Este o dimineață mohorâtă, iar drumul curge lin, însoțit din depărtare de șerpuirea Dunării. Suntem deja pe domeniul nisipurilor unde s-au zămislit pepenele și cartoful dulce, unde vița-de-vie a prins rădăcini și, mai nou, căpșunele olandeze. Vrem să ajungem în comuna Călăraşi, locul de baștină al lui Gil Dobrică, acolo unde a fost săpată o fântână pornindu-se de la o scrisoare a Mariei Tănase, care își dorea după moarte: „Pe un drum secetos dornic de apă să se scobească adânc o fântână pentru drumeţii însetoşaţi“.
Trecutul însă este trecut, satul a evoluat și, de cum intri în localitatea Călărași, vezi limpede cum noul se împletește cu vechiul. Casele noi, moderne, apar de-a lungul drumului, iar magazinele își expun cu generozitate marfa până în marginea trotuarului. Cu cât pătrunzi mai adânc în inima comunei, forfota crește. În centrul comunei îți atrage atenția grupul de clădiri aranjate rectangular, nou-refăcute, unde pătrunzi trecând printr-un părculeț dichisit. Acolo se află sediul primăriei, biblioteca și căminul cultural din localitate, refăcute cu doar doi-trei ani în urmă cu fonduri de la bugetul local. Aleile curg pe lângă clădirea primăriei și se continuă într-un parc mult mai întins, despre care cu greu îți poți imagina ce a fost în trecut. „Aici era înainte islazul satului, un loc mlăștinos, pe care își lăsau oamenii păsările, animalele. Mulți își întinseseră gardurile. A venit primarul cu ideea să desțelenim locul, le-am spus oamenilor să-și delimiteze proprietățile, am reamenajat cele două cișmele aflate de multă vreme aici și le-am dat un nou aspect odată cu primenirea locului. Acum avem un parc frumos, cochet, Parcul Tineretului, unde tinerii vin cu drag, vin copii din comună, dar și din localitățile învecinate. Este o realizare frumoasă“, spune Lache Răduț, viceprimarul comunei Călărași și ghidul nostru prin cele două localități, Sărata și Călărași.
Apă și canalizare în Călărași
S-au făcut multe în comună, toate la rândul lor, și cu bani proprii, și cu fonduri europene. Se lucrează acum la rețeaua de canalizare și la extinderea sistemului de apă. Îți atrag atenția utilajele care duduie pe drumurile din Călărași. Pământul răscolit și gurile de canal nou-așezate în pământ sunt semn că anul viitor călărășenii vor avea canalizarea la poartă. „Marea noastră realizare este proiectul pe apă și canal, este în derulare extindere cu apă și canalizare. Avem apă curentă în Sărata și parțial în Călărași, acum extindem rețeaua de apă și introducem canalizarea în Călărași. Bani externi am folosit pentru alimentarea cu apă faza întâi și s-au făcut în jur de 5.000 de metri, în faza a doua am continuat tot cu bani europeni, iar în 2006 s-a depus proiect și am obținut bani pentru alimentarea cu apă atât pentru Sărata, cât și pentru o parte din Călărași. În 2013 s-a semnat contractul pentru un nou proiect pe masterplan pentru apă, 10 kilometri, și canalizare, 19 kilometri. S-au executat 2,5 kilometri pe rețeaua de apă și 10,5 kilometri canalizare. Avem forate deja trei puțuri, iar acum, pe masterplan, încă două puțuri de apă. Avem apă suficientă pentru locuitorii comunei cu această extindere“, a explicat Florentina Vladu, consilier.
Întâi canalizarea, apoi asfaltarea
Pași spre modernizare s-au făcut în Călărași, dar localnicii s-au întrebat de ce nu au și drumuri asfaltate, dacă administrația locală tot se pricepe să atragă fonduri. Numai că o veche zicală spune să nu pui carul înaintea boilor. Așa este și în Călărași, unde primarul Vergică Șovăilă a gândit bine planul și până acum doar a pietruit drumurile din cele două localități. Marele proiect este însă asfaltarea drumurilor din Sărata și Călărași. „Am pietruit drumurile an de an pentru că sunt terenuri nisipoase și iarna terenul se macină și este nevoie să punem pietriș în fiecare an. Dar domnul primar a avut un plan bun, mai întâi utilitățile – apă, canal, apoi asfaltul. Am considerat că este bine să venim înainte cu utilitățile și apoi cu asfaltarea“, a mai explicat Florentina Vladu. Este angajata primăriei care ține evidența tuturor proiectelor și tot ea enumeră proiectele care au schimbat fața localității, dar și planurile viitoare ale administrației locale. „Cu bani de la bugetul local am renovat căminul cultural, am extins și renovat primăria, am amenajat salonul de nunți, unde tinerii din localitate își pot ține evenimentele festive. Cu bani de la bugetul de stat s-a făcut o grădiniță în Călărași, s-a executat baza sportivă multifuncțională, de asemenea, parcul din vecinătatea primăriei, Parcul Tineretului. Pe viitor, pe lângă asfaltarea drumurilor din comună, după ce se încheie lucrările de canalizare, urmărim să ridicăm în localitate un centru social. Mulți tineri pleacă în străinătate și rămân bătrânii singuri, așa venim în sprijinul lor. De asemenea, vrem să demarăm proiectul pentru o grădiniță cu program prelungit pentru copiii celor plecați la muncă în străinătate. Sunt două obiective pe care dorim să le realizăm cât mai curând posibil, depinde cum vom reuși să accesăm fonduri“, susține Florentina Vladu.
Căpșune olandeze pe nisipuri călărășene
La doi pași de așa-zisul deșert al Olteniei, unde crește cel mai dulce pepene verde, locuitorii din Călărași se îndeletnicesc cu ce altceva decât cu munca pământului, cu agricultura. Cultivă și cresc pe terenurile nisipoase cartoful timpuriu, pepeni verzi și galbeni, varză, dar și cereale, porumb, viță-de-vie. Dar și agricultura se schimbă odată cu timpurile și cu oamenii. Plecați în străinătate să-și facă traiul mai bun, să câștige mai bine, mulți dintre localnici au adus la întoarcerea în țară idei noi, culturi noi. Sunt azi în Călărași familii care cultivă pe nisipurile dunărene căpșune din Olanda. Familia Iliuță este una dintre ele. Soții Ileana și Stelian Iliuță au lucrat ani buni în Spania la căpșune și, întorși în țară, au pus la bătaie parte din câștigurile agonisite, au cumpărat stoloni de căpșuni olandezi, pe care i-au cultivat pe propriul teren. „Am lucrat în Spania în domeniul plantelor, la căpșuni. Aveam acasă o suprafață de 40 de ari și ne-am gândit să facem și noi același lucru aici. Am contactat pe internet o firmă din Olanda, ne-a trimis 5.000 de plante, acum s-au făcut 200.000, anul viitor vom avea prima recoltă. Am dat 1.000 de euro pe plante, plus folia, sistemul de picurare, am ajuns la 2.000 de euro. Dacă vom face treabă, ne extindem. Nu mai are rost să plecăm, dacă lucrările merg bine aici“, spune Stelian Iliuță. Pe lângă costuri, este munca: „Aici am avut în vară lubeniță, am băgat tocătoarea, am dat cu ierbicit, am arat, am făcut vadurile cu tractorașul, am pus folia, apoi am făcut plantarea, în martie venim cu alt tunel din folie peste plante. Înainte de începutul lunii mai vom avea prima recoltă. Vom vinde pe piață“, spune Stelian Iliuță. Marea supărare a localnicilor care muncesc pământul în Călărași este faptul că nu există o piață de desfacere a produselor pe care le obțin în propriile gospodării. „Din păcate, oamenii nu au piață de desfacere pentru produsele lor, merg în Craiova sau în alte localități din țară. Vând pe piață. Este foarte greu cu desfacerea“, spune viceprimarul comunei Călărași, Lache Răduț.
Afaceri mici, speranțe mari
Alți localnici au lăsat agricultura deoparte și au demarat mici afaceri. Sunt întreprinzători locali, care plătesc acum și salariile altor consăteni, dar își țin pe picioare și afacerea lor. Gelu Firan cultiva cu ani în urmă pepeni verzi și îi vindea pe piața din Sebeș. Aici și-a întâlnit viitorul asociat, care a venit cu ideea să demareze mica lor afacere: o făbricuță de pavele, borduri și bolțari. „Afacerea mea este o fabrică de pavele înființată din 2007. Am întâlnit oameni cu bani la Sebeș, când vindeam pepeni pe piață. Inițial au vrut să cumpere teren agricol aici la noi, dar când au văzut că în comună nu este pavat, nu sunt trotuare, s-au gândit să aducă mașinăria asta. Așa am pus bazele acestei făbricuțe. Avem opt angajați și activitatea este sezonieră de la 1 martie până la 1 noiembrie. Facem pe zi 200 mp. Pavelele le comercializăm în comună, în localitățile învecinate și în Craiova. Avem și echipă care montează aceste pavele. Afacerea a înghițit 200.000 de euro, mașinăria, terenul, hala. Posibil ca pe viitor să ne extindem, desfacere să avem. Noi putem produce mult mai mult. Pe lângă pavele, facem și borduri, și bolțari“, spune Gelu Firan, localnic din satul Sărata.
Tot de la agricultură a plecat și Daniel Băluțoiu când s-a apucat de morărit, apoi de panificație. Chiar dacă sunt din mediul rural, femeile au cam uitat să frământe și să coacă pâine pe vatră, mai bine o cumpără de la brutărie. Prin urmare „curge apă la moară“, s-ar putea spune. „Ideea a fost a tatălui meu, iar ulterior eu am dus mai departe afacerea. Oamenii mai vin la moară cu grâu, porumb pentru uzul gospodăresc, alimentație pentru hrana animalelor. Prima dată a fost moara, apoi am făcut și o făbricuță de pâine. Acum am 24 de angajați. Pâinea o distribui în localitate, în Băilești, în Bechet, în localitățile din regiune. Am pornit cu fonduri proprii când am demarat afacerea și ne-am extins în timp. Pâine facem în funcție de anotimp, în medie producem 2.000 de pâini pe zi. Vara se consumă mult mai mult, iarna mai fac femeile în propriile gospodării. Mai facem colaci pentru pomeniri, înmormântări, aici încă se păstrează tradiția și oamenii vin către noi și cu această cerere“, povestește Daniel Băluțoiu.
Școala care te învață meserie
Pe lângă oamenii locului, pe lângă realizările administrației locale făcute pentru comunitate, Călărașiul mai are un punct forte – școlile și, cu precădere, Liceul Tehnologic „Petre Baniță“. De ce liceul? Pentru că este al doilea din țară în privința dotărilor din laboratoarele și atelierele cu specific de panificație, industrie alimentară și comerț. Sunt mândria școlii și a comunei, magnetul cu care școala își atrage an de an elevii, după cum spune chiar directoarea adjunctă a unității de învățământ. „Aceste laboratoare sunt punctul nostru forte, cu care ne atragem elevii. Când facem oferta educațională, noi le prezentăm celor care vin la liceu aceste dotări, îi invităm să viziteze. Când vin și văd, sunt încântați și accesează pentru liceul nostru. Școala are internet, avem două laboratoare dotate cu internet. Avem 488 de elevi. Nu ne plângem că nu avem elevi. Avem și alte proiecte, să reabilităm atelierele de mecanică și agricultură, pentru că în zona rurală este nevoie, vrem mai mult pentru elevii noștri. Pe lângă teorie, să facem și practică. Din acest an avem și două clase profesionale cu specializare horticultură și culturi de câmp“, explică Paula Epuran, directoare adjunctă.
De ce sunt speciale aceste laboratoare explică însăși laboranta Liceului Tehnologic „Petre Baniță“. „Complexul de laboratoare și ateliere tehnologice din Liceul Tehnologic «Petre Baniță» Călărași a fost realizat prin programul PHARE. Laboarele sunt folosite pentru pregătirea practică, și orele de laborator pentru calificările industrie alimentară, comerț. Aici se îmbină teoria cu practica, aici prepară elevii produse de panificație pentru că specializarea lor este tehnician în morărit, panificație, și produse făinoase, fac conserve de legume și fructe. Spuneam de fonduri Phare, valoarea este de 760.000 de euro: 197.000 de euro – realizarea construcției, 168.000 – dotarea cu echipamente de bază și 350.000 de euro – dotarea cu echipamente specializate. Suntem a doua școală din țară cu această dotare. În atelierul de panificație există o linie tehnologică pentru obținerea produselor de patiserie, avem malaxor, cernătoare, mașini de modelat, dospitor și cuptoare. Aici obținem produse de panificație și pizza, baghete, chifle. La finalul școlii, elevii dau o probă practică și obțin un certificat de competențe profesionale“, spune Lelia Bălețu, laborantă.
În Călărași mai sunt trei școli generale și două grădinițe.
Stațiune
În Călărași a fost înființată Stațiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCCCPN). Aceasta funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești“ București. Acum are sediul în comuna Dăbuleni, județul Dolj, dat fiind faptul că hotarul dintre cele două localități s-a tot mutat.
O stradă cu nume francez, Chartres de Bretagne
În satul Sărata, o stradă poartă numele Chartres de Bretagne, în timp ce în Franța există Rue de Călărași, în localitatea Chartres de Bretagne, din nord-vestul Franţei. Edilii celor două localități au decis în 2010, ca urmare a înfrăţirii, să dea aceste denumiri străzilor respective.
