Dan Neamu este „medicul“ chemat să repare chipurile sfinţilor şi aripile îngerilor din biserici, restauratorul de monumente istorice, graficianul și pictorul care aduce bucurie în sufletele celor care se hrănesc cu artă.
Dan Neamu este cel care redă frumusețea picturilor şi a icoanelor cu sute de ani vechime, dar și cel ce dă naștere unor lucrări de pictură și grafică suprarealiste. „Sunt pictor bisericesc de pictură monumentală și restaurator de monumente istorice. Dorința mea a fost să fiu grafician, ilustrator de carte“, ne spune Dan Neamu. Grafica a trebuit să mai aștepte, căci drumul său spre acest vis a avut o rută ocolitoare, spre bucuria celor ce astăzi trec pragul Casei Romanescu, al Catedralei „Sfântul Dumitru“ sau al Sălii Maure din restaurantul Minerva, locuri cărora Dan Neamu le-a redat strălucirea.
Poveste de viață
Tânăr fiind, Dan Neamu dorea să facă grafică, așa că a încercat în două rânduri să intre la Facultatea de Arte Plastice. Nu a reușit. O cunoștință i-a întins o mână de ajutor și i-a oferit într-o bună zi numărul de telefon al profesorului Costin Ioanid, rectorul de la acea vreme al facultății la care visa să intre, în vederea pregătirii. „La vremea respectivă stăteam în București. Mi s-a dat un număr de telefon. Sunam întotdeauna în cursul săptămânii. Nu îl găseam pe profesorul Costin Ioanid acasă. Eram fericit. Trecea vara și m-am distrat foarte bine. Spre toamnă m-am trezit cu acea cunoștință, care mi-a adus un bilet de autobuz și mi-a spus: «Te duci la autogara de sud, te urci în autobuz și mergi lângă Târgoviște. Acolo îl găsești pe profesorul Ioanid». Lucra la Biserica Mărceşti împreună cu alţi restauratori. Am ajuns acolo și i-am găsit la masă. M-au îmbrăcat în niște haine de-ale lor și profesorul m-a rugat să fac ce face dânsul. Eu tot întrebam la ce oră pleacă autobuzul. Era joi. Mi-a zis că vom pleca împreună sâmbătă la București. Am rămas, deși îmi spuneam în gând că în vecii vecilor n-am să fac pictură bisericească. E o muncă murdară, porți haine urâte. Lucrezi cu mortar, cu găleți. Mă gândeam că nu este pentru mine. Ajunși la București, l-am întrebat când trebuie să aduc niște lucrări, pe care el să facă corectură și apoi să îmi dea niște teme eventual. În asta consta pregătirea. Mi-a răspuns că nu este nevoie, că luni dimineața mă așteaptă să mergem din nou la Mărcești, lângă Târgoviște“, ne povestește Dan Neamu.
Există oameni care schimbă destine și profesorul Ioanid a fost acel om pentru Dan Neamu. Au lucrat apoi împreună la Biserica Mavrogheni din București. Și, într-o bună zi, la îndemnul profesorul său, și-a luat examenul de definitivat și a primit autorizația. Era restaurator de picturi bisericești cu acte în regulă. A venit și prima lucrare executată pe cont propriu. „După ce am luat banii, mult mai mult decât salariul pe un an al tatălui meu, care era inginer la Fabrica de Zahăr de la Podari, mi-am zis: «Ce-mi trebuie facultate dacă pot câștiga bani din asta?!» Așa am început pictura bisericească… Am făcut restaurare pornind de la ideea că este un lucru complex, în care trebuie să stăpânești foarte bine tehnicile de lucru, în care trebuie să-ți dovedești măsura talentului propriu și posibilitatea de adaptare la stiluri și maniere, pentru că acolo nu faci ce vrei tu, faci ceea ce a vrut altul. Restauratorul de picturi trebuie să fie un anonim. În restaurare nu ai voie să-ți pui o amprentă personală. Dacă faci acest lucru distrugi o operă. Dar și când ajungi la o anumită vârstă și vezi că nimeni nu te bagă în seamă constați că ai putea să devii chiar un anonim, dorind să fii respectuos cu profesia ta“, povestește Dan Neamu.
„Fac ca unele lucruri să trăiască mai mult“
„Anonimul“ este cel care de fapt face ca lucrurile ce vorbesc despre trecut să strălucească din nou astăzi. „Fac ca unele lucruri să trăiască mai mult. Sunt cel care îl ajută pe acel bătrân bolnav să poată să stea pe picioarele lui, să se hrănească, să reușească să dăinuie ca să-l poată aprecia generațiile următoare. Puțină lume își pune problema că icoana care are 400-600 de ani a mai fost mângâiată de cineva, ca să poată fi astăzi văzută“, a explicat artistul.
Dan Neamu a reparat nu doar chipurile sfinţilor şi aripile îngerilor din biserici, a readus la viață și monumente istorice. Pictura din Catedrala „Sfântul Dumitru“ din Craiova, din Biserica „Mântuleasa“ sau cea din Casa Romanescu ori Sala Maură din restaurantul Minerva și-au recăpătat strălucirea de altădată grație lui Dan Neamu și a colegilor ce i-au stat alături.
Pentru ultima dintre aceste lucrări, cea de la Sala Maură din restaurantul Minerva, societatea în care Dan Neamu era asociat, lucrând la partea de componente artistice și creație, a primit Premiul pentru Restaurare „Brâncoveanu“. „E o lucrare în care pot să spun că am greșit ca restaurator pentru că nu am respectat întocmai ce am găsit acolo. Am fost fascinat de nume. Am gândit, după cum îi este numele, că e o sală cu decorațiuni maure, ceea ce ar fi fost esențial. Sigur, arcadele, ancadramentele, capitelurile și decorațiunile în relief sunt de factură maură. Tavanul ține însă de art nouveau. Elementele de ornamentație sunt pictate. E artă mozarabă, arta care face o îmbinare între arta maură a arabilor, care este numai sculptură, numai relief alb, și arta creștină, care a luat naștere în perioada de ocupație de 1.000 de ani a Spaniei de către arabi. Creștinii au venit cu partea de culoare, arabii cu partea de decor. Așa au apărut toate frumusețile din Spania care sunt considerate artă maură. Părțile pictate de pe pereții verticali erau un element decorativ tapetat, așa cum se lucra în art nouveau pe la începutul anilor 1900. Eu le-am înlocuit cu elemente în relief. Acel element care reprezintă un fel de tapet pe perete a fost făcut din bucăți mici ce au fost turnate și lipite pe perete, după care au fost colorate. De asemenea, erau niște nișe. Am introdus elemente decorative arabe, care imită ceramica. Pentru că prețul de cost al restaurării și al investiției a fost negociat prost, nu s-a putut pune un mozaic așa cum ar fi trebuit. Am apelat atunci la picturi și împreună cu o firmă canadiană, care ne-a pus la dispoziție niște lacuri speciale, le-am tratat în așa fel încât să pară mozaicuri“, mărturisește Dan Neamu.
„Îmi place să recreez lumea“
Cei 47 de ani de activitate în care a făcut restaurare de pictură monumentală l-au purtat pe Dan Neamu prin toate colțurile țării. Și, într-o bună zi, s-a întors într-unul din locurile în care a învățat meserie, la Mavrogheni, monument istoric din centrul Bucureștiului. Era nevoie de o restaurare a picturii la care lucrase în tinerețe alături de profesorul său. A avut senzația întoarcerii în timp și și-a spus: „Aici am început, aici trebuie să închei“.
Nu a renunțat la pictura bisericească și nici nu o va face vreodată, după cum ne declara. S-a gândit doar că e momentul să-și acorde timpul necesar pentru a se dedica picturii și graficii. „Fiecare pictură sau desen al meu are conotații religioase. Eu am început de la un ciclu de colaje, efemeride, și am mers până la tema care îmi place foarte mult, care este inepuizabilă și pe care am s-o abordez până voi închide ochii – Geneza. Toată pictura mea este plină de simboluri cu conotații religioase, chiar dacă este pictură și grafică suprarealistă. Îmi place să creez, să recreez lumea, să redau imagini care există în subconștientul nostru, care au corespondent în natură“, spune Dan Neamu.
O face și acum, alăturându-se unor mari graficieni în cadrul proiectului inițiat de Vadim Meschaninov, un grafician și pictor ucrainean. Numele său va apărea alături de cele ale lui Bernard Dumaine, Paulo Cunha și Marcel Bakker, tot astfel cum se va regăsi pe afișul expozițiilor internaționale din Granada – Spania, Coimbra – Portugalia și Teramo – Italia, unde va expune alături de artiști de mare calitate, întru recunoașterea valorii sale.
