Complexul Energetic Oltenia (CEO) exportă cărbune în Serbia prin intermediul unei firme de apartament din România, în afacere fiind implicată o firmă din Serbia care ar avea probleme cu Fiscul şi legături cu personaje din lumea interlopă. Societatea BVA Coal SRL, din Constanţa, cumpără tona de lignit de la CEO cu 13 euro şi revinde Ministerului Energiei din Serbia cu 34 de euro pe tonă. Firma BVA Coal SRL din Constanţa este deţinută de Ilie Malin-George şi un cetăţean turc, Asan Ilknur, ultimul fiind şi administrator. Interesant este că BVA a fost înfiinţată cu doar câteva săptămâni înainte ca producătorul de cărbune şi energie electrică din Oltenia să organizeze o licitaţie care a vizat vânzarea a 1,2 milioane de tone de cărbune. Reprezentanţii Complexului Energetic Oltenia au precizat că nu au putut să vândă direct cărbunele de care are nevoie statul sârb, întrucât nu şi-a permis să asigure transportul între România şi Serbia şi toate taxele vamale aferente.
Ce spune CEO?
Potrivit Complexului Energetic Oltenia, în decursul lunii iunie 2014, din cauza unor condiţii meteorologice improprii, unele cariere de cărbune ale termocentralelor din Serbia au fost inundate. La sediul CEO s-au primit solicitări din partea unor firme sârbe pentru o posibilă colaborare. Acest lucru a fost considerat o oportunitate, având în vedere supraproducţia de cărbune existentă în acel moment. În perioada aprilie-octombrie 2014, cererea de energie a fost redusă, în stocurile CEO existând peste două milioane de tone de cărbune într-un grad avansat de depreciere. Conducerea CEO a prezentat oferte între 10 şi 12 euro pe tona de cărbune, ţinând cont, pe de o parte, de calitatea cărbunelui şi, pe de altă parte, de faptul că în acea perioadă Sistemul Energetic Naţional plătea, de fapt, cărbunele cu 7-9 euro pe tonă, raportat la preţul cu care 1 MWh se vindea pe bursele de energie. De asemenea, în luna septembrie 2014, s-au primit solicitări din partea unor companii din Serbia (VIROM GROUP, DMB SHIPPING), precum şi din partea unei societăţi comerciale românești (BVA COAL SRL) ca producătorul de cărbune din Oltenia să participe într-un consorţiu la o licitaţie ce ar fi trebuit să aibă loc în Serbia, organizată de unul dintre ministerele acestui stat.
„CEO a refuzat să facă parte din acest consorţiu, constatând că firma VIROM GROUP nu are bonitate financiară, având probleme cu Fiscul din ţara vecină, iar firma BVA COAL SRL din Constanţa fusese creată doar cu câteva săptămâni înainte. Pentru a putea, însă, exploata această oportunitate, CEO a organizat în luna decembrie 2014 o licitaţie pentru o cantitate de 1,2 milioane de tone de cărbune, invitând la participare pe toţi cei care îşi exprimaseră intenţia de a cumpăra. Pe 9 decembrie 2014, la licitaţie au participat doar firma BVA COAL SRL şi asociaţia VUKOVIC 1967 – TPSUT MEHEDINŢI“, potrivit Directoratului Complexului Energetic Oltenia.
A câştigat firma de apartament BVA
Licitaţia a fost câştigată de firma BVA cu preţul de 13 euro tona (VUKOVIC 1967 – TPSUT MEHEDINŢI a oferit preţul de 12,2 euro pe tonă). Pe 19 decembrie 2014, s-a încheiat contractul cu începerea livrării din 5 ianuarie 2015, timp de șase luni. Reprezentanţii CEO susţin că producătorul de cărbune din Oltenia nu a paticipat direct la licitaţia organizată de Ministerul Energiei din Serbia pentru că aceasta presupunea şi transportul cărbunelui pe calea ferată, autocamion, barjă, în spaţiul românesc şi sârb. Presupunea, de asemenea, închirierea unor porturi în vederea transportului fluvial. CEO nu are capacitatea de a integra toate aceste feluri de transport pe teritoriul a două state. Interesant este că o firmă de apartament, înfiinţată cu doar câteva săptămâni înainte de licitaţie, are capacitatea de a organiza transportul de cărbune pe teritoriul a două state. Conform CEO, vânzătorul a pus condiţia fermă ca obligaţia ce îi revine să fie doar livrarea cărbunelui în mijloacele de transport, fără a se implica în asigurarea transportului.
„Pentru a securiza contractul s-a pus, de asemenea, condiţia ca plata cărbunelui să fie făcută în avans. Preţul contractului de aproximativ 58 de lei pe tonă este superior preţului din BVC al CEO şi, de asemenea, superior costului de producţie la carierele din care se livrează. Lucrul acesta s-a confirmat în luna ianuarie 2015, când preţul mediu de producţie pe toate carierele CEO a fost de aproximativ 54 de lei pe tonă… Până în prezent, cumpărătorul a achitat, în avans, suma de 11,1 milioane de lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de 140.000 de tone de cărbune. Nu a existat vreodată o ofertă scrisă sau verbală pentru mai mult de 13 euro pe tonă. CEO a avut acelaşi tip de contract, cu acelaşi preţ cu RAAN TURNU SEVERIN, CET GOVORA, CET ORADEA, CET TIMIŞOARA, CET ARAD. Diferenţa constă în faptul că în aceste cazuri sumele aferente nu se încasează, formând creanţe istorice. Directoratul CEO a propus partenerilor din Serbia o situaţie mult mai favorabilă, respectiv exportul direct de energie. Ştiind că preţul final cu care Ministerul Energiei din Serbia achiziţionează cărbunele din CEO este de 34 euro/tonă, se poate deduce uşor că energia electrică obţinută cu acest cărbune se poate produce cu un cost minim de 75 euro/MWh. CEO a propus un export de energie prin CEO TRADING la un preţ de maximum 45 euro/MWh, situaţie care ar fi trebuit să fie cu mult mai favorabilă pentru partener. Propunerea nu a fost, însă, acceptată“, conform unui comunicat al Complexului Energetic Oltenia.
CEO nu a vrut să rateze afacerea
Laurenţiu Ciurel, managerul Complexului Energetic Oltenia, a făcut public faptul că totul s-a derulat legal şi că ar fi semnat contractul de export de cărbune pe 20 de ani, şi nu pe şase luni, dacă ar fi avut posibilitatea.
„Cercetând antecedentele firmelor – a fost o simplă cercetare pe internet, am observat că una e creată cu două-trei săptămâni înainte, BVA, iar cealaltă, Virom, e extrem de controversată, părea că se mişcă într-un mediu mai mult interlop decât normal, comercial. Lucrul ăsta mi-a stârnit suspiciuni. Preşedintele Consiliului de Supraveghere (Gabriel Dumitraşcu – n.r.) mi-a sugerat să nu ratez şi să dau drumul la contractul acela, indiferent cu cine, pentru că situaţia e cum e. Am preferat să întârzii puţin şi să fac licitaţie, cu afişare, anunţ în ziar“, a declarat Laurenţiu Ciurel, la un post local de televiziune.
