Nicolas și Melanie Bourdoncle sunt doi tineri talentați, îndrăgostiți de pian. La 16 și respectiv 14 ani străbat lumea în lung și-n lat și cuceresc publicul din sălile de concerte.
Pe afișul concertului de vineri, 30 ianuarie, al Filarmonicii „Oltenia“, regăsim două nume, Nicolas și Melanie Bourdoncle, alături de al dirijorului François Robert Girolami din Franța și al orchestrei instituției de cultură din Bănie. Ceva mai jos e scris repertoriul: Concertul în Re major pentru mâna stângă de Maurice Ravel, Concertul nr. 1 în Do major pentru pian, op. 15 de Ludwig van Beethoven, și Poemul simfonic „Preludiile“ de Franz Liszt.
Primele două concerte îi vor aduce în fața publicului craiovean pe cei doi tineri talentați. Deși sunt născuți în Franța, se consideră franco-români. Mama lor este din Craiova, iar tatăl este un faimos pianist francez. Părinții lor s-au cunoscut întâmplător. „În luna decembrie a anului 1994 l-am întâlnit în trenul care venea de la București către Craiova pe cel care avea să-mi devină soț. Michel Bourdoncle venea în Bănie la zilele aniversare ale orașului. Urma să cânte pe scena Filarmonicii «Oltenia» concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în Re minor, de Brahms. La pupitrul dirijoral se afla maestrul Ovidiu Bălan. După zece luni ne-am hotărât să mergem mai departe împreună. Așa am ajuns în Franța și acolo s-au născut Nicolas și Melanie“, povestește Dorina Bourdoncle.
Mirajul muzicii
Copiii s-au născut cu pianul în casă, așa că nu a fost nimic neobișnuit când părinții i-au văzut așezându-se în fața lui și cântând. „Când m-am născut, tatăl meu cânta. Nicolas la fel. Îmi aduc aminte că mă urcam în brațele tatei care exersa la pian și îmi puneam mânuțele peste degetele lui care atingeau clapele. Totul a venit natural. Nu pot spune că am început să studiez pianul la o anumită vârstă. Mi s-a transmis pasiunea“, spune Melanie.
Odată cu trecerea anilor, jocul cu clapele pianului s-a transformat într-o pasiune. A început să se contureze un vis frumos, din care nu au vrut să se mai trezească și pe care îl duc mai departe, invitând de fiecare dată oamenii care îi ascultă să le fie parteneri de călătorie pe portative muzicale.
„Când eram mic, studiam o jumătate de oră, o oră, dar acum, dacă am un concert de pregătit, pot să stau toată ziua închis în casă și să lucrez la pian. Îmi place din ce în ce mai mult să cânt, am mai multe concerte, mai multe piese de învățat. Pianul este un instrument cu un repertoriu incredibil și asta mă fascinează“, povestește Nicolas.
La 14 ani intra la Conservatorul național de muzică și dans de la Paris, un lucru neobișnuit pentru un tânăr. „Nu există liceu de muzică în Franța. Muzica se studiază separat de cursurile școlare. La 11 ani am început să fac școala prin corespondență. Îmi trimiteau lecțiile acasă și eu, la rândul meu, le trimiteam în același mod temele. Nu mi-am cunoscut personal profesorii. Vorbeam cu ei prin poștă. Mă organizam mai bine acasă. Nu aveam timp de dus și întors de la școală. Era prea complicat. Începeam la 8 dimineața cursurile și le terminam la șase seara. Toată ziua trebuia să stau la școală. Nu puteam să mă întorc la ora aceea acasă și să mai pot să mă ocup de pian. Nu puteam renunța la muzică, așa că am optat pentru această metodă, care îmi dădea libertatea de a mă organiza și a mă dedica pianului. La 14 ani m-am dus la Paris și am intrat la Conservatorul superior de muzică. Sunt în anul II de studii“, povestește Nicolas.
Acasă, la Craiova
Astăzi se întoarce alături de sora sa pe scena Filarmonicii „Oltenia“, acolo unde și tatăl său, cu ani în urmă, concerta. Nu este la prima prezență scenică în Bănie. Anul 2009 a însemnat debutul său în Craiova. Revine de fiecare dată cu plăcere, emoție, cu un repertoriu surprinzător. De această dată a optat pentru Concertul în Re major pentru mâna stângă de Maurice Ravel. „Mă pregătesc acum pentru un concurs internațional de pian: concursul Chopin de la Varșovia (International Chopin Piano Competition), care este una dintre cele mai importante competiții de pian. Am vrut să fac o schimbare, să cânt concertul ăsta. E un concert dificil, rar abordat, așa că am zis să îl prezint întâi acasă, la Craiova. Ravel a scris această piesă pentru un muzician care în timpul Primului Război Mondial și-a pierdut mâna dreaptă. Era vorba de un pianist ce avea o carieră în spate, pe care a vrut să o continue și după accident, așa că a apelat la Ravel, care era un compozitor renumit la momentul acela, să-i compună o piesă. A ieșit ceva cu totul neobișnuit. Concertul durează 20 de minute, dar este ceva extraordinar. Ravel a făcut un miracol cu piesa aceasta“, ne povestește Nicolas.
Acasă, la Craiova, în fața publicului de aici, emoțiile sunt covârșitoare. „La Craiova îmi place să cânt cel mai mult pentru că aici suntem în familie. Avem o relație strânsă cu cei de aici. E foarte important să le arăt ce am lucrat tot anul. Am venit prima dată la Craiova când aveam două luni și de atunci revin în fiecare an, în fiecare vară. Nu aș da România și Craiova pe nicio altă vacanță“, spune Melanie.
Emoția ce trece dincolo de scenă, dragostea pentru muzică, pasiunea și talentul celor doi pianiști sunt întotdeauna o încântare pentru iubitorii muzicii.
