În comuna Izbiceni, situată pe malul drept al râului Olt, în Câmpia Romanațiului, fiecare gospodar are în curtea casei sau pe pământul din câmp cel puțin o bucată de cultură de legume protejată, mai simplu spus un solar. Așa se face că din cele 4.500 de hectare de teren arabil, 1.000 sunt cultivate cu legume. Roșiile de Izbiceni, castraveții, ardeii grași sau capia, varza și vinetele sunt cele care au adus prosperitate oamenilor ce își duc traiul acolo.
În județul Olt, la 14 kilometri de orașul Corabia, se află comuna Izbiceni. Încă de la intrare nu ai cum să nu observi solariile care se întind pe terenuri vaste sau în curțile oamenilor, lângă casele semețe ce vorbesc de prosperitatea celor care le dețin. Avem să ne convingem că lucrurile chiar așa stau. Încă din mașina care ne-a înlesnit drumul observăm oameni ce mișună în solarii asemenea unor furnici. Prosperitatea se construiește cu sudoarea frunţii, adunată în orele petrecute de dimineața, de la cântatul cocoșului, până seara, și la temperaturi ridicate.
„Stăm băgați în solar. Muncim, că altceva nu avem ce să facem. Avem roșii, ardei, castraveți. A început lumea să pună și vinete, că se zice că sunt mai nemuncite, în comparația cu tomatele și castraveții, pe lângă care trebuie să stai cât e ziua de lungă. E grea munca în solarii. Nu avem decât să stăm în slip și în sutien. Femeile nici acum, la amiază, nu au ieșit din solar. Stăm de dimineața până seara să iasă bani, că de unde din altă parte?“, ne explică Alina Ghidulea, o localnică din Izbiceni.
Se zice că cine nu are solar în Izbiceni e un neica nimeni. Și pentru că nici un localnic nu vrea să fie etichetat așa, nu există gospodărie care să nu aibă culturi de legume în spații protejate.
Povestea solariilor
Istoria solariilor în Izbiceni a început prin anii ‘70. Dacă la început existau 50 de solarii, în zilele noastre legumele crescute în spații protejate se cultivă pe o suprafață de 500 de hectare.
„Solariile au apărut în România prin anii ‘60. A fost copiat modelul din afară și implementat pentru prima dată pe teritoriul țării noastre în comuna Vidra, lângă București, pentru a alimenta piața din Capitală cu legume proaspete. În urma unei vizite făcute la Vidra de cei din Izbiceni, care cultivau legume, dar nu în cultură protejată, prin anii ‘70 s-a început plantarea și creșterea în acest sistem. În acea perioadă au apărut 50 de solarii. Mai târziu, în toamna anului ‘74, după ce m-am căsătorit, mi-am făcut și eu solar. Taică-meu, care era viceprimar, mi-a spus: «Bă, știi al câtelea suntem ca număr? Al 900-lea!». Într-o perioadă scurtă se produsese un fenomen extraordinar. Oamenii au înțeles ce înseamnă cultivarea legumelor în spații protejate, construite după ultima tehnologie, și așa se face că există peste 500 de hectare de culturi de legume în spații protejate“, a spus primarul comunei Izbiceni, Mircea Velica.
Anii au trecut și lucrurile au evoluat. Odată cu câștigurile obţinute din vânzarea legumelor, solariile au început să se îmbunătățească. Folia a fost dublată, iar solariile, care la început erau încălzite cu mici sobe improvizate, astăzi sunt dotate cu centrale ce funcționează pe bază de combustibil solid.
În pas cu noile tehnologii
Am poposit în gospodăria lui Vasile Golgojan să vedem ce înseamnă tehnologie avansată în materie de solarii. În spatele casei, cât vedeai cu ochii, se întindeau culturi de roșii sub protecția foliilor de plastic. Deși era ora prânzului, se lucra de zor. În câteva zile, primele roșii se pot culege, pentru că producătorul de legume a avut grijă să asigure condiții optime pentru ca legumele sale să apară pe tarabele din piață mai devreme. De „vină“ ar fi cele trei centrale mari ce împing printr-un sistem special creat aer cald în solarii.
„Solariile mele sunt încălzite cu aer. Povestea a început prin 2005, când am făcut un solar cu o centrală improvizată, să zicem așa. Primăvara venea cu brumele acelea păcătoase care distrugeau cultura în totalitate. Trebuia să te aperi: ba dublai folia, ca să rămână un vid între primul și al doilea perete de folie, ba mai făceai focuri în mici sobe improvizate. Am văzut că dă cât de cât rezultate, în sensul că scoteam aceste tomate mai devreme. Ulterior, pe măsură ce am făcut și bani, ne-am extins. Am accesat și Măsura 141 pe fonduri europene pentru fermele de subzistență. În prezent, am cinci solarii, care se întind pe o suprafață de 3.000 de metri pătrați, unde se cultivă 14.000-15.000 de plante. Mi-am făcut și încălzire centrală pe aer. O mașinărie întreagă, cu instalație. Centralele sunt făcute de băiatul meu, care este inginer. Sunt concepția lui“, ne povestește Vasile Golgojan.
În această perioadă, roșiile sale încep să se coacă. Nopțile albe petrecute în fața centralelor ce trebuia alimentate cu combustibil, orele state în solarii au început să dea roade, născând mândrie în sufletul producătorului de legume din Izbiceni. „Mă mândresc cu aceste tomate, cu localitatea mea. Roșia de Izbiceni, ce se găsește pe toate tarabele din piață, va deveni un brand. Gustul, culoarea și tot ce ține de roșia asta derivă din calitatea solului, cel mai bun cernoziom din sudul României. E drept că și noi le ajutăm, alimentând pământul cu gunoi de grajd“, ne mai explică Vasile Golgojan.
Rezultatele muncii
Părăsim gospodăria și ne continuăm drumul prin comuna Izbiceni, nu înainte de a vizita alt solar, „ultimul tip de solar, cu o folie care rezistă între șase și opt ani“, după cum ne explică primarul comunei, Mircea Velica. Odată ce ușile se deschid, ne sunt prezentate tot felul de soiuri de roșii. Inițiativa creării unui astfel de solar în care se testează soiuri de tomate aparține unui tânăr inginer agronom, ce a vrut să ofere și celorlalți producători posibilitatea de a-și alege roșiile, care poate la anul vor crește în propriul solar.
La Izbiceni nimeni nu pierde vremea, fiecare oră este fructificată prin muncă, pentru ca, la sfârșit de sezon, când se trage linie și se pun în balanță efortul uman, investițiile și câștigurile, producătorul de legume să se declare mulțumit.
Cu mici excepții, avantajele sunt de partea legumicultorului. Dovada vie este imaginea pe care o oferă comuna: case mari, mândre, ce strălucesc în lumina caldă de primăvară, într-un cuvânt o comună prosperă, ce se poate mândri că poate trăi pe picioarele ei.
„În anul 2000, când am devenit primar, existau 800 de mașini la nivelul comunei, iar la ora asta sunt peste 2.000. Și bugetul primăriei a crescut foarte mult, iar comuna Izbiceni se poate mândri cu faptul că poate să trăiască pe picioarele ei, fără subvenții de la stat, bineînțeles integrându-ne într-un proiect național de dezvoltare și pe plan local. Izbiceni face parte din Asociația Comunelor din România, singura asociația care se luptă pentru a menține și dezvolta spațiul rural, care luptă pentru autonomia locală“, ne explică edilul Mircea Velica.
Proiecte finalizate
Odată cu creșterea nivelului de trai al populației, și imaginea comunei a avut de câștigat. Investițiile continuă, căci mai sunt multe lucruri de făcut. „Când am devenit primar, mi-am propus să rămân la conducerea comunei nu pentru o legislatură, ci pentru mai multe, pentru a rezolva toate problemele comunității. Am creat un plan stategic de dezvoltare durabilă punând pe primul loc educația. Am continuat cu dispensarul uman și veterinar. De altfel, am încercat să pun semnul egal între cele două, dintr-un singur motiv: dacă ai un medic veterinar bun, ai animale sănătoase, copii sănătoși care pot bea un lapte bun, pot mânca o brânză și o carne bune. De asemenea, m-am gândit să creez pentru copii și tineri o alternativă la timpul petrecut în fața calculatorului, care din punctul meu de vedere este o boală a secolului. Am creat un club al elevilor. Am pus bazele unui centru cultural, care poartă numele maestrului Tudor Gheorghe, un fiu al satului, tot astfel am reușit să le oferim tinerilor o sală de sport. În curând, vor beneficia și de o bază sportivă multifuncțională, care este în curs de finalizare“, ne prezintă în câteva cuvinte intențiile sale primarul comunei.
Investițiile continuă
În comună se încearcă să se ducă la bun sfârșit și lucrările de canalizare, pentru ca apoi să se demareze proiectul alimentării cu apă potabilă.
„La Izbiceni, apa potabilă nu este un obiectiv prioritar pentru că pânza freatică este la suprafață și fiecare cetățean are în curte minimum două puțuri, hidrofoare, băi. Avem proiectul și o să-i dăm drumul în perioada următoare, pentru ca apoi să continuăm cu asfaltarea străzilor. Suntem într-un perpetuum mobile. Toată lumea se mișcă și pe orizontală, și pe verticală. Am reușit să stabilizăm tinerii, să rămână în comună. Anul trecut a fost primul an în care a început creșterea natalității. S-au născut 30 de copii. Dacă găsesc partea legală, voi încerca să aloc din bugetul local, pentru fiecare copil care se naște, 1.000 de lei – un fel de primă de naștere“, a mai precizat primarul Mircea Velica.
Lucrurile în Izbiceni evoluează, puterea comunei crește de la o zi la alta, astfel că, în curând, cel mai probabil la începutul lunii iunie, comuna va deveni prima localitate din mediul rural unde se va deschide un supermarket.
Oamenii locului, oameni gospodari, au ambiții mari: vor să ducă renumele lor mai departe peste Olt, Jiu, peste munți și văi până în Delta Dunării. Și o vor face cum știu ei mai bine: prin intermediul roșiilor de Izbiceni.
