Firmele nu mai sunt obligate să plătească taxa radio-tv dacă nu beneficiază de aceste servicii. Un proiect de lege aprobat de Camera Deputaților și aflat în dezbatere la Senat ar putea elimina obligativitatea taxei și pentru persoanele fizice. „Cetățeanul are dreptul să își aleagă liber sursa de informare“, se arată în motivarea proiectului. Televiziunea publică are un buget de 41 de milioane de euro în 2015, dar datoriile totale se apropie de 100 de milioane de euro.
Taxele pentru serviciile publice de radio și televiziune au fost instituite prin hotărârile de guvern (HG) nr. 977 și 978/2003. Potrivit art. 1 din textele menționate, persoanele fizice cu domiciliul în România, cu excepția celor care declară pe propria răspundere că nu dețin receptoare radio/tv, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de
radiodifuziune/televiziune. Aceeași obligație este instituită și pentru persoanele juridice (art. 3). Taxele radio-tv sunt colectate de furnizorii de energie electrică (art. 5, alin. 1), iar cei care își asigură pe cont propriu energia electrică sunt obligați să le achite direct către Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) și Societatea Română de Televiziune (SRTV), în baza acelorași HG (art. 5, alin. 2). GdS a arătat deja („Taxa TV, scandal cu repetiție“ – 31 iulie 2014) că Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV (art. 40, alin. 2-3) obligă persoanele fizice și juridice să plătească aceste taxe „în calitate de beneficiari ai acestor servicii“. Persoanele fizice pot fi scutite de plata taxei radio-tv dacă declară pe propria răspundere că nu dețin receptoare radio/tv (art. 1). În schimb, persoanele juridice sunt obligate să plătească această taxă indiferent dacă dețin sau nu receptoare radio/tv.
Firmele au scăpat de taxă
În două cazuri, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a anulat taxele radio și TV pentru firme (Decizia nr. 2012/9 aprilie 2009 și Decizia nr. 607/3 februarie 2011). SRTV susține că deciziile ÎCCJ nu anulează obligația firmelor de a plăti taxa TV, deoarece aceasta este instituită printr-o lege organică. Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat și ea asupra acestei probleme. Printr-o decizie din 29 octombrie 2013, CCR a constatat că dispozițiile art. 40, alin. (3), din Legea nr. 41/1994 „sunt constituționale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii“. Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, taxa este definită ca suma plătită de o persoană fizică sau juridică „pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public“. CCR a constatat că, „spre deosebire de impozit, în cazul taxelor beneficiarul este direct, astfel, cel care plătește taxa se va bucura în mod imediat de plata efectuată, primind serviciul solicitat“.
Decizia CCR este în vigoare din 7 ianuarie 2014. Potrivit Constituției României (CR), „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, parlamentul sau guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției“ (art. 147, alin. 1).
Senatul, ultima barieră
În 2014, un grup de senatori a propus modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV. Potrivit inițiativei legislative, veniturile proprii ale celor două societăți se asigură din „taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și de televiziune provenite de la abonații care au optat pentru aceste servicii“ (alin. 1, lit. b). Tot acest articol modificat spune că „persoanele fizice cu domiciliul în România care au optat pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune, posesorii receptoarelor de radio și de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, sunt obligați să plătească o taxă de abonament către serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune“ (alin. 2).
„Astăzi piața audiovizualului este diversificată și cetățeanul are dreptul să își aleagă liber sursa de informare. Orice cetățean care deține aparate/dispozitive radio sau TV poate să dorească sau nu serviciile SRR și SRTV“, se arată în motivarea inițiativei legislative. Proiectul de lege a fost adoptat tacit în Camera Deputaților (CD) și a fost transmis Senatului (cameră decizională în această problemă), unde se află și acum.
În ciuda sumelor consistente strânse anual din taxa radio-tv, managementul SRR și SRTV lasă de dorit. Spre exemplu, la sfârșitul anului 2014, SRTV înregistra datorii de 432 de milioane de lei (98,2 milioane de euro), iar bugetul pe 2015 se ridică la 41 de milioane de euro.