declarat câştigător de arhitecţi renumiţi, dar neimplementat de primărie. În prezent, piaţeta arată ca în fotografia de jos, după propria concepţie a primăriei.
Primăria Craiova nu va implementa prea curând sau poate niciodată proiectul declarat câștigător de un juriu de arhitecți cu renume pentru amenajarea Piațetei „Sfântul Ilie“ din Centrul Istoric al Băniei. Motivul? Mormântul existent lângă biserică, unde ar fi îngropate două persoane, nu poate fi mutat până nu se fac pașii legali. În timp ce primăria vorbește de posibilitatea ca în sicrie să fie persoane care au avut ciumă sau holeră, arhitecții care au organizat concursul de proiecte pe banii lor spun că, înainte de începerea competiției, au primit o promisiune verbală că mormântul va fi mutat fără probleme. Negocierile dintre primărie și firma de proiectare câștigătoare nici măcar nu au început. Arhitecții, care au venit din Timișoara, așteaptă de trei luni un telefon. În loc să-i sune, municipalitatea a decis să amenajeze piațeta în stil propriu.
Ordinul Arhitecților din România (OAR), filiala Oltenia, a organizat în primele luni ale anului un concurs de proiecte pentru amenajarea piațetei de lângă Biserica „Sf. Ilie“. Înainte de a lansa invitația către arhitecți, OAR s-a consultat cu Primăria Craiova și Mitropolia Oltenia în privința mutării mormântului din vecinătate care ar fi anulat întreaga tematică de concurs. Potrivit președintelui OAR, filiala Oltenia, Radu Ionescu, Mitropolia Olteniei a spus că nu este nici o problemă în acest sens, iar primăria și-a dat acordul de principiu ca, în cazul în care îi place proiectul câștigător, să discute cu firma și să implementeze soluția. Concursul a fost lansat, au fost invitate 35 de echipe de arhitecți din toată țara, iar juriul a fost prezidat de prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade, laureată a Premiului Herder în anul 2003. Din echipa celor care au decis câștigătorii au mai făcut parte arhitectul-șef al Craiovei, Gabriela Miereanu, arh. Marius Miclăuș, conf. dr. arh. Ștefan Balici, arh. Radu Mihăilescu și lect. dr. arh. Radu Tudor Ponta. Toate cheltuielile legate de concurs, inclusiv premierea, au fost asigurate de OAR.
La sfârșitul lunii martie, juriul a prezentat proiectele câștigătoare, iar premiul cel mare, de 2.000 de euro, a ajuns la firma SC Parasite Studio SRL din Timișoara. „Consider că dorința, conștiința că aceste concursuri sunt necesare pentru calitatea spațiului urban și, totodată, lipsa lor din mediul profesional românesc au încurajat participarea. Provocarea a fost destul de mare: găsirea unui spațiu urban care să aibă o semnificație, să îmbunătățească zona din care face parte. Uneori, noi le numim operații de acupunctură urbană, pentru că vorbim mai puțin despre arhitectură și mai mult despre o strategie mai puternică de animare a locurilor“, spunea atunci Ana Maria Zahariade.
„Proiectul ales pentru locul I este, într-adevăr, cel mai bun dintre toate cele care au participat în concurs. Este uşor modernist pentru intrarea în Centrul Vechi, dar se pretează cu ceea ce aveam noi de gând să facem. Acea piaţetă, unde exista un mormânt, un gard, iar spațiul pentru public era inexistent, va fi pusă în valoare. Deschiderea este mare, iar părerea mea e că va arăta foarte bine. Vrem să începem lucrările cât mai repede. Trebuie să ne întâlnim cu cei care au făcut această proiectare, pentru că noi suntem legaţi de un termen şi trebuie executat foarte repede. Sper din toată inima să îl putem executa în două luni“, spunea în martie și primarul Olguța Vasilescu.
Motivul ciumei și al holerei
Primăria s-a întâlnit ulterior pentru prima și ultima dată, timp de 15 minute, cu reprezentanții firmei câștigătoare. Apoi nu i-a mai sunat. Între timp, angajații Regiei de Administrare a Domeniului Public din subordinea primăriei au amenajat piațeta în stil propriu, fără nici o legătură cu proiectul. Primarul Olguța Vasilescu a motivat acest lucru, spunând că atunci când s-a lucrat la mormânt au descoperit că unul dintre sicrie era din zinc, deci este posibil să ascundă o persoană care a suferit de ciumă sau holeră. În concluzie, pentru mutarea lui este nevoie de avize de la Direcția de Sănătate Publică Dolj și de la Direcția pentru Cultură Dolj. Până ieri, primăria nu solicitase nici un aviz în acest sens, după cum rezultă din răspunsurile celor două instituții la solicitarea GdS.
„Când am preluat terenul de la Mitropolie – și vreau să le mulțumesc pe această cale, am văzut în presă că am fi supărați pe Mitropolie, nu suntem – nu știam că acolo este înmormântat cineva. Sicriul este din zinc. Se pare că acum câteva sute de ani, oamenii erau îngropați în zinc doar pentru boli foarte grave: holeră, ciumă și așa mai departe. Trebuie să avem și o descărcare arheologică pentru ca să scoatem acel mormânt, trebuie să avem un aviz și de la Direcția de Sănătate Publică Dolj. Pe calcanul din Piațetă se va lucra, vom încerca să venim cu o sculptură foarte frumoasă, un călăreț care iese din zid, iar în spate va fi creată iluzia că iese dintr-un tunel. (…) Ne-am gândit că anul acesta vom pune gazon. Acum, colegii de la RAADPFL pun aspersoare, iar din proiectul gândit de arhitecți, care este foarte bun și plăcut, noi vrem să păstrăm băncuțele, granitul și spațiile cu lumini sub iarba verde, care arătau foarte bine. Vom pune în operă acest proiect doar în momentul în care vom trece toate etapele legale“, spunea primarul luna trecută.
Radu Ionescu, președintele OAR Oltenia: „Nu aș tropăi pe mormântul ăla“
Președintele OAR, filiala Oltenia, Radu Ionescu, a explicat pentru GdS că, în prezent, piațeta amenajată de regia primăriei nu prezintă interes.
„Acum piațeta nu arată în nici un fel. Lucrul care creează cea mai mare confuzie este mormântul. Eu am citit în ziar că nu poate fi mutat. Faptul că un coșciug era dintr-o tablă, metal, iar unul din lemn a ridicat semne de întrebare. (…) Cred că lucrurile ar trebui aprofundate în privința mormântului, independent de concurs. Mie mi se pare o situație atipică. Proiectul îl văd imposibil de implementat. Eu, dacă aș fi proprietarul unui proiect de spațiu public, nu aș tropăi pe mormântul ăla. Nu este acceptabil ca în centrul unui oraș să fie un mormânt. Eu nu cred în zvonurile declanșate că ar adăposti un cadavru răpus de ciumă. Atunci ar trebui luate măsuri grabnice de către DSP. Nu putem lăsa o cutie cu ciumă în centru. De asemenea, mormântul este din beton, deci nu este vechi“, a spus Ionescu. Arhitectul a precizat că, prin organizarea concursului, OAR a încercat să ofere o soluție garantată de un juriu serios. „S-a făcut o consultare, i-am spus doamnei primar intenția de a organiza un concurs, intenția a fost agreată, s-a făcut chiar o înțelegere de principiu. Acest acord suna așa: OAR organizează acest concurs din care vor rezulta soluții câștigătoare, primăria va observa reacția publică și își va forma o poziție față de soluțiile câștigătoare. Încă din tema concursului s-a prevăzut ca proiectul să fie unul fezabil într-un termen relativ scurt. Primăria spunea că va trece o perioadă de analiză a soluțiilor câștigătoare, care puteau fi trei și, ulterior, să facă demersurile de încredințare directă deoarece costurile proiectului nu depășeau barierele legale. Primăria trebuia să facă o negociere cu firma câștigătoare, care a și început. Nu știu cum a decurs negocierea, dar vă pot spune prețul formulat de firma câștigătoare: 6.700 de euro, care includea ca faze următoarele: Studiu de Fezabilitate, Proiect Tehnic, autorizația de construire, documentații de avizare și urmărire de șantier. Pentru mine, prețul este rezonabil. Concursul a reprezentat un efort material pentru Ordin. Premiul întâi a fost de 2.000 de euro și, dacă concursul se desfășoară simultan în mai multe orașe, Ordinul ar da faliment în două luni. Ordinul nu poate să suporte o astfel de organizare, dar a dorit să promoveze ideea de competiție și de calitate filtrată. (…) La un moment dat, într-un mod foarte difuz, s-au schimbat datele. De unde un mormânt existent în curtea bisericii trebuia desființat, s-a renunțat la idee și cred că aici este cauza principală. Înainte de a se declanșa concursul s-au purtat discuții cu Mitropolia Olteniei și s-a menționat faptul că menținerea mormântului anulează tema de concurs. Atunci s-a menționat că există două sicrie în mormânt, că în nici un caz sicriele nu aparțin ctitorilor bisericii și că ar putea să fie ale unor descendenți ai familiei, dar că ar putea să se producă deshumarea și mormântul să fie desființat. Am primit o promisiune verbală. Am vorbit cu firma și mi-a spus că s-a întrerupt comunicarea cu primăria fără nici un motiv. Nu a mai venit nici un semnal. Ei au trimis primăriei oferta, urma să aibă loc o negociere. În afara negocierilor financiare, firma s-a arătat deschisă la mici modificări. În proiectul câștigător figurează o fântână, iar primăria dorea ca ea să fie amplificată, să fie un obiect semnificativ, artistic. Rămăsese o discuție de principiu, să se facă niște oferte prin care fântâna să devină mai importantă decât cea inițială“, a povestit Radu Ionescu.
Mitropolia Olteniei a precizat pentru GdS că problema mutării mormântului din piațetă cade în sarcina primăriei, odată cu predarea terenului către municipalitate în 2014.
Istoria Bisericii Sfântul Ilie
Potrivit unui articol din Ziarul Lumina care aparține Patriarhiei Române, începuturile Bisericii Sfântul Ilie sunt situate la sfârşitul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu, pe la 1710-1725, atunci când vornicul Ilie Otetelişanu ridica un lăcaş cu o turlă în zona dintre târgul permanent şi „târgul din afară“. Într-un testament descoperit la Mănăstirea Hurezi, ctitorul o considera „a mea dulce nădejde, biserica mea din Craiova“. În acelaşi izvor se menţionează faptul că lăcaşul nu a fost finalizat de marele boier, deoarece lasă ca urmaşii săi „să termine tâmpla bisericii şi să o acopere din nou cu şindrilă“. De asemenea, ctitorul a înzestrat biserica cu numeroase moşii şi bunuri, devenind astfel unul dintre cele mai bogate lăcaşuri de cult din Craiova. La cutremurul din 1838 a fost afectată. Atunci i s-a prăbuşit turla şi doi stâlpi au fost avariaţi. Între 1840 şi 1841, biserica a fost reparată de Iordache şi Grigorie Otetelişanu, care i-au schimbat înfăţişarea arhitectonică. Ulterior, a fost redată cultului cu rol de catedrală a oraşului, în timpul Revoluţiei din 1848 săvârşindu-se slujbe pentru Armata rusă. Aceiaşi urmaşi ai ctitorului, cu voie de la domnie, au înfiinţat în 1837 prima şcoală centrală de fete din Ţara Românească, care funcţiona în clădirile lăsate prin testament la 1836 de paharnicul Constantin Lazarie şi cu sprijinul financiar al Epitropiei care conducea averea Bisericii „Sfântul Ilie“. La 1889, vechea biserică de secol XVIII a fost demolată, pentru a face loc alteia mai mare, dacă nu chiar cea mai mare din Craiova începutului de secol XX. În numai câţiva ani a fost ridicată o veritabilă catedrală, în formă de cruce, cu o cupolă centrală, flancată de mici turle în cele patru colţuri ale edificiului şi cu o turlă cu ceas deasupra pronaosului, cu elemente de neogotic şi neoclasic şi exteriorul decorat prin cărămidă aparentă. A fost zugrăvită de pictorul Ioanid din Bucureşti, sub supravegherea lui Gheorghe Tăttărescu. La 1900, Biserica „Sfântul Ilie“ din Craiova se întreţinea din averea lăsată de ctitor.
