Câteva sute de târgujieni au participat luni, în Piața Prefecturii, la comemorarea eroilor-martiri ai Revoluției de la 1989. Au fost prezenți reprezentanți ai asociațiilor de revoluționari, șefii autorităților județene, în frunte cu prefectul de Gorj, Alin Văcaru, președintele Consiliului Județean Gorj, Ion Călinoiu, și primarul din Târgu Jiu, Florin Cârciumaru. Alocuțiunea de deschidere i-a fost rezervată lui Grigore Haidău, reprezentantul Asociaţiei pentru Cinstirea Eroilor şi Răniţilor în Revoluţia din Decembrie 1989 – Gorj, tatăl eroului-martir Cătălin Haidău. Tânărul a murit în decembrie 1989, într-un schimb de focuri la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie Antiaeriană şi Rachete Braşov. Tatăl eroului nu a putut să mai susțină discursul și i-a permis revoluționarului Gheorghe Caralicea Mărculescu să spună câteva cuvinte. Caralicea a evocat momentele din 1989 și și-a arătat dezamăgirea că în Piața Prefecturii nu au fost prezenți parlamentarii de Gorj.
Grigore Haidău nu și-a putut stăpâni lacrimile
Profesorul Grigore Haidău a izbucnit din nou în lacrimi în timpul manifestărilor din centrul orașului și din zonele unde sunt amplasate busturi și troițe și unde au fost depuse coroane de flori. Tatăl îndurerat nu și-a revenit nici acum, la 25 de ani de la pierderea fiului său care a murit împușcat la doar 19 ani. Cătălin Haidău a devenit sublocotenent post-mortem și are ridicat un bust la Liceul de Muzică din Târgu Jiu. La jumătatea acestei luni, la Brașov a fost dezvelit alt bust al eroului, iar una dintre sălile Academiei Forțelor Aeriene din aceeași localitate îi poartă numele. Cătălin Haidău a fost mobilizat pe 21 decembrie 1989 să apere sediul Consiliului Județean Brașov. După trei zile de confruntări, elevul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie Antiaeriană şi Rachete Braşov a revenit în cazarmă, unde a și fost împușcat. Nici până în prezent părinții nu știu cine le-a ucis copilul.
Ultima scrisoare a lui Cătălin Haidău
Familia lui Cătălin Haidău păstrează și acum ultima scrisoare trimisă acasă de tânăr. „Dragi părinţi, dragă Daria, dragi bunici, dragii mei,/ vă rog foarte mult să nu intraţi în panică. Ştiu că în Târgu Jiu e PACE. Uite că de-abia acum îmi dau seama ceea ce înseamnă cuvântul acesta. Mă bucur enorm că totul e bine. Mă interesează ce face Toni. E bine, a fost acolo? Aici, în Braşov, ARMATA E CU POPORUL, DAR ÎMPOTRIVA SECURITĂŢII. Nişte asasini mercenari cretini, efectiv nu mai am cuvinte să calific aceste animale care trag fără milă în noi, în popor şi care văzându-se la strânsoare pentru că armata e net superioară ca număr, au apelat la grupuri de cercetare-diversiune din Iran sau Israel. Personal, m-am indignat tare mult când s-a cerut sprijinul URSS. În primul rând, pentru că eu nu accept ca România să fie câmpul de război al altor ţări şi, în al doilea rând, consider că armata poate rezolva totul atâta timp cât e bine condusă. Vă rog mult, mamă şi tată, ceea ce vă spun nu citiţi şi la bunici, mai ales lui mamaia, căci ştiu prea bine că nu stă prea strălucit cu sănătatea. E bine, nu e bine să o spun, dar îmi aleg prima variantă pentru că vreau să se ştie ce este aici la Braşov. Aici e pur şi simplu RĂZBOI. NU am dormit de trei nopţi, cum las un minut capul jos, cum adorm. Cartuşele îmi ţiuie pe la urechi. Acum noi, elevii şcolii şi vânătorii de munte, apărăm vechiul consiliu judeţean (acel martir consiliu) împotriva teroriştilor. Nu sunt mulţi, dar sunt bine dotaţi şi vor vărsare de sânge. Am avut acum ocazia să văd nişte oameni pentru care îmi scot căciula: vânătorii de munte. Aceşti oameni simpli, de la sate, în majoritate, au dat dovadă de un curaj şi o stăpânire de sine de nedescris. O noapte întreagă au stat în afara clădirii şi s-au luptat cu demenţii ascultând deasupra glasul morţii. Am plecat din şcoală cu deviza să-i răzbunăm pe colegii noştri de la Sibiu. Nu ştiu încă în ce măsură am făcut-o, dar până astăzi, adică după o zi şi o noapte de iad, nu avem nici o pierdere. Toţi elevii sunt sănătoşi. Populaţia ne ajută şi ea. Ne dau de mâncare, bem sucuri, au ridicat arme în schimbul buletinelor şi luptă şi ei alături de noi. Extraordinară colaborare şi ajutor reciproc. Sper să am posibilitatea să vi le povestesc. Deja acum când aud un zgomot cât de cât mai tare, cum tresar. DAR NU MĂ PLÂNG! Sunt bărbat, sunt oştean al României libere. Dar încă o dată vă rog să nu vă faceţi griji că voi avea grijă de mine şi NU VREAU CA ACEASTĂ SCRISOARE SĂ FIE ŞI ULTIMA. Vă îmbrăţişez cu mult, mult dor şi dragoste, Elev caporal Cătălin Haidău“. În evenimentele din 1989 au pierit 17 gorjeni, dar Cătălin Haidău este numele eroului-martir devenit cel mai cunoscut după moartea sa.
