Comuna Vladimir din județul Gorj e locul în care frumusețea naturii se îmbină armonios cu vechimea așezării. Monumente istorice, case vechi, foarte multe părăsite, bătrâni ce te încântă cu povești de viață de ieri și de azi, toate creionează tabloul unei așezări în care viața pulsează din ce în ce mai greu.
Aşezată în partea de sud-est a judeţului Gorj, pe malul stâng al Gilortului, la 50 de kilometri de Târgu Jiu şi 25 de kilometri de Târgu Cărbuneşti, comuna Vladimir cuprinde, după reforma administrativă din 1968, satele Andreeşti, Frasin, Vladimir şi Valea Deșului. Am ajuns în Vladimir coborând dealul de la Hurezani, pe un drum pietruit, care ne-a oferit o imagine de basm. Nu am dus dorul asfaltului, căci natura ne-a răsfățat cu un spectacol cum rar îți este dat să vezi. Dealurile îmbrăcate în haina albă a iernii, cu copacii ce-și leagănă încet coroana în bătaia vântului, lasă să se vadă, după o bucată bună de mers, câteva case risipite ici și colo. E semn că ajungem în Vladimir. Drumul pietruit se termină. Coborâm pe un drum asfaltat. Prima clădire ce ne iese în cale este o casă peste care trecerea vremii și-a pus serios amprenta. Are o plăcuță cu însemnele „Monument istoric“. Ținem drumul asfaltat și încercăm să descoperim locul. Sunt multe case vechi, cu porți ruginite ce nu au mai fost demult deschise de vreo mână de om. Din pridvorul de lemn nu mai scrutează nimeni zarea de ani buni. Acoperișul din lemn este deteriorat. Singurii locatari ce-și fac intrarea prin găurile lăsate de lemnul ce s-a desprins de mult sunt câțiva guguștiuci. Caută cu disperare ceva de mâncare. Zboară de colo-colo. Poate găsesc un grăunte prin curtea vecină. Zadarnic. Acolo e tot pustiu. Și își iau zborul din nou. De data aceasta au noroc. Câteva case mai încolo este o gospodărie în care se mai găsesc câteva orătănii. Prind ceva în cioc și se întorc în casa părăsită, prin golul din acoperiș.
În drepta și în stânga drumului se ivesc astfel de case părăsite. Țigle desprinse de vântul puternic, blăni ce abia mai stau prinse în câte un cui ruginit. Ajungem după o bucată de timp în centrul satului Vladimir. Acolo, altă clădire veche atrage atenția. E prevăzută cu un turn de supraveghere. Oamenii locului nu-i știu istoria. Privesc neputincioși cum se degradează de la an la an. Acum funcționează acolo sediul poliției. Nimeni nu are puterea financiară să îi redea imaginea de altădată.
Unitățile de învățământ se închid
În Vladimir au rămas doar bătrânii. Peste 65 la sută din populație este trecută de 60 de ani. Tinerii au plecat în străinătate, copii se nasc din ce în ce mai rar, așa că școlile se închid în satele comunei Vlamidir. „Avem Școala Gimnazială nr. 1 Andreești și patru școli primare. Din păcate, anul acesta două școli primare se vor închide pentru că nu mai sunt elevi. Având în vedere că se consumă foarte mulți bani pe utilități la școală și numărul elevilor este în scădere, am fost nevoiți să luăm decizia de a închide unele unități de învățământ. Se închide Școala Primară nr. 1 Frasin pentru că sunt doar 16 copii, iar de anul viitor vor fi zece. Și la Școala Primară nr. 2 Frasin sunt înscriși doar opt copii. Așteptăm să vină, în cursul săptămânii viitoare, un microbuz școlar cu o capacitate mai mare decât cel pe care îl avem acum, ca să putem asigura transportul copiilor de la unitățile de învățământ care se vor închide la cele mai apropiate școli“, declară primarul comunei Vladimir, Marius-Florin Vijulan.
Directorul Școlii Gimnaziale nr. 1 Andreești din comuna Vladimir, Ionuț Dobre, întărește spusele primarului: „La toate structurile I-IV se învață simultan. Încercăm să restructurăm rețeaua școlară, să avem pe fiecare clasă câte un rând de copii. La Școala Gimnazială și la cele patru structuri primare avem 250 de copii. La grădinițe avem înscriși 46 de preșcolari, diferența pe până la 250 fiind constituită de școlari din clase I-VIII. Scăderea numărului de copii este drastică. Se va renunța la Grădinița nr. 2 Frasin, pentru că în acest an vin acolo doar opt copii. Anul viitor vor fi patru și va trebui să închidem. Satele Valea Deșului și Frasin sunt cele mai afectate“.
„Tineretul pleacă, iar oamenii se duc la cimitir“
Mulți dintre bătrânii din comuna Vladimir s-au stins, iar casele lor sunt acum adăpost pentru păsările văzduhului. Fântânile păstrează, conform obiceiului locului, numeroase icoane din lemn bătute întru pomenirea celor ce au trecut în lumea de dincolo, ca și crucile de jurământ din porțile bisericilor. „Au murit mulți. S-au dus, uite, aici, la cimitir… Au rămas casele astea în urma lor. Acum stau să cadă. Tinerii sunt plecați la muncă în străinătate… Mai muncim doar noi, bătrânii. Noi am fost opt copii la părinți. Tata a avut multe hectare de pământ. Acum nu are cine să le muncească. Eu mai dau cu sapa, cât oi putea, până când nu trag pe dreapta aici, la cimitir“, spune Constantina Dobromir, o localnică.
Rar vezi trecând pe drum câte un om. „Merg la o soră, mai la vale, un kilometru jumătate. Dar ce este un kilometru jumătate, numai leneșii nu merg! Tineretul a plecat în partea cealaltă. Uite, sunt case pustii, că le-au murit părinții! Cei care au prins câte un serviciu au plecat la oraș. Altora, care nu pot să muncească, le dă ajutor de la stat. Sunt gaze, lumină, cablu, de toate. Apă avem în fântână. Ce, ne este greu să scoatem? Am trăit și înainte tot așa. Mama noastră ne spunea că e o fântână sub o coastă și se ducea cu vadra și aducea de acolo. Așa ne-a crescut. Și acum, că o avem în curte, ne e lene să o scoatem?“, creionează în câteva cuvinte traiul din comuna Vladimir altă localnică.
Viața se scurge cu bune și cu rele. „Dacă nu am fi la țară nu ne-am descurca. Am lucrat la mină 25 de ani și jumătate și acum, de bine de rău, am o pensie. Băiatul meu nu are loc de muncă. Poate să-și caute peste hotare, că în țară e cam greu. Tineretul pleacă, iar oamenii se duc la cimitir“, spune Dumitru Croitoru, în vreme ce privește cu tristețe în zare.
A fost odată…
Cândva, drumurile ce străbat comuna Vladimir erau pline de animale care erau mânate spre pășune. În fiecare gospodărie se creșteau vaci, oi, capre. Puțini sunt astăzi cei care mai au astfel de îndeletniciri. Tică Lepădat e unul dintre ei. Îngrijește 110 capre, împreună cu soția. „Dacă întreprinderile au dat faliment, am plecat doi-trei ani în Grecia. Mi-am făcut o casă și apoi mi-am luat animale că nu aveam ce să fac. Au fost copiii care m-au ajutat, dar acum sunt plecați în Anglia și sunt doar cu nevastă-mea. De 11 ani cresc capre“, povestește bărbatul. A învățat să facă brânză de la un bătrân crescător de animale din sat. Acum marfa sa are căutare. „Nu mă duc în bâlci, în târguri, tot de acasă vând. Vin copiii de la Craiova, Târgu Jiu pe la părinți sâmbăta și duminica și când pleacă trec pe aici. Vin, iau lapte, dar cel mai mult îl fac brânză. Nu am ce să dau… Nici nu fac față“, povestește Tică Lepădat în vreme ce o mângâie pe cap pe Diana, una dintre caprele sale. Ne-o prezintă și nouă: „Asta e Diana, maică-sa mi-a murit. E bună de lapte, cât e ea de mică“. Apoi mai ia în furcă fân pentru a-l oferi caprelor. E vremea mesei. „Avem lucernă, fân. Cu asta le hrănim acum. Primăvară le dăm drumul. Dacă toți au plecat, nu mai lucrează nimeni câmpurile, vă dați seama cât pământ e… mii de hectarte. Păcat de el!“, spune Tică Lepădat.
Locuri de legendă
La Vladimir, unde în 1780 se năștea într-o casă din lemn de pe culmea unui deal cel care avea să scrie istorie, Tudor din Vladimir, monumentele istorice vorbesc de vechimea locului. În satul Frasinu, cum este numit de localnici, pe culmea unui deal, o biserică impunătoare, ce poartă hramul „Sfinților Împărați Constantin și Elena“, amintește de moșiile vechilor boieri greci. Este monument istoric şi a fost construită în anul 1817 de către un boier pe nume Musc. De numele lui se leagă şi denumirea care circulă printre oameni, negăsită pe nici o hartă, a cătunului Musculeşti, care se află, paradoxal, pe malul celălalt al Gilortului. O sută de ani după ridicare sa, lăcașul de cult a fost îngrijit de fiul lui Dincă Schileru, celebrul țăran care a ajuns în parlament. În anul 1902, boierul Aristică Schileru a acoperit biserica cu şiţă. În mod special, soţia sa, Mimi Schileru, a fost cea care s-a ocupat de lăcaşul de cult din satul Frasinu, astfel că acesta mai este cunoscut şi sub denumirea de Biserica Cucoanei. Conform unei legende locale, Tudor Vladimirescu s-a ascuns în această biserică. Localnicii spun că există încă drugul de lemn folosit pentru blocarea ușii.
În comuna Vladimir s-a scris istorie. Regretul edilului de astăzi este că încă nu poate asigura drumuri de acces moderne care să ușureze călătorului drumul spre aceste ținuturi. „Din păcate, nu avem fonduri suficiente pentru a asigura utilitățile așa cum ne-am dori noi. E vorba, în primul rând, de drumurile de acces pentru a atrage turiștii și investitorii străini. Planuri în privința drumurilor există. Avem în prezent 8,7 kilometri prinși într-un proiect ce are deja avize. Așteptăm să se deschidă sesiunea pe fonduri europene ca să-l putem implementa. Este vorba de drumul care face legătura dintre Vladimir și Frasin, a cărei investiție se ridică la un milion de euro, cu zid de sprijin, consolidări, rigole, podețe. Mai avem un drum în Valea Deșului și altul în Lunca, satul Vladimir. Toate sunt prinse în acest proiect. Sperăm să obținem finanțarea ca să se poată bucura lumea de un drum mai bun, să nu mai meargă prin noroi“, a precizat primarul comunei Vladimir, Marius Florin Vijulan.
Comuna Vladimir ascunde între dealurile sale povești frumoase, ce merită spuse, și locuri ce merită văzute.
