pentru sufletul Alinei Peţa (Foto: Claudiu Tudor)
„Se spune că uneori Dumnezeu îi ia pe cei buni dintre noi pentru a înlocui stelele care au obosit“
Avea doar 41 de ani şi multe vise… A pierit însă într-un tragic accident de circulaţie. A lăsat în urmă o fiică, un soţ, o mamă îndurerată, zeci de prieteni îndoliaţi. În urma ei curg şiroaie de lacrimi. O plâng toţi cei care au cunoscut-o: colegi de şcoală, elevi, părinţi, iar în memoria ei, a Alinei Peţa, directoarea Şcolii „Nicolae Bălcescu“ din Craiova, unitatea de învăţământ s-a transformat în loc de pelerinaj. Sute de candele şi lumânări aprinse, braţe de flori şi nenumărate coroane. De cum păşeşti în unitatea şcolară, în dreptul biroului în care şi-a desfăşurat până săptămâna trecută activitatea managerială, o masă este folosită drept altar. Pe ea se odihnesc candele, flori şi un tablou din care Alina zâmbeşte tuturor, aşa cum i-a obişnuit…
Vestea că Alina Peţa a pierit în mod tragic sâmbătă, într-un accident de circulaţie, a căzut ca un trăsnet peste toţi cei care au cunoscut-o. Ieri, zeci de persoane au venit la Şcoala Gimnazială „Nicolae Bălcescu“ cu candele, flori, coroane, cu capul plecat, strângându-şi copilaşii de mână. Alina Peţa le-a fost profesor de limba engleză, iar celor cărora nu le-a predat la clasă le-a fost prieten, sprijin. Pe lângă activitatea managerială, Alina Peţa era dincolo de toate om, dascăl în adevăratul sens al cuvântului, au rostit la unison părinţii. Ca director, aşa cum spune metodologia, avea posibilitatea să predea între şase şi opt ore. „A ales însă maximum de opt ore. Spunea că nu se poate rupe de copiii ei… Aşa se şi comporta. Venea în şcoală la ora 7 dimineaţa şi pleca după ce toate cursurile se încheiau, undeva după ora 19.00. Din 2012, de când a fost numită manager în această şcoală, Alina a căutat perfecţiunea. Se implica în absolut toate activităţile şcolii, era prezentă la toate manifestările extraşcolare. Ţinea morţiş să fie prezentă, se implica în aceeaşi măsură ca şi copiii în toate competiţiile. Era cea care întreţinea atmosfera în şcoală, totul pe baza dialogului şi bunei dispoziţii. Antrena toate cadrele didactice ale şcolii, era foarte dinamică, ţinea cu tot dinadinsul ca ea să se ocupe de tot…“, a povestit Crisanda Turcu, director adjunct la Şcoala „Nicolae Bălcescu“. Toţi dascălii ajunseseră să o cunoască. Era suficient să îi privească ochii pentru a înțelege dacă era tristă sau fericită. „Vineri a radiat de fericire. A râs, a povestit, ne-a vorbit foarte mult despre fiica ei, Alexandra, pe care o diviniza. A vorbit apoi despre tatăl ei, cu care a avut o legătura aparte, pe care l-a pierdut însă în urmă cu trei ani. Şi-a iubit atât de mult tatăl! Săptămânal îi ducea buchete de flori la cimitir… Ne-a povestit vineri că are şansa să plece împreună cu soţul ei la Sfântu Gheorghe, unde acesta avea programată o şedinţă, ceva legat de baschet. Nu știa dacă să se ducă sau să rămână acasă… Ne-a întrebat pe toţi: «Ce să fac, să mă duc?». Acum, toţi am rămas cu regretul că i-am zis să se ducă… Păcat, o moarte subită, urâtă, a unui om care nu merita să plece atât de devreme de lângă noi. Ne amintim fiecare activitate pe care a desfăşurat-o în ultimul timp şi ne gândim că parcă îşi prevestea sfârşitul: ţinea să ducă la îndeplinire totul foarte repede, la termen, muncea până la epuizare, voia ca totul să fie perfect. Perfect e cuvântul ce o caracteriza. Mare păcat: îşi găsise fericirea şi nu i-a fost deloc uşor. Pe fiica ei a crescut-o mult timp singură, i-a dedicat întreaga viaţă. Şi a făcut-o bine, e un copil minunat, extrem de inteligent. Aştepta cu mare nerăbdare ziua în care să o vadă studentă, să o vadă pe propriile picioare. Alexandra este în clasa a XII-a, urmează să dea la Facultatea de Psihologie în Bucureşti. De cum am primit telefon că Alina a avut un accident, m-am urcat în maşină împreună cu mama ei şi alte două colege şi am plecat spre Slatina. A fost un drum de coşmar, aflasem tragica veste că Alina nu mai era printre noi, că minutele în şir de resuscitare fuseseră în zadar, însă ţineam să o protejăm pe mama ei, să îi ascundem adevărul… Ne era teamă de o altă nenorocire! Când am ajuns la spital, mama ei avea tensiunea 24… După ce medicii ne-au asigurat că este în regulă, de abia atunci i-am spus adevărul. Imaginaţi-vă o mamă sfâşiată de durere după pierderea copilului, un soţ doborât la pământ…“, a adăugat Crisanda Turcu.
„A fost un OM“
Toţi colegii Alinei sunt în stare de şoc. În pauzele dintre ore, dascălii se strâng în cancelarie, plâng, povestesc, se roagă pentru sufletul acesteia, dar şi pentru fiica, mama şi soţul ei, pentru a găsi puterea să treacă peste o asemenea nenorocire. „Ne este foarte greu să vorbim de Alina la trecut. Lucrez în această şcoală de când s-a deschis, însă pot să mărturisesc că Alina a fost cea mai bună directoare, un om minunat, foarte dedicată meseriei şi şcolii. Stătea aici zi-lumină. Era un om plin de viaţă. Uşa dânsei a fost întotdeauna deschisă, ne-a sprijinit în toate proiectele. Ţinea foarte mult la copii, la cadrele didactice. Mare păcat, o tânără frumoasă, plină de viaţă să piară atât de crunt… Nici acum nu-mi vine să cred că nu mai e printre noi, refuz să accept că nu mai este“, a spus Tudoriţa Sandolache, profesoară în Şcoala „Nicolae Bălcescu“.
La fel de îndurerată am găsit-o şi pe învățătoarea Cristina Mitrică: „Un lucru este cert, nu pot să vorbesc despre doamna director Alina Peţa la trecut. Va rămâne în memoria noastră ca un om deosebit, un prieten al şcolii şi mai ales un prieten al copiilor. Este o veste cumplită, îngrozitoare, nu ne-am imaginat că vom putea trăi un asemenea moment, că în loc să-i lăudăm activitatea o comemorăm… A fost un OM care a marcat viaţa noastră, dar şi a şcolii. Ca orice veste groaznică, a circulat foarte repede. Am primit imediat nenumărate telefoane, mesaje, şi toate începeau cu expresia «Spune-mi că nu-i adevărat!». Copiii au iubit-o, părinţii au iubit-o, s-a implicat, i-a plăcut ceea ce făcea şi a făcut cu pasiune şi dăruire“.
Gabriela Soceanu, profesor în învăţământul primar la Şcoala „Nicolae Bălcescu“, a mărturisit că orice cuvânt e de prisos într-un astfel de moment, însă a ţinut să-şi exprime durerea: „Se spune că uneori Dumnezeu îi ia pe cei buni dintre noi pentru a înlocui stelele care au obosit. Acest lucru s-a întâmplat şi cu doamna noastră directoare. Este foarte greu să îţi găseşti cuvintele, este foarte trist să vorbeşti despre o persoană care până ieri se bucura din plin de viaţă, iar astăzi nu mai este… Sufletul doamnei Alina Peţa va rămâne alături de noi, chiar dacă momentan şi-a mutat domiciliul într-o stea. Sufletul dânsei va rămâne alături de noi, iar de acolo de sus ne va veghea paşii pe mai departe. Nu pot să spun decât Dumnezeu să o binecuvânteze şi calea spre eternitate să-i fie plină de flori şi de lumină“.
Duminică, trupul neînsufleţit al Alinei Peţa a fost ridicat de la Spitalul Județean de Urgență Slatina. În drum spre casă, timp de mai bine de o jumătate de oră, cortegiul s-a oprit în faţa şcolii, unde o aşteptau toţi colegii, elevii şi părinţii acestora. Era nevoie ca Alina să mai privească o dată şcoala în care a investit atât de mult suflet şi dăruire! Îndureraţi, elevii de clasa a VIII-a au venit ieri la şcoală îmbrăcaţi în negru. A fost modul lor de a-şi arăta regretul pentru dispariţia „doamnei directoare“.
Două autocare vor pleca în jurul orei 10.00 de la Şcoala „Nicolae Bălcescu“
Astăzi, cursurile Şcolii „Nicolae Bălcescu“ din Craiova sunt suspendate, urmând să fie recuperate sâmbătă. La ora 10.00, din faţa unităţii de învățământ două autocare îi vor transporta pe cei care doresc să fie alături de Alina Peţa pe ultimul drum: elevi, dascăli, părinţi. Înmormântarea are loc la ora 13.00, la Preajba.
