Cel mai mare traseu de aducțiune a apei din România începe la Izvarna şi se termină la Craiova. Acesta se întinde pe 117 kilometri şi traversează 97 de localități din Gorj și Dolj. Drumul apei este uneori anevoios, căci vechimea sistemului face ca avariile să fie din ce în ce mai frecvente. Terenurile agricole ale oamenilor sunt inundate, culturile distruse, iar întreruperile și restricțiile frecvente sunt digerate cu greu de cei la care apa nu mai ajunge pentru o perioadă de timp.
Drumul apei pe care o consumăm zilnic începe la Izvarna. Cel mai mare izvor de formaţiuni carstice din România a fost captat între anii 1964-1967 pentru a se crea conducta de aducţiune, pe traseul Izvarna – Craiova. S-au utilizat tuburi din beton precomprimat, îmbinate cu garnituri de cauciuc pentru a aduce oltenilor în case apă de o calitate superioară, având o compoziţie chimică apropiată celei plate. Am luat drumul apei și am ajuns, după un traseu lung, la stația de captare a apei de Izvarna. Am pășit într-o încăpere imensă ce încorporează peretele versantului din care iese apa. Din acel loc ea își începe drumul spre robinetul nostru. Temperatura apei, constantă atât pe timpul verii, cât și al iernii, de 11 grade Celsius, genera un aer rece în încăpere. Curiozitatea ne-a împins să aflăm mai multe lucruri.
Răspunsurile le-am primit de la Ion Văcaru, maistru al Companiei de Apă Oltenia, care administrează stația de captare de la Izvarna. Lucrează acolo din 1981. De ani buni are grijă ca totul să meargă cu precizia ceasului elvețian, iar apa de Izvarna să plece către cele 97 de localități consumatoare din Gorj și Dolj. A desfășurat, după cum chiar el mărturisea, „o activitate laborioasă, cu multe peripeții, neajunsuri, bucurii“. A fost și ghidul nostru. „Apa, care izvorăște de sub acest versant, se adună în două bazine de liniștire, unde se depune nisipul pe care ea îl antrenează la ieșire. De aici merge în două bazine simetrice, unde prin două sorburi o înmagazinăm într-un rezervor de 600 de metri cubi. Acolo o clorinăm cu 0,36 miligrame pe litru, de unde gravitațional pleacă spre Craiova. Diferența (de nivel -n.r.) între noi și Craiova este de 69 de metri“, explică Ion Văcaru.
Ne conduce apoi prin stația de captare mijlocie. A fost, se pare, amenajată la 15 ani după captarea izvorului mare, când „a apărut la Țânțăreni o stație de pompare/repompare, iar apa pe care o aveam în captarea mare nu era suficientă“, explică maistrul. S-a creat mai apoi și un dren, care captează apa a patru izvoare. Astăzi apa de aici se duce în râul Orlea, căci conducta veche nu mai poate prelua și această cantitate.
Sistemul începe să cedeze
Am gustat apa rece de Izvarna și am pornit spre Craiova, urmând drumul apei. În comuna gorjeană Telești, în satul Șomănești, traseul aducțiunii de apă de la Izvarna, Firul I, cum mai este cunoscut, merge în paralel cu altul, Firul II. Înainte de 1989, s-a încercat crearea altui traseu de aducțiune, căci cel care aduce și astăzi apa la Craiova, Firul I, realizat în anii ‘60, începuse să dea semne de „bătrânețe“.
„În satul Șomănești, comuna Telești, la circa de 23 de kilometri de captarea de la Izvarna, s-au oprit în 2002 lucrările la Firul II. A fost o finanțare de la Consiliul de Stat, dar, din cauza unor neînțelegeri între conducerile județului Gorj și Dolj, ele s-au sistat. Firul I ar fi trebuit scos din folosință de 25 de ani“, explică Constantin Mitriță, directorul Companiei de Apă Oltenia SA.
Vechimea și starea de degradare a conductei generează și astăzi probleme, situații greu de gestionat. „Cârpelile“ sunt din ce în ce mai greu de făcut, iar conductele cedează din ce în ce mai des. Avariile se remediază întotdeauna, dar cu pagube materiale pentru cei ce au în proprietate terenuri pe unde trece conducta de aducțiune a apei. Am fost martorii unei astfel de situații. În satul Olari, comuna Plopșoru, culturile de porumb, viță-de-vie erau inundate. O garnitură a cedat, iar apa a ieșit la suprafață. O avarie serioasă. Oamenii priveau neputincioși cum porumbul le era inundat, apoi cum excavatorul le culcase la pământ ceea ce apa mai lăsase în picioare. Echipele de intervenție ale Companiei de Apă Oltenia lucrau la fața locului pentru remedierea defecţiunii, iar oamenii din satul Olari priveau cu tristețe. „Am pierdut toată cultura. Zece ari de porumb, fasole și dovlecei“, a declarat Nicolae Niculeasa, în vreme ce vecinul său de parcelă, Marin Spătaru, ne arăta cu regret spre cei patru ari de cultură de porumb. „Nu am apucat să pun aici decât porumbul. Acum trebuie să scoată și un rând de vie, căci spărtura e ceva mai încolo. Zece ani am muncit la via asta“, explică Marin Spătaru cu tristețe în glas.
Trei avarii în trei zile
Excavatorul sapă, pompele trag apa. Din când în când se privește spre cer. De sus cad picături de ploaie. Precipitațiile abundente ar fi ultimul lucru care ar mai lipsi. Livrarea apei către consumatori a trebuit oprită pentru ca lucrările să se desfășoare în bune condiții, iar amânarea lor din cauza condițiilor meteorologice ar prelungi o stare de nemulțumire generală. „Avem o avarie pe aducțiunea Izvarna, de acum trei zile. Nu am putut interveni pentru că atât Craiova, cât și celelalte localități de pe aducțiune ar fi fost private de apă pe o perioadă mai lungă. A trebuit să facem un stoc în stația de înmagazinare Șimnic și stația Făcăi. Am înmagazinat vreo 75.000 de metri cubi de apă. Cred că vom face față aproximativ 48 de ore. Sperăm ca intervenția să dureze mai puțin, deși este foarte greoaie pentru că ne aflăm în apropierea malului Jiului, iar pânza freatică este ridicată“, a precizat Damian Nadolu, șeful Secției captare transport apă din cadrul Companiei de Apă Oltenia SA.
Avariile sunt din ce în ce mai dese, Firul I începe să cedeze. În trei zile s-au înregistrat trei avarii, dintre care două în Filiași. „Pe 18 și 19 mai a apărut o avarie de proporții. S-a lucrat încontinuu 36 de ore până la remedierea defecțiunii. Vechimea conductei și precipitațiile repetate din ultima vreme duc la slăbirea solului, conductele cedează. La această avarie a explodat zona de mufă, de etanșare pe garnitura de cauciuc dintre cele două tuburi de beton armat precomprimat. S-a pus un manșon metalic“, a mai declarat Damian Nadolu.
Urmând cursul apei
Firul I rezistă cu greu. De la Izvarna la Telești, Rovinari, Bâlteni, Plopșoru, Brănești, Țânțăreni, Filiași, Brădești, Coțofenii din Față, Almăj, Ișalnița, apa de izvor ajunge până la Șimnic, în stația de pompare a Companiei de Apă Oltenia. În rezervoarele de acolo ajunge și cea de Jiu din stația de captare Ișalnița. „Stația de apă Șimnic este o stație de înmagazinare a apei potabile și de distribuție în municipiul Craiova. Aici sosesc cele două surse majore ale orașului: Izvarna și Ișalnița. Apa este înmagazinată, este corectată valoarea clorului rezidual liber. Există în cadrul stației un laborator de biologie-bacteriologie, unde se face de două ori pe zi analiza bacteriologică a apei pe surse și pe distribuție. Stația de joasă tensiune alimentează pompele care distribuie apa în municipiu pe patru zone: inferioară, superioară, industrială și Craiovița Nouă“, explică inginerul Fane Chirilă.
Apa de la Izvarna care vine pe Firul I și cea de la Ișalnița din Jiu, ca și cea de la Gioroc, asigură necesarul zilnic al consumului de apă din Bănie.
Punând în balanță sursele de apă, ea se va înclina din punct de vedere calitativ și cantitativ spre sursa Izvarna. Explicația e simplă. „Sursa Jiu este mult mai scumpă decât Izvarna, fiind apă de suprafață. Ca să fie potabilă, e supusă unui proces tehnologic care implică tratare, decantare, filtrare, clorinare și pompare, în vreme ce calitatea apei de izvor este mult mai bună. Ea nu necesită decât clorinare. Pe de altă parte, temperatura constantă a apei de Izvarna ajută foarte mult la prepararea apei calde menajere, indiferent de anotimp. Sunt alte consumuri și costuri când o încălzești de la un grad-două, cât are apa Jiului iarna, față de 11 grade Celsius, cât are apa de Izvarna“, mai spune Fane Chirilă.
Firul II, o necesitate
Neplăcerile cauzate de vechimea sistemului de aducțiune a apei de la Izvarna la Craiova, dar și necesitatea alimentării cu apă de calitate a născut ideea continuării Firului II de aducțiune din sursa Izvarna, sistat în 2002. „Am vrea să depășim momentele acestea cu apă restricționată. Noi suntem operator regional. Furnizăm apă nu doar Craiovei, ci și altor localități. De bine de rău, Bănia are o sursă alternativă, din Jiu, care nu este dimensionată la capacitatea de a satisface utilizatorii și abonații noștri. Dar, de exemplu, ce fac cu Filiașiul și comunele care sunt pe acest traseu și care nu au altă sursă, altă alternativă? E o situație grea, iar răspunsurile sunt foarte dificile. Compania împreună cu Primăria Craiova au făcut toate demersurile pentru a obține fondurile necesare de la Comisia Europeană pentru a face așa-zisul Fir II, care va fi firul principal de aducțiune ce asigură apa de la Izvrana la Craiova. Captând apa și transportând la întreg volumul al Firului II, sperăm ca populația din cartierele importante să beneficieze numai de apa de Izvarna, rămânând ca localităților limitrofe care au apă de proastă calitate să le furnizăm apă din stația actuală de la Ișalnița“, a precizat Constantin Mitriță, directorul Companiei de Apă Oltenia.
În acest sens, vineri, 29 mai, la Izvarna va avea loc o întâlnire între factorii de conducere ai județelor Dolj și Gorj, la nivel de președinți, primari de municipiu reședință de județ și primari de Unități Administrativ-Teritoriale (UAT) prin care va trece aducțiunea Firul II Izvarna. Se va dezbate punerea la dispoziție a terenului aferent proiectului pentru magistrala de apă de la Izvarna la Craiova.
Realizarea Firului II de aducțiune din sursa Izvarna constituie varianta de asigurare a deficitului de apă pentru municipiul Craiova și alte localități din județele Dolj și Gorj, cea mai bună din punct de vedere cantitativ, calitativ și economic. De asemenea, el presupune construirea a 80 de kilometri de conductă nouă de aducțiune, reabilitarea celor 40 de kilometri de conductă – lucrare sistată în 2002, dar și captarea unor noi izvoare care să asigure necesarul de apă.
