Are tumoră cerebrală, hemipareză pe partea stângă, se deplasează cu mare greutate. Nu a renunțat însă nici măcar o clipă la pasiunea vieții sale, aceea de a preda copiilor din ciclul primar. Mărturisește că ei îi dau putere să meargă mai departe. Din păcate însă, acest om, la fel ca mulți alții aflați în situația sa, este o victimă a sistemului medical și de asigurări din România. Medicii din țara noastră la care a ajuns nu i-au dat nici o șansă, au sfătuit-o însă să meargă în clinici străine unde ar avea șanse ca tumora să fie operată cu succes. Prețul unei astfel de intervenții a dezarmat-o, e conștientă că nu l-ar putea plăti nici măcar în câteva vieți: 50.000 de euro.
Am aflat de povestea învățătoarei Marcela Constantin, din Giurgița, de la foștii săi colegi de facultate. Chiar și după ani, obișnuiește să le trimită câte o scrisoare celor dragi, cu câteva versuri și rânduri de proză și cu urări de sănătate. Este modul ei de a le spune că încă este bine. În sat, nu o mai are decât pe bunica, în vârstă de 87 de ani. De patru ani, bătrâna nu mai vorbește, nu se mai poate îngriji singură, se comportă precum un copil, iar Marcela este cea care o îngrijește zi și noapte.
Copiii îi dau putere să lupte cu boala
Am găsit-o la școală pe domnișoara învățătoare, cum în spun copiii. A fost emoționată, jenată că subiectul discuției era viața sa. A vorbit cu greu. A stat cu privirea în pământ, iar ochii albaștri au fost plini de lacrimi pe tot parcursul interviului. N-a vrut să povestească prea multe, considerând că nimeni nu este dator să se încarce cu problemele sale. Am aflat de la conducerea școlii, de la reprezentanții primăriei, de la elevi că este un cadru didactic deosebit, extrem de dedicat. Am privit-o cu atenție: deși are doar 39 de ani, a uitat să zâmbească. Doar copiii și povestirile despre ei o mai fac să zâmbească, se transformă atunci, devine, preț de câteva minute, alt om.
Bolnavă din copilărie, orfană de ambii părinți
Problemele de sănătate ale Marcelei nu au debutat recent. Este bolnavă de când era copil. Nu a renunțat însă la școală nici măcar când a rămas orfană și a ajuns în grija bunicii. „În 1986 am început să am stări puternice de vomă şi dureri foarte mari de cap. Spre sfârșitul acelui an am fost operată de apendicită, doctorii crezând că ăsta era motivul problemelor de sănătate. Din acel an însă, am început să am și probleme de vedere. Vedeam dublu. Am mers la oftalmolog și mi-a prescris ochelari, pe care i-am purtat timp de cinci ani. Aveam însă aceleași simptome, iar vederea îmi făcea feste, în special ochiul stâng. Din 1987 a început să îmi tremure mâna stângă, tremurat care a durat aproximativ un an. La un moment dat tremuratul a încetat, însă am rămas cu sensibilitate pe partea stângă. Nu mai aveam aceeași putere în mână. După numai un an, s-au accentuat stările de vomă, mai ales în momentele de supărare. Am primit un diagnostic banal: lipsă de calciu“, a povestit învățătoarea.
Într-un final, i-a fost descoperită tumora cerebrală
În 1990, din cauza durerilor de cap care nu încetau a mers la neuropsihiatrie și a făcut o encefalogramă. I s-a spus că nu are nimic, că totul este din lipsă de calciu și din cauza oboselii. I s-au prescris somnifere și cam atât. În 1991 însă, a apărut hemianopsia optică la ochiul stâng. Vederea dublă a dispărut și s-a instalat hemipareza pe partea stângă. A început de atunci să meargă cu greu, să șchiopăteze de piciorul stâng şi să nu mai aibă putere în mâna stângă. „Am mers în acel moment la neurolog, la domnul doctor Alexandru Olaru, care a constatat această hemipareză și m-a trimis la oftalmolog. În urma unor investigații amănunțite, mi-a fost depistată tumora şi am fost trimisă la operaţie la Bucureşti. Diagnosticul primit a fost tumoră cerebrală. După operaţie am făcut chimioterapie, însă hemipareza nu a trecut nici în urma intervenției chirurgicale. În 1993 mi-a fost introdus un dren pe care l-am avut timp de doi ani. Din acel an, deficitul motoriu s-a accentuat, merg din ce în ce mai greu, iar în urma ultimelor investigații am primit vestea că tumora a recidivat. Cam asta este povestea mea“, a adăugat Marcela Constantin.
„Când ajung acasă îmi leg de picior saci medicinali umpluți cu nisip ca să pot să merg“
Toate aceste probleme medicale nu au împiedicat-o să învețe, să-și urmeze visul de a ajunge dascăl. A predat religie timp de câțiva ani, apoi a trecut pe un post de învățătoare. Obținuse titularizare în Băilești, însă a reușit să se transfere în satul natal. A urmat un master în cadrul Facultății de Teologie, pe Asistență Socială. Și-a dat toate gradele didactice, citește mult, este la zi cu toate noutățile ce țin de educație. „Sunt zile în care am dureri mari, când vin neodihnită la școală deoarece noaptea stau să îmi îngrijesc bunica. Ea e ca un copil, ziua cât sunt eu la școală doarme, iar noaptea nu are somn. Trebuie să fiu atentă pentru că se ridică din pat și vrea să plece. Mi-am întins un fotoliu lângă patul ei ca să o simt când se ridică. Îmi spune lumea să o duc la un azil. Nu pot să fac asta. Doar ea mi-a mai rămas. Îmi povestesc oamenii că, în perioada în care eram bolnavă, bunica a stat doar în genunchi, rugându-se pentru mine, și zilnic se ducea la mănăstire să se roage să mă fac bine. Cum aș putea eu acum să o las? Când ajung acasă de la cursuri, îmi leg de picior saci medicinali umpluți cu nisip ca să pot să merg. Îi dau să mănânce, o spăl, o îmbrac. Plătesc însă și oameni să mă ajute. Să îmi aducă lemne în casă, să îmi facă uneori mâncare, să vină la bunica atunci când eu sunt la ore. De vorbit nu mai vorbește, însă înțelege tot ce îi spun. Văd asta atunci când cedez și plâng, iar ea izbucnește în lacrimi împreună cu mine“, a spus Marcela.
„Aș vrea să mă sfătuiască cineva ce am de făcut“
Pe 3 noiembrie 2014, medicul Otilia Mărgăritescu din cadrul Secției de Neurochirurgie din Craiova i-a întocmit raportul necesar pentru ca Marcela să poată completa formularul E112. „Mi-a spus că este dreptul meu să încerc să mă tratez la o clinică din străinătate, să încerc să cer sprijin prin acest formular și Casei de Asigurări de Sănătate. Prietenii mi-au trimis toate documentele medicale la dr. Bertalanffy de la Centrul de Neurochirurgie Vasculară din Hanovra. Am primit răspuns că tumora mea trebuie operată urgent pentru că se poate transforma în gradul III sau IV. Mi-au recomandat operația cu control RMN intraoperator pentru precizia rezecției. Am primit apoi vestea care m-a doborât: clinica respectivă nu lucrează prin Casa de Asigurări și, în consecință, costurile intervenției sunt de 50.000 de euro. Aș vrea să mă sfătuiască cineva ce am de făcut, unde mă pot opera în această lume pentru ca statul român să suporte costurile intervenției. Altfel, nu am nici o șansă… Probabil atât eu, cât și bunica vom ajunge până la urmă într-un centru medico-social“, a explicat Marcela.
„Găsesc scris pe tablă «Domnișoară, vă iubim»“
Marcela și bunica ei trăiesc din salariul de dascăl și pensia de 370 de lei a bătrânei. De când au observat că starea de sănătate a învățătoarei lor s-a agravat, elevii o așteaptă zilnic cu mici surprize. „Găsesc scris pe tablă «Domnișoară, vă iubim», îmi iau plasele din mână, îmi aduc caietele la catedră. Am venit la un moment dat sprijinită în baston la școală și le-am văzut lacrimile din ochi și am renunțat să îl mai port! Știu că toate gândurile bune ale prietenilor mei și ale elevilor mă mai țin astăzi în viață“, a spus învățătoarea.
Cei care vor să o ajute pe învățătoarea Marcela Constantin să își plătească operația care i-ar salva viața pot face donații în contul: RO24RNCB0497142229780003 deschis la Banca Comercială Română, titular Constantin Marcela, iar cei care doresc să o cunoască o găsesc în satul Giurgița.
