Nu este un câine, ci un om. Nu este o întâmplare, ci o dramă. Drama unei bătrâne de 70 de ani, din satul Velești, comuna doljeană Murgași, rămasă singură pe lume. O femeie de care a uitat propriul fiu, o femeie pe care asistența socială din localitate o trece la capitolul fără importanță. O bătrână ajunsă la mâna vecinilor fie din milă, fie ca să ciugulească din bruma de pensie de 536 de lei, pe care femeia o are.
Ușa casei stă larg deschisă, de o parte și de alta a scărilor de la intrare zace gunoiul, treptele sunt roase. De gard nici vorbă, au rămas doar stâlpii de beton și o poartă de lemn lăsată pe o parte. Din holul cu geamlâc intri direct în camera a cărei ușă este pe jumătate deschisă, cu geamurile sparte și înlocuite cu cartoane. Imagini de groază. Într-o încăpere de câțiva metri pătrați cu un ochi de fereastră, mizeria este cumplită. Lucruri aruncate pe jos: cizme de cauciuc, o mătură, o cană, o tigaie, plăci de teracotă și două găleți. Într-un colț, o masă soioasă cu câteva farfurii nespălate, un borcan, o cană, un colț de pâine. În celălalt colț al odăii, un pat slinos din care ies arcurile, fără pătură, fără pernă, doar o plapumă înnegrită de mizerie. Pe un colț al patului stau aruncate un palton și o bucată de pâine ruptă în două. O sobă afumată în care nu este nici urmă de foc. În încăpere, temperatura este ca și afară, cu siguranță, -5 grade Celsius.
Pe marginea patului, o bătrână stă așezată, încercând să-și tragă în picioare niște șosete. Nu, nu sunt cuvinte. Este șocant, Rodica Iliescu, bătrâna de 70 de ani, stă în frig, îmbrăcată într-o geacă slinoasă, cu o fustă și pantaloni la fel de murdari. Are un ciorap pe jumătate băgat pe talpa piciorului stâng, iar piciorul drept este gol, lăsând să se vadă pielea înnegrită de mizerie. Calcă desculță pe podeaua rece, îmbâcsită. Ți se face pielea de găină doar când o privești. Fața roșie din cauza frigului din casă abia i se zărește de sub basmaua trasă pe ochi. Starea în care femeia locuiește te revoltă. O întreb cum este posibil să trăiască în astfel de condiții, inumane? De ce nu o ajută familia? Unde îi este pensia? Ce face asistența socială din localitatea Murgași, ce face medicul de familie? „Nu vor copiii să vină. Am 70 de ani. Am 500 de lei pensie. Nu pot să mă încalț, eu sunt bolnavă cu capul. Nu pot să mă încalț, că mă doare mâna asta, am căzut. Nu pot nici să muncesc. Ia uite, mănânc pâinea asta, o luai de la femeia asta, Ionela, de la magazin. Stau în frig, nu am lemne. Nu am. Pensia o ia fata asta, Ionela, că îmi mai dă să mănânc. Ea știe de medicamente. Da’ nu am lemne și mi-e frig. Am ars trei căruțe de lemne. Acum nu mai am…“, spune bătrâna. Vorbește greu, abia îi deslușești cuvintele. Două plase atârnă de tocul ferestrei, una este cu medicamente, alta cu o pâine și un colac întărite, peste care sunt înghesuite niște pânze albe. Bătrâna spune că este pânza de tron. Tabloul este dezolant, un om bolnav, lăsat de izbeliște, uitat ca un câine. O victimă care mai este în viață așa, din întâmplare, fiindcă nimeni nu o îngrijește, nimeni nu o are sub supraveghere. Medicul de familie îi prescrie medicamente, pe care vecinii spun că le ia ca pe bomboane, fiindcă bătrâna nu mai are nici noțiunea timpului.
Pentru ea există atât: „Ionela de la magazin“, care știe de pensie, și poștărița care îi aduce pensia, restul….
Cu o mână o-ngrijesc, cu alta…
Plecăm din casă și tragem ușa cu putere după noi, ca și când am vrea să împiedicăm gerul de afară să mai pătrundă înăuntru. De parcă ar fi cu putință. Mergem la „Ionela de la magazin“, femeia care îi poartă de grijă, după cum spune Rodica Iliescu. Tocmai își petrece clienții de la magazin. „Bătrâna este singură. Băiatul stă la București. Nu a mai trecut de trei, patru ani pe la ea. Nora mă mai întreabă din când în când la telefon ce face. Nu-i iau eu pensia. Poștărița i-o dă ei în mână, să spună poștărița. Când ia pensia, vine și-mi achită mie ce cumpără de la magazin. Face datorii de 250 -350 de lei, în funcție de ce ia. Și-a luat cizme, le-a tăiat. Luna de vine ia altele. Mai ia o pâine, două pe zi, o gogoașă și de restu’ ce să zic… Nu are nimic, nu-i gătește nimeni. Stă în frig, că lemnele le-a terminat. Îi duc un sac de coceni mai târziu. Ea vine peste mine și pe la unu noaptea, și pe la patru dimineața. Este un om cu probleme la cap, a făcut și accident vascular și de atunci… Are de achitat pentru medicamente la doctoră 90 de lei. Că mi-a lăsat mie hârtia. Și așa nu mai știe, le ia ca pe bomboane. Ce să vă spun? Îi mai dau eu o farfurie de mâncare…“, și femeia tot înșiră la câte face și nu face pentru biata bătrână. Din spusele ei, ai impresia că multe persoane din jurul femeii sunt grijulii cu ea. Ridică din umeri: „Văzurăți ce este acolo la ea, nici pătură pe pat nu are, nici haine. Numai eu i-am cumpărat trei pilote și acum cu ce se învelește?“, povestește Ionela Ștefan.
La rândul ei, și poștărița din localitatea Velești se jură că ea îi dă Rodicăi Iliescu pensia. Nimeni altcineva nu primește banii în locul ei, dar bătrâna ține cu tot dinadinsul ca „predarea – primirea“ banilor să se facă la magazin la Ionela. „Eu îi dau bătrânei pensia. Ea zice «hai la Ionela». I-o dau ei, o strig acasă și mergem la Ionela. Apoi îi dă banii femeii, de acolo își ia mâncare, ce își ia ea. Și eu ziceam să vorbesc cu domn primar să luăm o măsură cu ea, să o ducă la un azil, că ea nu mai poate. N-are de nici unele“, explică poștărița, disculpându-se.
De ce doarme asistența socială?
Fiecare primărie, fie ea și la marginea pământului, are angajat un asistent social, al cărui rol este să știe ce fac persoanele cu probleme, să ajute oamenii în rezolvarea problemelor legate de situația lor socială sau de viața personală. Cum este de așteptat, și Primăria localității Murgași, din care face parte satul Velești, are un asistent social, care știe și nu prea știe situația Rodicăi Iliescu. Acesta nici nu a depus efortul să o sprijine să-și întocmească dosarul pentru obținerea ajutorului pentru încălzirea locuinței. Bătrâna stă într-un frig cumplit în locuință fiindcă nu are lemne. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu a depus nici un efort să-l convingă pe fiul acesteia să o ducă într-un centru, fiindcă suferă de demență, cum avea să ne confirme medicul de familie.
O găsim pe asistenta socială la primărie, nu știm dacă are program de birou sau teren. Ea explică: „Știam că are pensie bunicică, are și teren. O vedeam pe drum pe acolo… Am fost o singură dată la Velești și era la medic acolo, dar am înțeles că este într-o stare bună. Nu are tensiune. Acum am văzut că a vândut pământul, nu ne-a solicitat ajutor pentru căldură. Să vedem ce putem face. Fiul vine foarte rar, nu știu dacă el vrea să o ducă la azil. Ea poate ar vrea. Să-l contactăm. Domnul primar s-a dus acolo, a ajutat-o cu lemne…“, explică evaziv Costea Fevica, asistenta socială din comuna doljeană Murgași.
Pare mai în temă primarul Constantin Nedelea. El știe mai multe despre calvarul bătrânei. Spune că a făcut multe, că a scos bani din buzunar pentru ea. Poate este așa, dar starea femeii arată altceva. „Situația acestei femei este disperată. Condițiile sunt dintre cele mai grele pe care mi le-am putut imagina vreodată. Știam situația ei, dar nu așa. În ultima perioadă nu am urmărit în mod special cazul ei. Știam că are o pensie, că își poate asigura existența. Poate a fost și neglijența noastră, dar intervine și faptul că această femeie nu mai este în deplinătatea facultăților mintale și de aici pleacă toate problemele. Eu chiar ieri (miercuri – n.r.) vorbisem cu șeful de post despre cazurile astea sociale, ne hotărâserăm să mergem până acolo. Luăm măsuri urgente. Am lăsat azi (joi – n.r.) 200 de lei unei persoane să-i ducă o căruță de lemne. Să luăm legătura cu băiatul care nu se îngrijește de mama lui. El a luat banii pentru un teren pe care bătrâna l-a vândut și trebuie să fie responsabil. Să vorbim cu medicul de familie, să vedem dacă poate fi dusă la un cămin. Numai să nu fie problemă cu cuantumul necesar internării într-un astfel de cămin. Noi am mai ajutat-o și acum un an, când i-a ars acoperișul. Să stabilim să treacă săptămânal pe la ea. Este greu de înțeles ce se întâmplă cu ea, cu pensia ei. Situația este complicată…“, crede primarul comunei Murgași, care pare bine intenționat.
Dor de mamă
După cum spun localnicii din satul Velești, fiul Rodicăi Iliescu, Costică, a uitat de mama lui de câțiva ani buni. I-a luat banii pe pământ, dar nu-i mai duce grija. Trăiește undeva aproape de București, are familie, greutăți, bătrâna ar fi încă o povară pentru el. Să fie așa?
L-am sunat să-l întrebăm și pe el dacă mai știe de soarta mamei lui. „Știu că o duce greu, și pentru mine este greu. Am familie, muncesc. Nu câștig foarte mult. Eu am îngrijit-o cât am putut. Am ținut-o pe lângă mine cât am lucrat în Craiova. Am luat-o și aici la București, dar dacă ea nu mai este sănătoasă. Nu vrea să stea aici cu mine. Eu am lăsat-o cu casa bine. Acum am auzit că este haos. Mai vorbesc cu vecina la telefon, o întreb, că și eu aș vrea să fiu mai aproape de ea, dar… Nu profită nimeni de ea, alte rude care să o ajute nu mai sunt în sat. Da, mi-a dat banii de pe teren, dar și eu stau cu socrii, am o familie, trebuia să-mi fac o casă. Ce să fac acum, să-mi pierd familia? Am încercat să o duc la un cămin, dar mi-au cerut 1.200 de lei. Nu pot să dau. E greu…“, se aude într-un final vocea seacă a bărbatului.
Bătrâna nu-și poate purta de grijă
Într-un final am vorbit și cu medicul de familie, care îi prescrie Rodicăi Iliescu tratamentul lunar și îi cunoaște starea de sănătate. Aceasta dă verdictul: „Bătrâna este bolnavă. Nu-și poate purta singură de grijă. Suferă de demență, nu pot spune Alzheimer. Trebuie văzută de un specialist, dar cine să o ducă la un specialist? Ea are acum un tratament. Vine la cabinet, dar nimeni nu a încercat și nu a cerut internarea ei într-un cămin. Pentru aceasta trebuie făcută o anchetă socială, trebuie completate niște documente. Fiul ei nu a făcut niciodată o astfel de solicitare. Bătrâna este depresivă, trăiește în condiții mizere“, afirmă medicul de familie Venera Vatan.
Povestea s-a confirmat
Povestea bătrânei Rodica Iliescu am aflat-o de la localnică, și ea cuprinsă de groază când a trecut pragul casei femeii. Relatarea s-a confirmat când am ajuns la casa Rodicăi Iliescu din satul Velești, însoțiți de primarul localității și șeful de post.
