Nicu Wolf a absolvit Liceul de Chimie din Craiova, apoi Institutul de Ştiinţe Economice al Universităţii din Bănie, devenind economist. A lucrat până la evenimentele din decembrie 1989 la ICS Metalo-Chimice, apoi a intrat în afaceri. La o vârstă la care alţii se află în plină forţă de creaţie artistică, s-a apucat de… pictură dintr-o întâmplare. Mulţi cunosc povestea lui. Este născut în Dolj, în 1952. Mama, profesoara Elena Dijmărescu, are acum 88 de ani, iar tatăl, Nicolae Wolf, de origine germană, a decedat în 1997, la vârsta de 91 de ani. Nicu Wolf povesteşte… viaţa lui: „După încheierea războiului, mama mea, basarabeancă din Chişinău, a fost trimisă, ca profesoară, în Tomnatic, o localitate din Banat, atestată documentar în urmă cu mai bine de 250 de ani, ca urmare a așezării pe vatra actualei localități a populației germane. Din aceste motive, denumirea iniţială a localităţii a fost Triebswetter. Aici, mama a cunoscut un localnic, de origine germană, Wolf. A fost o dragoste fulgerătoare, s-au căsătorit şi mama a rămas gravidă cu mine. Comuniştii au început deportările celor consideraţi cu avere, printre care şi tatăl meu, moştenitorul unor pământuri ale părinţilor săi în Tomnatic. Şi astfel, tata a fost obligat să părăsească Tomnaticul, fiind deportat în Bărăgan. Mama, fiind gravidă, a revenit în Dolj şi s-a dus la casa bunicului, din Gebleşti, comuna Carpen, unde m-am născut. Tata a rămas vreo câţiva ani în Bărăgan, iar mama, singură, în Dolj. Scurtez povestea: în Bărăgan, singur fiind, tata a cunoscut altă femeie, s-a căsătorit cu ea. Şi… am doi fraţi vitregi. După un timp, tatăl meu și noua lui familie au plecat din România şi s-au stabilit în Germania, la Nürnberg. Am păstrat legătura. L-am vizitat în Germania, am fost împreună cu prietenul meu, Iulică Segărceanu. A fost şi mama mea acolo, prima lui soţie, i-a cunoscut noua familie. Totul a fost civilizat, asta-i viaţa. Pare o poveste de roman, de film, dar câte poveşti demne de ecranizare nu sunt pe lumea asta?“.
Mulțumiri profesorului Victor Pârlac
Povestea sa în lumea culorilor a început atunci când poate nimeni nu se mai aștepta. Nicu Wolf-Constantinescu explică: „Surprinzător sau nu, eu am debutat în pictură pe la 55 de ani. Şi totul a pornit de la întâlnirea cu Iulică (pictorul Iulian Segărceanu – n.r.), prietenul meu. Fac o paranteză: eu, în subsidiar, aveam acest hobby, desenasem, cochetasem cu pictura, dar mai mult în joacă, nu era ceva serios pentru mine. Cum spuneam, totul a pornit de la o întâlnire cu Iulică, urma să mergem la o bere, la o cafea. El m-a refuzat, explicându-mi că trebuie să meargă la un vernisaj al unui pictor, coleg de breaslă, vernisaj programat la Muzeul de Artă «Jean Mihail». L-am însoţit… M-am uitat la toate picturile expuse ale respectivului artist plastic, care era membru al Uniunii Artiştilor Plastici- Filiala Craiova şi, la un moment dat, i-am spus lui Iulică faptul că eu pictez mai bine şi mai frumos decât respectivul! Din anumite motive, nu spun despre ce pictor e vorba, nu vreau să fiu catalogat în fel şi chip. Respectivul este un pictor cunoscut, apreciat… Iulică s-a uitat mirat la mine şi cred că şi-a zis în sinea lui că am luat-o razna, deşi el mă cunoştea bine pe mine, ştia că sunt un om serios. Sesizând surprinderea lui, i-am propus – şi am insistat – să mergem la magazinul fondului plastic şi să aleagă el pentru mine un set de culori cu care să pictez. Şi din acea zi m-am apucat de pictură… Când i-am arătat lui Iulică primul tablou semnat de mine, el a rămas foarte plăcut surprins. «Chiar că ai talent! Trebuie însă să studiezi pictura cu nişte profesori, să înveţi chestiunile de bază…», mi-a sugerat el prieteneşte. Şi aşa am făcut. M-am înscris la cursurile de pictură de la Şcoala de Artă «Cornetti», unde i-am avut profesori pe Victor Pârlac şi Alfred Rece. Am desluşit tainele picturii și aşa am ajuns, peste ani, să am expoziţii de grup, chiar şi personale… Îi mulțumesc, public, maestrului Victor Pârlac pentru că m-a încurajat, m-a învățat tainele picturii și a fost alături de mine tot timpul…“.
Nicu Wolf-Constantinescu are un atelier în curtea casei din Craiova, iar de câțiva ani şi-a cumpărat o căsuţă de vacanţă pe malul Jiului, la Comoşteni, acolo unde intenţionează să se refugieze vara şi să lucreze în linişte. „Este frumos acolo, un peisaj extraordinar, linişte… Cred că acolo va fi cu adevărat atelierul meu“, a adăugat pictorul.
