Vineri, 6 martie, este data-limită până la care părinţii pot depune cerere dacă doresc să-şi înscrie copiii la ora de religie. Decizia Curţii Constituţionale, care spune că orele de religie sunt „obligatorii pentru stat şi pentru şcoală, dar opţionale pentru elevi“, a creat controverse. Există şi părinţi indecişi: să opteze pentru ora de religie sau să îi lase copilului acea oră liberă? Având în vedere discuţiile din ultima perioadă, am încercat să aflăm ce învaţă copiii la ora de religie.
În unităţile de învăţământ doljene, 223 de cadre didactice predau religia. Dintre acestea, 182 sunt profesori titulari. „Avem cadre didactice foarte bine pregătite care predau disciplina religie. Opt profesori de religie sunt cadre didactice cu doctorat, 104 au gradul I didactic, 81 au gradul II şi 34 sunt profesori cu definitivat. Avem şi 11 preoţi care predau religia în şcoli. Cele mai multe cadre didactice sunt însă femei care au susţinut examenul de titularizare“, a spus preot prof. Gheorghe Pîrva, inspector de religie la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj.
Religia rămâne în trunchiul comun
Până la sfârşitul semestrului I, în judeţul Dolj toţi elevii frecventau ora de religie. Curtea Constituţională a decis, pe 12 noiembrie 2014, că obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea educaţiei, este neconstituţională. Potrivit unor oficiali ai Curţii, ca urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută doar de părinţii care doresc ca ai lor copii să studieze această disciplină. În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a menţionat faptul că oferta educaţională pentru această disciplină este de natură să afecteze libertatea de conştiinţă. Decizia 669 publicată pe 23 ianuarie în Monitorul Oficial precizează faptul că „orele de religie sunt obligatorii pentru stat şi şcoală şi sunt opţionale pentru elev“. La 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, decizia devine executorie. Cele 45 de zile se împlinesc pe 9 martie. „Religia, conform Curţii Constituţionale, rămâne în trunchiul comun, deci în disciplinele obligatorii de studiu. În Dolj, toţi elevii au participat la orele de religie, inclusiv cei care aparţin altor culte religioase care au asistat la aceste ore. De multe ori, prezenţa copiilor aparţinând altor culte religioase a fost binevenită, copiii au avut şansa să-şi îmbogăţească cultura generală, să-şi împărtăşească obiceiurile. Inspectoratul Şcolar Judeţean a avut chiar un protocol cu alte culte religioase. Copiii făceau religie la cultul lor, de acolo primeau nota, iar profesorul de religie de la clasă nu făcea altceva decât să o consemneze în catalog. Vineri, vom centraliza toate cererile primite din partea părinţilor care au avut posibilitatea să-şi înscrie copiii la ora de religie. De un lucru sunt sigur, părinţii nu au o problemă cu ora de religie, au ceva cu programa încărcată a copilului. Am auzit părinţi spunând că preferă să îşi lase copilul să doarmă o oră în plus dimineaţa…“, a adăugat preot prof. Gheorghe Pîrva.
Ce învaţă mai exact copiii la orele de religie?
Profesorii de religie susțin că mesajul pe care doresc să îl transmită copiilor este „iubirea“. Preot prof. Gheorghe Pîrva a adăugat: „Indiferent de vârstă, copiii sunt mânaţi de curiozitate. Din păcate, tot mai mulţi copii din ziua de azi petrec tot mai mult timp în faţa calculatorului sau televizorului, se simt singuri, asistă la bătăi în sânul familiei, simt că nu sunt înţeleşi. Rolul nostru, al profesorilor de religie, nu este acela de a le aduce informaţie greoaie în plus, nu vrem să le încărcăm şi mai mult programul. Tocmai din acest motiv sunt situaţii rare în care elevii primesc teme la religie, însă acestea sunt adaptate în funcţie de vârstă, de pregătirea copiilor, de clasă. Ţinta orei de religie este până la urmă formarea caracterului. Vrem să îi învăţăm să ierte, să ajute, să fie buni. Am avut elevi care peste ani mi-au mărturisit, atunci când ne-am revăzut, că religia i-a ajutat să se ghideze în viaţă. Asta spune foarte mult! Un copil are nevoie de repere morale, de atenţie, vrea să fie înţeles, vrea o mângâiere. Tocmai din acest motiv, fiecare oră de religie se termină cu o îmbrăţişare, cu o încurajare, cu o vorbă bună. Părinţii trebuie să ştie că fiecare vorbă aruncată copilului contează, că micuţii se văd în vorbele acestea ca într-o oglindă… De aceea, mulţi dintre noi, profesori de religie, suntem şi consilieri şcolari, ne ocupăm și de activităţile extracurriculare ale elevilor“.
Am solicitat inspectorului de religie să precizeze câteva activităţi de învăţare, dar şi ce prevede exact programa şcolară. „La clasa I, de exemplu, copiii învaţă despre rugăciune, Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc, Dumnezeu şi copiii, Sfinţii, prietenii copilului – Sfântul Nicolae şi Sfântul Stelian. La clasa a II-a află în plus despre minunile Mântuitorului, despre iubirea părinţilor pentru copii, cum să ne ajutăm unii pe alţii. La clasa a III-a, le sunt prezentate personalităţi biblice, li se vorbeşte despre sfinţi. La clasa a IV-a află modele de credinţă în Vechiul Testament, Decalogul – ghidarea prin poruncile lui Dumnezeu“, a adăugat preot prof. Gheorghe Pîrva.
Nu se ştie însă ce se va întâmpla cu copiii ai căror părinţi vor decide să nu îi înscrie la ora de religie, ce opţiuni vor avea şi nici dacă este o soluţie ca religia să fie plasată la începutul sau la sfârşitul orelor. Comisia pentru învăţământ din Camera Deputaţilor încă nu a stabilit ce se va întâmpla în acest sens în anul şcolar viitor. Parlamentarii ar trebui să voteze la începutul acestei luni cum vor schimba Legea educaţiei în privinţa studierii religiei.
Religia în alte state
În prezent, în cadrul Uniunii Europene, părerile cu privire la predarea religiei în şcoli nu sunt unanime, iar abordările ţărilor membre sunt diverse. Există însă un cadru general, instituit de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei încă din anul 1999, când statelor membre li s-a recomandat să sprijine predarea religiei. În Marea Britanie, de exemplu, toate şcolile au o disciplină obligatorie, care familiarizează elevii cu cele mai importante religii ale lumii. O atenţie specială se acordă creştinismului şi toleranţei faţă de reprezentanţii altor confesiuni. Părinţii pot opta pentru prezenţa copiilor la cursurile cu caracter religios. În Belgia, şcolile de stat oferă posibilitatea de a alege între studierea bazelor religiei oficiale şi a eticii laice. În Olanda, în şcolile publice nu este prevăzută predarea nici unei religii, cu excepţia cazului în care există solicitări ale părinţilor, iar în Germania diferă de la land la land, dar religia, catolică sau protestantă, este parte a programei şcolare.
