De la satul salvat de nomenclaturiști la cartierul rezidențial al municipiului Târgu Jiu
Câțiva metri și un pod peste Jiu desparte comuna Turcinești de municipiul Târgu Jiu. O apropiere care a marcat de-a lungul timpului evoluția acestei comune. Primăria este într-o construcție nouă, dar incomparabil mai urâtă decât vechile case țărănești pe care le-am întâlnit în drum. Urcăm la etaj, unde primarul Vasile Cogălniceanu ne așteaptă. Încercăm să îi explicăm ce dorim – povestea localității, povestea oamenilor de aici, în care se pot regăsi cititorii noștri. Primarul ne privește neîncrezător. Nu este obișnuit cu ziariștii care doresc povești de viață. Prin urmare zâmbește ușor și ne pune în față un dosar.
„Am fost scos de sub urmărire penală“, spune el pe un ton triumfător, convins că acesta este subiectul pe care îl căutăm. Răsfoiesc dosarul din politețe și mă uit la final unde este subliniat „nu reprezintă faptă ilicită penală“ și „se clasează dosarul“. Apoi îl înapoiez primarului. Povestea privește alimentarea cu apă a localității. Alimentare începută în 2009 și terminată cu o zi înainte de vizita noastră. Timp în care primarul a făcut slalom printre dosare penale, constructor și câteva alegeri, plus lupte cu prefectura când aceasta era de altă culoare politică. Alimentarea este acum funcțională și dosarele închise. Primarul spune că acum urmează canalizarea. Speră să nu se aleagă cu alte dosare penale. Încearcă să glumească pe tema asta, dar se vede că subiectul îl sâcâie. Oricum, bucuros se oferă să ne însoțească prin comună.
Satul salvat de la colectivizare de conducătorul de doctorat al lui Adrian Năstase
Turcineștiul datorează mai multe decât locuitorii ei își pot imagina unui fost nomenclaturist. Grigore Geamănu – unul dintre marii specialiști în drept internațional pe care România i-a dat și care a făcut parte din elita comunistă. Doctor în drept la Paris în anul 1933, Grigore Geamănu a fost adjunctul lui Teohari Georgescu, temutul ministru de interne care, practic, a înființat Securitatea. Apropiat al lui Dej, Geamănu avea o influență atât de mare, încât a reușit să împiedice colectivizarea satului său natal, Turcinești. Bătrânii își mai aduc și acum aminte.
„Noi nu am avut colectiv“, spune Anghelescu Paraschiva, de 93 de ani. „A fost o întovărășire doar, dar nimic mai mult“, adaugă bătrâna, iar primarul completează. „Geamănu a fost cel care a oprit lucrurile aici. A făcut doar întovărășirea, să aibă un alibi, apoi a plecat în comuna învecinată, unde a găsit un boier și cinci țigani și a făcut CAP“, adaugă el râzând. Rezultatul acestei manevre a fost că oamenii au rămas proprietari peste pământurile lor, protejați de Grigore Geamănu (care și-a continuat cariera științifică, iar unul dintre doctoranzii lui din anii ‘80 a fost un tânăr de perspectivă pe nume Adrian Năstase). Prin urmare, comunismul a trecut altfel peste oamenii din Turcinești decât peste restul oltenilor. Fără CAP, oamenii și-au păstrat livezile și viile. Le îngrijesc și acum, chiar dacă nu prea au ce face cu producția. Nici tranziția nu a fost la fel, pentru că aici nu au existat problemele întâlnite în alte părți cu retrocedările. Și asta nu este puțin lucru, având în vedere că Turcineștiul este practic un cartier al municipiului Târgu Jiu și, în plin boom imobiliar, terenurile ajunseseră la prețuri care tentau orice speculator imobiliar.
Mulți dintre directorii instituțiilor din oraș s-au retras aici și comuna Turcinești a devenit pentru Târgu Jiu ceea ce este Leamna pentru Craiova.
Primarul ne însoțește în turul comunei. Case vechi, din paiantă și lemn, se întrezăresc după vile impunătoare. „Aici este patronul celei mai mari carmangerii din Târgu Jiu. Dincolo, fostul subprefect, cel care ne-a blocat recepția lucrării la alimentarea cu apă. În casa asta stă directorul ITM, iar dincolo este un tip venit din America. Are o firmă de construcții, a participat la o licitație de asfaltare, i-a plăcut mult zona și s-a hotărât să rămână aici. Și-a construit vila asta și chiar stă în toată“. Vila este într-adevăr imensă, cu trei etaje, încât îți este greu să îți imaginezi cum poți locui în toată vila, dacă nu ai o familie de măcar zece persoane. Primarul recunoaște că prezența atâtor directori în comună l-a ajutat. Drumul care coboară din satul Hurezu spre comună a fost asfaltat grație fostului director al Direcției Județene de Drumuri Gorj, care are aici o livadă.
Dincolo de vile au început să apară și pensiunile. Zona fiind cu potențial turistic, mulți dintre cei care poposesc în Târgu Jiu preferă liniștea de aici, zgomotului din oraș.
Jiul care desparte comuna de oraș le-a jucat feste edililor
Dacă în alte părți delimitarea teritoriului între comune și orașe a născut controverese, aici lucrurile au fost mai calme. „Singura problemă am avut-o cu orașul Bumbești Jiu cu care ne învecinăm în partea de vest. Aici a început în 1989 construirea unei hidrocentrale pe Jiu. În mod normal, ea ar fi trebuit să fie pe teritoriul nostru, dar ne judecăm cu cei din Bumbești“, spune primarul. Hotărârea instanței este așteptată de câțiva ani, iar edilul Turcineștiului se teme că îi va fi defavorabilă. Este drept că de doi ani nu se mai lucrează la hidrocentrală, pentru că Hidroelectrica a intrat în insolvență, dar ar fi fost bine dacă lucrarea era pe teritoriul comunei. Cu Târgu Jiu au avut o singură problemă. Jiul este graniță naturală între Turcinești și municipiu. La un moment dat, râul și-a schimbat cursul și, până să prindă edilii de veste, două hectare de teren au ajuns să fie ale orașului.
Aici oamenii nu stau la poartă
Într-adevăr, ulițele sunt pustii. Oamenii se văd în curți robotind, dar nimeni nu stă la poartă să caște gura așa cum se întâmplă în multe dintre comunele doljene. Mulți dintre locuitorii comunei lucrează în Târgu Jiu și fac naveta aici. Și-au construit case sau le-au refăcut pe cele părintești și îngrijesc viile și livezile pe care le-au moștenit.
„Am de pus vreo 150 de cireși“, spune unul dintre localnici care încearcă să intre cu o Dacie Break în curte. Portbagajul este ridicat și din el se văd pomii care așteaptă să completeze livada. „Aici vara este plin de cireșe“, adaugă el. „Dacă treci seara cu un camion, strângi ușor cinci-șase tone. Mulți samsari fac asta, vin, iau fructele și le vând la piață“.
Alții sunt la vie, unde au început tăiatul. Aici o mare parte din vii sunt pe buștean și nu pe sârmă. „Via se taie la fel, dar se leagă diferit“, ne spune Florea Gheorghe pe care îl găsim în vie. „Dacă este pe buștean, se leagă în sus, dacă este pe sârmă, se leagă lateral. Este adevărat că via pe sârmă dă producție mai bună, dar cea pe buștean este mai ușor de tăiat și de cules“.
Turul localității se încheie destul de repede. Oamenii au rămas fiecare la treaba lor. Turcineștiul își trăiește mai departe viața, între vilele celor care caută aici refugiul din aglomerația orașului și livezile roditoare.
