Nu de puţine ori, în paginile Gazetei de Sud, aţi putut să aflaţi despre multe probleme ale dascălilor din unităţile de învăţământ doljene, motivele pentru care aceştia se reclamă sau sunt reclamaţi de către părinţi. Multe dintre aceste sesizări i-au determinat pe unii dintre cei care au aflat despre aceste conflicte să întrebe cum este făcută evaluarea psihologică a dascălilor. Alţii au fost interesaţi să afle numărul profesorilor care au primit certificat ca fiind inapţi în urma evaluărilor psihologice. Reprezentanţi ai ISJ Dolj, angajaţi cu vechime de peste 15 ani de muncă, jurişti, reprezentanţi sindicali, toţi mărturisesc că nu au existat situaţii ca un dascăl doljean să primească în urma evaluării psihologice certificat definitiv ca fiind inapt să predea. De cele mai multe ori, toate problemele din cadrul unei şcoli se finalizează doar cu mustrarea dascălilor implicaţi sau poate nici atât.
„Cum să faci cu cinci lei o evaluare psihologică?“
Având în vedere acest lucru, am solicitat şi punctul de vedere al unui psiholog avizat, al unui specialist care nu se fereşte să mărturisească care sunt problemele cu care se confruntă, în ce constă evaluarea psihologică și care sunt problemele dascălilor evaluaţi.
„Din păcate, psihologul este cel care caută școlile cu care poate să facă contract și de foarte multe ori ne izbim de refuzul directorilor. Ne izbim în primul rând de taxă, de prețul examinării psihologice. Din păcate, au fost câteva greșeli în anii precedenți, îmi pare rău că spun asta, din vina unor colegi psihologi care s-au dus la unele școli, au efectuat o evaluare superficială sau deloc. A fost practic o înțelegere, profesorii au primit «apt» pe certificat şi la revedere, fără o verificare, fără chestionare aplicate. În toate unităţile şcolare ar trebui să meargă un psiholog care știe ce înseamnă evaluare și un aviz psihologic, dar, dacă directorul aude că este 30 sau 35 de lei evaluarea, spune că el a făcut cu cinci lei… Cum să faci cu cinci lei o evaluare psihologică unei persoane, dacă totul costă: caietele de evaluare care conțin o declarație, probele, anamneza completă, timbrele, pentru că ne interesează și starea de sănătate a profesorului, dar și relația cu familia și evoluția profesională a acestuia?! Toate acestea ne oferă un profil al celui examinat. Este o responsabilitate mare, trebuie să-i dai un aviz pe un an. Examinarea psihologică este complexă. Se administrează două-trei probe de activitate intelectuală, de atenție, concentrare, atenție distributivă, o probă de mobilitate a gândirii. Apoi, depinde de specificul școlii, pentru că dacă avem ingineri, tehnicieni, fostele grupuri școlare, avem probe de vedere spațială, raționament matematic, gândire analitică. Deci, noi ne structurăm evaluarea, alegem baremul de probe în funcție de specificul școlii și de pregătirea subiecților pe care i-am examinat“, a explicat Anca Mihai, psiholog principal.
„Trebuie să stăpânești o clasă de elevi, trebuie să adopți o anumită atitudine“
Potrivit psihologului, până în urmă cu câţiva ani, înainte de examinare, directorul oferea o caracterizare a tuturor profesorilor.
„Și atunci vedeam rezultatele de la probele pe care le administram cu impresia pe care o aveam de la șeful direct. Ați văzut că în urmă cu câteva zile s-a tot discutat despre o profesoară care a fost înjurată la catedră. Din păcate, depinde mult de dascăl, depinde mult de tot colectivul profesoral. În momentul în care trebuie să stăpânești o clasă de elevi,, trebuie să adopți o anumită atitudine, oricare ar fi problemele tale de acasă. Știți că treaba merge bine când în colectiv lucrurile merg bine, când toată lumea se înțelege, se completează, se sprijină. Într-o clasă nu toţi copiii sunt la fel, unul poate e mai atent, cooperant, interesat sau curios. Unuia poate îi place limba franceză, altuia matematica. Nu poţi cere unui copil să fie de zece la toate disciplinele. Și, atunci, depinde de profesor să-l facă să-i placă materia pe care o predă, mai ales astăzi, când sunt atâtea căi, tehnologia este în floare. Copiii se pot informa, se poate construi o emulație în rândul lor. Și când eram noi elevi, cine avea o informație în plus era altfel văzut și stima de sine era alta“, a adăugat psihologul principal.
„Psihologul nu este cel care scoate castanele din foc“
În momentul evaluării, fiecare profesor primeşte caiet de examinare psihologică. Acesta conţine: o declaraţie, o anamneză, probe scrise de atenţie distributivă, de mobilitate şi flexibilitate a atenţiei, de concentrare, de personalitate, un chestionar.
„Sunt trei chestionare de personalitate care se aplică și care ne oferă date despre dinamica emoțională, activitatea emoțională, maturizarea emoțională a profesorului, autocontrolul, autostăpânirea, chiar starea de sănătate. Sunt întrebări care se completează, altele care au nevoie de atenţie sporită pentru că altfel se contrazic. Avizul psihologic pe care îl oferim în urma examinării este «apt pentru a preda în învățământ». Am colegi care în urma examinării psihologice au fixat o întâlnire cu directorul școlii și au discutat despre profilul emoțional al profesorilor examinaţi care nu au ieșit bine. Sunt însă şi directori care încearcă să se folosească de noi, vor ca prin intermediul psihologilor să scape de un anumit cadru didactic incomod din unitatea şcolară, sau de un dascăl care reclamă frecvent, sau de unul care nu se adaptează. Psihologul însă nu este cel care scoate castanele din foc. Pentru astfel de decizii există pârghii administrative la nivelul şcolii care pot să elimine un profesor. Dacă probele psihologice sunt corespunzătoare profilului unui dascăl, psihologul nu are cum să-i dea «inapt»“, a explicat Anca Mihai.
„În ultimii trei ani, am declarat şase profesori inapţi“
În ultimii ani, atât psihologul Anca Mihai, cât şi colegii săi care au încheiat contracte cu şcolile doljene au recomandat unor dascăli examinaţi control amănunţit, chiar control psihiatric.
„În ultimii trei ani, am declarat şase profesori inapţi. Le-am sugerat să meargă la un psihoterapeut sau la un psiholog clinician. Nu sunt singura care am întâlnit profesori cu probleme, şi colegii mei s-au confruntat şi se confruntă cu astfel de situaţii. Mai am colegi care au avut profesori inapți sau care au ținut avizul în stand-by până când persoana respectivă a făcut un examen psiho-clinic. Deci, noi terminăm cu examenul psiho-aptitudinal și eliberăm un aviz, iar clinicianul poate să-l vadă și să facă și el un referat, îl mai chemăm o dată pe profesor să ne lămurim dacă este apt sau nu este apt să stea în fața unei clase și să facă față sarcinilor care îi revin într-o școală. Psihologul nu este cel care să-l lase pe om fără serviciu. Chiar în ultimele săptămâni, avem o problemă cu o profesoară pe care nu o mai vrea nimeni. Are aproximativ 40 de ani, este necăsătorită, iar colegii o suspectează că are probleme cu alcoolul. Atunci când vezi că nu face față la probe, că nu înțelege instructajele, nu se acomodează la ritmul examenului, la exigențele unui examen, când vezi că are o concentrare slabă, o distributivitate slabă, o vâscozitate a gândirii, nu poți să-l dai apt. Abilitățile intelectuale sunt obligatorii în orice fel de meserie. Or, dacă el este un timid, un timorat, un stânjenit și nu are curaj să se manifeste, atunci cum să nu sară toată clasa?!“, a spus Anca Mihai.
„Mulţi dintre cei care primesc «inapt» ştiu că au probleme“
În 45 de zile, orice dascăl examinat are dreptul la o reexaminare. Înainte de orice examen psihologic trebuie însă să semneze o declarație că sunt odihniți, că nu au consumat băuturi alcoolice, că sunt sănătoși.
„Când vine omul la un examen psihologic pentru psihologia muncii, el se mobilizează voluntar să dea cât mai mult. Eu îi dau un instructaj la o probă și el vrea să lucreze cât mai mult și cât mai bine. Când se duce la un clinician însă, el are o problemă despre care trebuie să vorbească. Și atunci trebuie să spună adevărul pentru ca feed-backul să fie eficient. Mulţi dintre cei pe care i-am declarat inapţi au mers la specialist, alţii au preferat să meargă la alt psiholog pentru a obţine certificatul de care aveau nevoie. La un moment dat, unul dintre profesorii examinaţi era bolnav, era în documentele Spitalului de Psihiatrie. Însă, dascălul se afla sub tratament, avea o vechime profesională foarte mare, de peste 30 de ani, avea o foarte bună priză la elevi. Preda istoria și istoria era o poveste pasionantă. Copiii mergeau la oră cu drag. Eu nu am putut să-i dau «inapt» acestui profesor care la mine a venit cu aviz de apt medical doar pentru că directorul mi-a spus că este bolnav. Fiecare psiholog își asumă răspunderea pe avizul pe care îl semnează. Mulţi dintre cei examinaţi, în special cei care primesc «inapt» într-o primă fază, ştiu că au probleme. Am avut în urmă cu ceva timp la evaluare o domnișoară profesoară, frumuşică, elegantă, îngrijită. În afară de faptul că la nici una dintre probele de atenție nu a asimilat punctajul, când am întrebat-o care îi sunt problemele, mi-a spus: «Stați un pic să mă duc afară, la mami, să văd ce se întâmplă». I-am spus că în urma acelei evaluări nu o pot declara aptă. Unde e maturizarea profesorului?“, a adăugat specialistul.
„Nu poți examina la trei-patru luni de parcă ai merge la manichiură“
Psihologul Anca Mihai susţine că este nevoie de o mai bună colaborare între psiholog și conducerea școlii sau chiar între inspectorat și psiholog. Potrivit acesteia, inspectoratul ar trebui să încheie contracte cu psihologii prin care să li se explice cam care ar fi exigențele, cam ce anume ar trebui să se urmărească.
„Şi atunci noi ne-am ajusta standardul de probe în funcție de interesele inspectoratului, ale şcolii, pentru că în fiecare școală poate sunt alte probleme. Toate avizele psihologice care rămân la școală sunt securizate de un timbru care este al psihologului. Oamenii trebuie să înţeleagă că activitatea noastră este extrem de importantă. Un psiholog, de exemplu, are dreptul la 200 de timbre pe lună pe care să le comande la Colegiul Psihologilor. Suntem obligați să examinăm numai opt subiecți pe zi. Pentru că este timpul pe care îl petreci cu subiecții și timpul pe care îl petreci ca să corectezi un caiet, două-trei probe de atenție cu trei chestionare de personalitate care se descarcă și care îți mănâncă o grămadă de timp. Noi păstrăm zece ani arhiva cu cei examinaţi. Se discuta ca într-un judeţ din ţară examinările psihologice să fie făcute de patru ori pe an. Nu sunt de acord cu acest lucru. Noi nu suntem frizeri să tot potrivim și să tot potrivim. Un profil caracterial, aptitudinal, atitudinal nu se modifică grav în câteva luni. Nu poți examina la trei-patru luni de parcă ai merge la manichiură. În plus, nici un psiholog nu-și asumă răspunderea de a viza apt un subiect care se vede clar că este cu probleme. Am avut o situație când un profesor mi-a solicitat caiet cu chestionare pentru un coleg care nici măcar nu era prezent în ziua evaluării. Așa ceva este inacceptabil“, a concluzionat Anca Mihai, psiholog principal.
