Nicolae Iorga a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire“.
După studii elementare şi gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iaşi în 1888. A absolvit Universitatea din Iaşi într-un singur an, cu „magna cum laude“, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, obţinând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
A fost cofondator al Partidului Naţionalist-Democrat în 1910, membru al parlamentului, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi al Senatului, ministru şi, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru.
Nicolae Iorga a scris 1.003 volume, 12.755 de articole şi studii şi 4.963 de recenzii. A predat la Universitatea din Bucureşti, la cea din Paris şi la alte instituţii de învăţământ academice şi a fondat Congresul Internaţional de Studii Bizantine şi Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat oraşul Vălenii de Munte într-un centru academic şi cultural.
