Curtea de Conturi susține că vehiculele Ford au fost produse în proporție de doar 44% în România și nu în proporție de 60%, așa cum își asumase compania prin contractul de privatizare. Controlorii financiari au mai descoperit nefinalizarea compensării reciproce pentru debitele de peste 14 milioane de euro pe care Ford le-ar fi avut de plată către statul român, ca urmare a nerealizării volumului de producție asumat de Ford.
Un raport al Curții de Conturi care a analizat contractul de privatizare încheiat de statul român, prin Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (devenită ulterior Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), cu Ford Motor Company pentru pachetul majoritar de acțiuni de la Automobile Craiova (fosta Daewoo) relevă faptul că producătorul auto nu a respectat contractul în ceea ce privește gradul de integrare a producției în România. De asemenea, raportul Curții arată că statul și Ford nu au dus la îndeplinire procedurile privind finalizarea prevederilor din contract.
Mai puțin de jumătate dintr-o mașină Ford s-a fabricat în țară
Ford își asumase prin contract ca minimum 60% din piesele de schimb utilizate la producerea de autovehicule să fie realizate în România, dar Curtea de Conturi a descoperit altceva. S-a constatat „nerealizarea gradului de integrare a producției asumat de cumpărător prin contractul de privatizare. La clauza «Gradul de integrare a producției», din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 61/2007 privind privatizarea SC Automobile Craiova SA, s-a prevăzut că Ford va depune toate diligențele pentru a atinge un grad de integrare a producției de minimum 60% până la sfârșitul celui de-al patrulea an de la data finalizării privatizării. Conform contractului, gradul de integrare a producției înseamnă reprezentarea procentuală a numărului de piese fabricate în România față de numărul total de piese dintr-un vehicul fabricat de societatea în cauză.
S-a constatat că Ford a informat Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în ianuarie 2013, despre faptul că nu a atins gradul de integrare a producției de minimum 60%, până la sfârșitul celui de-al patrulea an de la data finalizării privatizării, realizând un grad de integrare a producției de 44%“, se arată în raportul public al Curții de Conturi.
Ford confirmă că, și în prezent, circa 45% din vehiculul B-Max este realizat în România. „Ford a depus eforturi pentru asigurarea unei integrări cât mai mari a producției în România. Până în prezent, gradul de integrare a producției este de aproape 45%, iar prin investiția de la Craiova, Ford a reușit să atragă un număr important de furnizori care susțin activitatea uzinei noastre“, a precizat Ana Maria Timiș, director de comunicare al Ford România.
Penalități de 14 milioane de euro neplătite de Ford
Curtea de Conturi a mai descoperit „nefinalizarea de către părți a punerii în practică a mecanismului de compensare a pretențiilor reciproce, ce presupune încheierea unui contract de cont escrow cu The Royal Bank of Scotland plc. Edinburgh, Sucursala România, pentru transferarea în contul escrow a diferenței dintre suma de 14,250 milioane de euro, reprezentând daune/penalități datorate Autorității pentru Administrarea Activelor Statului de către SC Ford România SA pentru nerealizarea nivelului producției de automobile și suma determinată de experți independenți prin raportul inițial. Această sumă reprezintă venit al statului, conform OUG nr. 90/2013 privind unele măsuri speciale pentru compensarea și decontarea unor creanțe reciproce rezultate din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) și Ford Motor Company“.
Pentru faptul că Ford nu a realizat nivelul de producție asumat prin contract, compania a fost sancționată cu 25% din valoarea pe care o plătise pe acțiuni, bani care trebuia să fie virați la stat.
În replică, Ford a făcut o acțiune la Curtea de Arbitraj Internațional de la Paris, solicitându-i statului român să achite companiei fix 14 milioane de euro, adică aproximativ exact cât ar fi trebuit să plătească Ford către statul român sub formă de penalități. Ford cerea acei bani de la statul român pentru a-și acoperi cheltuielile efectuate de companie cu depoluarea unei zone din interiorul fabricii Ford, zonă de a cărei poluare fusese responsabilă fosta Daewoo. Deci Ford urma să nu mai plătească penalitățile de 14,25 milioane de euro la stat, dacă statul îi achita cele 14 milioane de euro pentru decontaminarea zonei poluate. Această procedură nu s-a finalizat, astfel că producătorul auto încă figurează dator statului cu 14 milioane de euro și invers.
Compania ne-a răspuns că și-a îndeplinit obligațiile legate de acest aspect: „Mecanismul de compensare se realizează în baza OUG nr. 90/2013 și a actelor adiționale și înțelegerilor contractuale subsecvente dintre Ford și AAAS. Atât actul normativ, cât și înțelegerile contractuale prevăd proceduri și etape specifice pe care Ford le-a îndeplinit și care în prezent se află în analiza autorităților“.
Ford nu a produs cât a promis
De asemenea, raportul public respectiv prevede că Ford nu a realizat nici volumul de producție asumat prin contract. Raportul Curții prevede că a constatat „o nerealizare a volumului de producție de 60.000 de automobile, până la 31.12.2012, prevăzut prin Actul adițional nr. 1/2012, realizându-se doar 30.217 automobile“.
Potrivit contractului de privatizare, Ford România ar fi trebuit să atingă, într-un interval de patru ani de la preluarea efectivă a fostei Daewoo din Craiova, un volum de producție de 250.000 de unități. Dar fabrica a produs doar 60.000 de unități în intervalul menționat. Nerespectarea obligativității din contractul de privatizare privind producția a atras sancțiuni de 25% din valoarea care s-a plătit statului român pentru preluarea Automobile Craiova (fosta Daewoo).
Ford susține că și-a respectat obligațiile
Producătorul de autovehicule nu comentează raportul Curții de Conturi. „Ford nu comentează rapoartele autorităților publice. Ford a îndeplinit în mod constant și consecvent obligațiile contractuale asumate în cadrul privatizării și al desfășurării activității. Ford a realizat, până în prezent, o investiție în România de peste un miliard de euro și a contribuit direct – prin plata taxelor și impozitelor, prin exporturi și prin tehnologie de vârf, – la menținerea unui mediu economic competitiv“, a precizat Ana Maria Timiș.
Ajutor de stat de 75 de milioane de euro
La cumpărarea pachetului de acțiuni ale fostei fabrici Daewoo de la statul român, cei de la Ford Motor Company au plătit inițial 57 de milioane de euro. Ulterior, Comisia Europeană a considerat că fabrica din Bănie ar fi fost preluată prea ieftin de către Ford, drept care s-ar fi considerat ajutor de stat ilegal din partea României să le dea activele fabricii la prețul acela. Așadar, Comisia Europeană a obligat Ford să mai plătească statului român încă 27 de milioane de euro, pe lângă cele 57 de milioane de euro inițiale.
Activele fostei Daewoo fuseseră evaluate de o firmă din Cluj la valoarea de 630 de milioane de euro, evaluare care s-a făcut exact înainte de privatizare, adică înainte ca Ford să preia pachetul majoritar de acțiuni de la statul român.
Ulterior, Ford a primit ajutor de stat în sumă aproximativ egală cu banii plătiți de companie statului pentru pachetul majoritar de acțiuni de la fosta entitate Automobile Craiova, cunoscută drept fabrica Daewoo. Așadar, Ford a primit de la statul român ajutor de stat în valoare totală de 75 de milioane de euro, dintre care 38 de milioane pentru investiții în secția de producție vehicule, iar 37 de milioane de euro au fost acordate pentru fabrica de motoare.
Prima condiție ce trebuia îndeplinită de companie pentru acordarea ajutorului de stat a fost legată de volumul investițiilor ce trebuia realizat în fabrică, care trebuia să fie de 675 de milioane de euro. De asemenea, prin contractul de privatizare, Ford era obligată ca timp de patru ani de la preluarea efectivă a fabricii să nu aibă loc disponibilizări. După expirarea celor patru ani, compania nu a mai avut restricții privind disponibilizarea personalului. În noul act adițional la contractul de privatizare nu mai sunt prevederi legate de numărul de personal, acesta putând să fluctueze liber, în funcție de nevoile companiei. De la 4.400 de angajați în momentul preluării fabricii Daewoo, acum s-a ajuns la circa 3.500 de oameni. De la finele lui 2014 și până la sfârșitul lui februarie 2015, circa 680 de oameni trebuie să părăsească societatea, cei mai mulți printr-un program de plecări voluntare.
Noi obligații de producție până în 2017
După ce Ford nu a putut respecta contractul de privatizare în forma inițială, printr-un act adițional s-au schimbat termenii de realizare a producției de vehicule și motoare la Craiova. Potrivit noilor reglementări din 2012, între 1 ianuarie 2013 și 31 decembrie 2017, Ford România și-a asumat că va produce la Craiova 810.000 de vehicule și 1,5 milioane de motoare. Dar ritmul de producție din unitatea craioveană a scăzut dramatic pe parcursul anului 2014. Între timp, producția unuia dintre motoarele care se fabrica la Craiova (EcoBoost de 1,5 litri) a fost mutată la una dintre uzinele Ford din Marea Britanie, iar aici a rămas doar fabricarea motorului de 1.0 litri EcoBoost pe benzină.
În 2013, Ford a produs la Craiova 69.000 de vehicule B-Max și circa 180.000 de motoare, potrivit datelor furnizate de companie în 2014. Anul trecut, producția de vehicule a suferit un declin față de 2013, ajungând la aproximativ 55.000 de unități.
Statul a contestat raportul Curții, dar a pierdut
Raportul Curții de Conturi a fost contestat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fosta AVAS), dar fără succes. Așadar, concluziile Curții legate de contractul de privatizare încheiat cu Ford au rămas valabile. „Împotriva deciziei, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat contestaţie, care a fost respinsă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, prin încheiere. Împotriva încheierii, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat contestaţie la instanţa de contencios administrativ“, se arată în raportul public al Curții de Conturi pe anul 2013.