimbare prin centrul orașului, încheindu-se cu o vizită la sediile ACL Dolj și PSD Dolj, unde oamenii au aplaudat minute în șir, au cântat imnul României, dar i-au și spus „la revedere“, cel puțin din postura de președinte, lui Victor Viorel Ponta.
Bucuria alegerii lui Klaus Iohannis ca nou președinte al României, dar și nervii întinși la maximum ai cetățenilor jigniți de atitudinea guvernului Ponta față de românii din diaspora au făcut ca și duminică seară, în marile orașe ale României, să se iasă din nou în stradă.
Bucurie rezervată
Excepție nu a făcut nici Craiova. După ce, vineri seară, craiovenii au ieșit în stradă și au fost sfidați de primarul Craiovei, prezent la contramanifestația PSD din aceeași seară, aceștia s-au adunat duminică într-un număr mai mare în centrul orașului pentru a se bucura de rezultatul alegerilor și pentru a-și striga nemulțumirea față de conducerea orașului și a guvernului.
Totul a început atunci când Adrian Mititelu, fostul patron al echipei FC Universitatea Craiova, și câteva zeci de susținători ai acestuia și ai fostei echipe de fotbal s-au strâns în zona Casei Albe în jurul orei 22.00. „Iohannis! Iohannis!“, „Olguța, nu uita, Craiova nu e a ta!“, „Jos comunismul!“, „DNA, DNA, Primăria e a ta!“, strigau aceștia către clădirea în care se află biroul Liei Olguța Vasilescu. Zona a fost împânzită repede de jandarmi. „Suntem singurul oraș din România unde impuneți liniștea la ora asta. Ne facem de râs, să zică lumea că suntem cu PSD-ul toți!“, striga Mititelu.
De peste stradă, „spectacolul“ era privit în liniște de toți cei care au intuit că se va întâmpla ceva și au ieșit la plimbare, la „socializare“, cum le place unora să zică. Pe fețele lor se citea o oarecare liniște, încă nesigură. Nu voiau să fie la fel ca în 2009, când s-au dus la somn cu un președinte și s-au trezit cu altul. Așa că erau încă sceptici. „Sunt puțini, sunt cam puțini… Ar trebui să iasă mai mulți. Nu, eu sunt dezamăgită“, spunea o femeie de pe margine. Perimetrul în care se aflau Mititelu și ceilalți susținători a fost spart brusc de jandarmi, care i-au trimis la plimbare urgent către teatru. „Jos comunismul, jos comunismul!“, „Vor să voteze, lăsați-i să voteze!“, continuau aceștia să strige, fluturând tricolorul și agitând în aer bannere cu Iohannis. Cei de pe margine au pornit și ei la drum.
„Ponta și-a recunoscut înfrângerea“
Ajunși pe esplanada de la teatru, craiovenii s-au unit și au putut să vadă cât de mulți sunt. Comparativ cu ziua de vineri, chiar au fost mulți. S-au urcat pe scările Teatrului Național „Marin Sorescu“, aranjați ca pentru poză. Poate, în acel moment, nu s-au gândit că pe scările unde stăteau au curs, în drum spre spectacole, și pașii lui Tudor Gheorghe, și ai lui Nicu Alifantis, oameni care i-au abandonat din start atunci când au declarat public că votează partidul care le-a făcut rău lor, românilor de aici, dar și celor de peste hotare. În timp ce în Craiova aerul rece îți tăia respirația, la Paris și la Torino, românii înghițeau gaze lacrimogene pentru dreptul lor la vot. Iar frații lor de aici știau asta. Ei erau eroii.
Deodată, strigătele se opresc pentru câteva clipe. Fiecare primește câte un telefon sau un mesaj de la cei de acasă, fiecare întreabă în stânga și în dreapta dacă e adevărat. „Ponta și-a recunoscut înfrângerea“, se vede printre picături pe ecranul unui telefon. Lumea începe să aplaude și să chiuie, să se ia în brațe și să bată palma. Câțiva rămân perplecși. E oare adevărat? Nu știm încă. Dar craiovenilor li s-au rupt lanțurile de la mâini și de la picioare și au prins curaj. „Ieșiți din casă dacă vă pasă!“, „Veniți cu noi, veniți cu noi!“, au început să strige. Jandarmii au vrut să-i trimită acasă, dar nu au reușit. S-au pus în calea lor, dar nu au putut să-i oprească.
„51% pentru Iohannis? Cine dă? RTV-ul? Uau!“
Da, în sfârșit, în Craiova, manifestanții au putut să se plimbe pe stradă, fără să fie înghesuiți de jandarmi ca niște sardine în conserve. A fost și asta o mică victorie. „Iohannis, Iohannis, Iohannis!“, „Klaus, Klaus, ne-ai scăpat de Mickey Mouse“, li se auzeau vocile în drum spre Universitate, apoi spre Patria. Pe drum, oamenii i-au salutat de la balcoane și din mașini. Câțiva li s-au alăturat. Un băiețandru de 12-13 ani se acoperă cu tricolorul și strigă „Jos comunismul!“. În spatele său, o doamnă discută sondajele la telefon: „51% pentru Iohannis? Cine dă? RTV-ul? Uau!“, exclamă femeia. În jurul ei, cinci-șase oameni se bucură. Dacă RTV-ul dă procentul ăsta înseamnă că-i de bine.
Șiragul de oameni și bucuroși, și enervați, în același timp, coboară printre blocuri pe Calea București. Merg către McDonald’s și-i aplaudă pe cei de la ferestre. Ei fac înapoi cu mâna. Împreună, sunt uniți. Pe drum se alătură alți oameni de pe margine. Plimbarea e pașnică și are ceva glorios în ea: e marea glorie a oamenilor mici care au reușit să învingă sistemul care i-a doborât, până în momentul în care au zis că nu mai au nimic de pierdut. Și atunci, s-au ridicat să lupte. Steagurile tricolore flutură în aer în timp ce jandarmii flanchează mulțimea de o parte și de alta. Pentru prima dată după mult timp, în Craiova, de la începutul coloanei, uitându-te în spate, vedeai cum oamenii încă vin de după colț. Sunt mulți.
De la McDonald’s s-a făcut cale întoarsă către centru. La blocul S200, jandarmii se pun iarăși în cale. „Nu aveți voie să strigați. Treziți lumea. E târziu. Puteți merge în liniște. Nu mai strigați“, spune unul dintre ei. În spatele lui sunt alți jandarmi. Mascați. O tânără încearcă să îi ocolească printr-o parte, dar un jandarm o apucă de mâini. „Lăsați-o în pace pe domnișoara!“, strigă mai mulți. Jandarmul ia mâna de pe fată și o lasă să treacă. În cele din urmă, mulțimea își continuă drumul.
Odă pe strada Frații Buzești
Șarpele de oameni de câteva zeci de metri ajunge iarăși la Patria și traversează către Casa Studenților. Vor să meargă prin Centrul Istoric, dar nu sunt lăsați. „Ai IQ-ul cât bocancul“, strigă cineva din mulțime către un jandarm. Impasibil, acesta nu zice nimic și nu schițează nici un gest. Mulțimea își continuă drumul către locul cu dublă semnificație, pe lângă Casa Studenților. Dintr-o pură coincidență, motivele bucuriei și ale urii lor sunt în aceeași clădire: sediile ACL Dolj și PSD Dolj. În fața bannerului imens cu Klaus Iohannis, de pe casa de pe strada Frații Buzești, mulțimea se oprește și începe să aplaude. Cântă imnul României și scandează numele noului președinte. Acum sunt siguri că au învins. Către aceeași clădire, strigă iar: „Olguța, nu uita, Craiova nu e a ta!“, „Jos comunismul“, „Vor să voteze, lăsați-i să voteze!“.
Însă un singur slogan de duminică seară a rezumat victoria lor, care a răsunat atât în Craiova, cât și în celelalte orașe unde lumea a renunțat la comoditatea canapelei și a căldurii pentru a se plimba în ploaie, strigându-și durerea și bucuria: „Uniți salvăm toată România!“. Așa e. Duminică, românii uniți în ură și, în același timp, în solidaritate de Victor Ponta, „președintele care unește“, au salvat România și au îngenuncheat o mașinărie dubioasă și sinistră, măcar un pic. Și bucuria lor e cu atât mai mare cu cât au demonstrat un lucru la care nimeni nu prea se aștepta: au votat mai mult decât au putut alții să fure. De aceea, de duminică, România e mai puternică.