Cum sunt viețile animalelor din grădinile zoologice, dincolo de cuștile în care stau de ani întregi? Ce mănâncă, cum le cheamă, care sunt poveștile lor și ce relație au cu îngrijitorii? Acestea sunt întrebări pe care și le pune orice curios care trece, din când în când, prin fața gardurilor de la Grădina Zoologică din Craiova. După aproximativ un an de locuit pe un șantier și după mai multe reabilitări, viața animalelor s-a schimbat. Cum au reacționat și cum trăiesc ele, citiți în cele ce urmează.
Viața într-o grădină zoologică înseamnă un program regulat de hrană, curățenie și un regulament strict de funcționare, dar și o relație specială între personalul instituției și animalele care trăiesc aici de ani buni. Faptul că își petrec o viață între niște garduri nu este cel mai plăcut lucru, însă, recent, condițiile animalelor de la Grădina Zoologică din Craiova au fost îmbunătățite, atât cât se poate.
O mare parte din povestea grădinii o cunoaște administratorul ei, Laurențiu Păun. „Pentru aceste animale, este suficient că sunt în captivitate. Așa că trebuie să le oferim ceea ce le lipsește pentru a le ușura viața. Eu am o vorbă pe care le-o spun și băieților mei. Trebuie să țină minte un lucru: sunt niște ființe care nu știu să vorbească, nu știu să ceară, nu știu să se plângă. Decât se uită în ochii tăi și așteaptă să le dai. Dacă știi să le citești în privire, acele animale îți vor fi recunoscătoare pentru felul în care trăiesc și se vor comporta foarte bine“, crede administratorul.
„Când au călcat pe pământ ud, au simțit asta pentru prima dată“
Viața animalelor și a angajaților de la Zoo Craiova pare destul de simplă, la prima vedere. Însă nu este. Începuturile grădinii își au rădăcinile la începutul anilor 1900, atunci când a fost organizat, în această zonă, un punct zoologic, cu câteva cuști cu animale. În trecutul apropiat, grădina exista, însă nu avea condițiile potrivite pentru acestea.
„Spațiile lăsau de dorit. Erau mai mici, cu câteva deficiențe, nu aveau ceea ce le trebuie animalelor pentru a le crea o impresie de libertate. De fapt, animalul este constrâns de aceste garduri. Atunci, trebuie să îi creezi condițiile pentru a avea o viață liniștită, ca să se poată bucura de puțina libertate pe care o are“, povestește Păun.
După lucrările de reabilitare, după ce cuștile le-au fost mărite, după ce li s-au creat bazine pentru apă și viața lor nu s-a mai desfășurat doar pe câteva zeci de metri pătrați, animalele trăiesc altfel. „Când le-am dat drumul prima dată în țarcurile mari, leii săreau unul peste alții. Fugeau prin tot țarcul. Atunci mi-am spus, iată ce înseamnă să le oferi o libertate mai mare. Nu erau obișnuite să pășească pe pământ, ci doar pe ciment. Iar când pășeau, pământul fiind ud, ele nu erau obișnuite cu așa ceva. Știau doar că trebuie să le ardă ceva la tălpi. Când au călcat pe pământ ud, au simțit acest lucru pentru prima dată“, își amintește administratorul.
„Una dintre leoaice este Cioanta, pentru că are coada ruptă“
Laurențiu Păun conduce, de aproximativ un an, 13 angajați și un medic veterinar. Împreună cu ei, se ocupă de 278 de exemplare de păsări, animale omnivore și carnivore, care provin din 42 de specii diferite, răspândite pe 1,5 hectare de teren, cu o îngrijire efectivă care ajunge la circa 60.000 de lei pe lună, cu tot cu salarii, hrană și materiale necesare. Cam asta ar fi povestea cifrelor. Apoi, urmează povestea numelor. Fiecare animal de aici are un nume și o poveste. „Cel mai vârstnic locatar de aici este unul dintre lei. În familia în care sunt trei exemplare, două femele și un mascul, Dani este cel mai bătrân animal de aici. Cred că are peste 20 de ani de când este în grădină. Rocky și Acka sunt tigrii, leul cel tânăr este Turi, una dintre leoaice este Cioanta, pentru că are coada ruptă la jumătate. Benji este maimuța“, spune Laurențiu Păun. Iar numele curg în continuare.
Relația dintre ele și angajați este una bună, cu excepția anumitor momente în care imprevizibilitatea animalelor își spune cuvântul. „Există o înțelegere tacită între muncitori și animale. Ele își fac treaba lor, muncitorii își fac și ei treaba lor. Legătura decurge de la sine și nu este nici o problemă între ei. Mici incidente au fost. Struțul – care nu are încă un nume – are un obicei: dă cu piciorul, iar pe care îl prinde, îl culcă. Îți dai seama ce bucurie este să te lovească un struț. În savană, leul îi știe de frică struțului. Are o lovitură foarte puternică. Când intră băieții la ei, trag un fluierat și țin un băț ridicat, el vede și intră în cutiuța lui până fac băieții curat“, explică administratorul.
Curățenie în fiecare zi
În mod obișnuit, îngrijitorii intră în țarcuri câte doi, pentru a hrăni animalele și pentru a le face curat în cuști. Erbivorele și păsările sunt hrănite de două ori pe zi, în timp ce carnivorele, o dată, cu cantități de carne ce depășesc zece kilograme. Curățenia se face zilnic în cuști, iar apa din bazine este schimbată de două ori pe săptămână. „Vizitatorii se întreabă de ce este apa murdară. Problema este că apa nu poate fi lăsată să curgă încontinuu. Avem grătare sub apă, iar aceasta se scurge printr-o vană de golire. Avem o cameră a vanelor unde ea se strânge. Ideea este că animalul vine cu resturi de carne pe lăbuțe și cu alte lucruri. Acele resturi provoacă înverzirea apei, cu alge care evoluează foarte rapid. Băieții spală bazinele de două ori pe săptămână, se golește apa, se curăță cu var cloros, iar când se umple, se pun pastile dezinfectante cu clor, pentru a le menține mai curate. Asta înseamnă un consum de apă suplimentar. Nu există o presiune suficientă la apă în zonă ca să poți asigura o curgere în toate bazinele de apă. Avem o singură gură de alimentare și pentru spălat, și pentru apa din bazine și pentru apa potabilă. De multe ori, asta lasă de dorit“, recunoaște Păun.
Trei pui de lup au venit pe lume
Familia de la Zoo Craiova s-a mărit, de ceva vreme, cu trei exemplare. Este vorba despre trei pui de lup care sunt, acum, sub supravegherea medicului și, desigur, a mamei. „Ei sunt micuți. Așteptăm să vedem dacă sunt viabili. Lupii au o perioadă critică în prima perioadă după naștere. Avem medicul care le aplică tratamentele necesare și, dacă ei vor fi bine, va fi o mare bucurie pentru noi“, spune Păun. Familia s-ar putea mări și pe viitor, prin schimbul de animale cu alte grădini zoologice din țară. „Intenționăm să mai aducem și alte exemplare. Rămâne de văzut ce se poate face în legătură cu schimburile de animale și nu contra cost, asta fiindcă aceste costuri sunt foarte mari. Trebuie făcute acte, tratamente și demersuri care durează. În ceea ce privește schimburile, nu se pune problema. Noi am început mai demult cu schimburile. La noi au fost trei exemplare de tigri, două femele și un mascul. Femela care era mai în vârstă am cedat-o altui punct zoologic, Colț Zoologic Șoimaru din județul Suceava. În schimbul lor, a venit o pereche de ursuleți coati, pe care îi avem în boxele micuțe, provizoriu, până când amenajez partea interioară. Avem ratonii, pentru care mai trebuie să lucrăm la protecția împotriva evadării. Ei sunt foarte hoți și s-au învățat să scape, așa că trebuie să ne asigurăm că nu se întâmplă asta“, spune cel care se ocupă de grădină.
Mărirea familiei ține și de reproducerea în captivitate, lucru care nu este permis decât dacă sunt îndeplinite anumite condiții de spațiu și hrană. Grădina Zoologică din Craiova a ajuns și la un consens cu Fundația Vier Pfoten. Pentru a evita ce s-a întâmplat în urmă cu doi ani, atunci când una dintre leoaicele de la zoo a născut patru puiuți care au murit, conducerea grădinii va colabora, în curând, cu fundația, în vederea sterilizării animalelor mari. În prezent, reproducerea lor este ținută sub control prin tratamente.
Amenajări pentru țarcurile animalelor
Plimbându-te printre cuști, se poate vedea că lucrurile s-au schimbat. Struțul te salută dintr-o cușcă mai mare, scuturându-și aripile sau căscând. Muflonul își împinge capul în gard, iar țapul te salută behăind. Peisajul nu este, însă, complet. Angajații RAADPFL Craiova lucrează, în această perioadă, la diferite piese de mobilier pentru țarcurile animalelor, care să le reproducă habitatul.
„Craiovenii o să vadă niște lucruri frumoase în țarcuri, care le vor crea animalelor o stare de încredere, de dominare a spațiului pe care îl dețin. Vom avea etajere făcute din lemn brut, la mici înălțimi, cauciucuri vopsite cu care să se joace, niște arbuști micuți, tufe care să le creeze un loc de pândă, de izolare. Pentru maimuță, pregătim curtea din prelungirea clădirii în care se află deja, pentru ca ea să se poată plimba în siguranță în aer liber, pe o suprafață de zece metri lungime. Va avea leagăne, crengi, toate confecționate de noi“, explică administratorul.
E imposibil să nu te atașezi de animalele de la Zoo. Fie că îți provoacă uneori milă pentru că nu ar trebui să trăiască între garduri, fie că îți impun respect sau că te fac să tremuri atunci când le privești în ochi, despărțirea e grea. Tot ce contează e să revii și să le reamintești că nu sunt singure.
Anca Ungurenuș
Diana Iufu, studentă, anul I, Facultatea de Litere, Specializarea Jurnalism
