Din 2013, pe 24 iunie, de Sânziene, se sărbătoreşte şi Ziua Universală a Iei, marcată de comunităţile româneşti din toată lumea. Craiova s-a îmbrăcat și ea în ie, aducând pe străzile urbei tradiția românească.
De Ziua Universală a Iei, Ansamblul folcloric „Maria Tănase“ i-a invitat pe craioveni să îmbrace bluza tradițională românească și să aducă în Centrul Vechi cele mai frumoase ii, ca un îndemn la conștientizarea și promovarea valorilor noastre tradiționale.
Sute de doljeni au răspuns invitației Ansamblului „Maria Tănase“. Copii de trei luni în port popular, tinere, mămici, dar și bunici au scos iile din lada de zestre și au participat la parada din centrul orașului. „Am îmbrăcat ia pentru că este o zi specială. E o mândrie să pot purta ia primită moștenire de la bunica“, a precizat Valentina Sandu. Cu ia bunicii din Gorj a venit la parada organizată cu ocazia Zilei Universale a Iei și Elena Stegaru: „Este ia mea de suflet. E o mândrie pentru mine să o port astăzi. Ia este comoara noastră pe care nimeni nu ne-o poate lua. E extraordinar că oamenii și-au amintit de ia tradițională“. Cea mai fotogenică apariție, dar și cea mai autentică ie au fost premiate.
Istoria iei
Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. „Ia încrețită la gât apare pe Columna lui Traian, dar și pe statuete neolitice, apoi sistematic pe alte însemne dacice, dar și ilirice. Arheologii vorbesc despre o asemănare importantă între costumul dacic, fie bărbătesc, fie femeiesc și cel iliric. Până la urmă e vorba de un spațiu comun, unde se vorbea aceeași limbă și existau și elemente culturale românești.
Pânza pe care coseau bătrânele din satul tradițional românesc era făcută în casă, la război. Ulterior, pe la începutul secolului al XX-lea, apar pânzeturile fine. După anii ‘40 apare pânza industrială, marchizetul. Ca o constanță, în ultimii 200 de ani, foarte multe ii au fost făcute pe borangic“, a precizat Cornel Bălosu, șeful Secției de Etnografie din cadrul Muzeului Olteniei.
În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiala pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă, au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
Călătorii străini vorbeau în scrierile lor despre frumusețea iei purtate de femei, în vreme ce atenția pictorilor era captată de această cămașă tradițională românească. Pictorul francez Henri Matisse imortaliza ia în mai multe tablouri, unul dintre ele – „La blouse roumaine“ (1940) – fiind expus la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în „România revoluționară“, purtând atât ie, cât și năframă. Ia românească apare și în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață și alții.
„Ia grăiește fără să spună cuvinte“
Ia, un element esențial de identitate, rămâne o minune românească. „Doljul este floral, în general, și merge pe culori tari când vine vorba de țesutul iei. Pe o ie din Mehedințiul de munte predomină culorile închise. Gorjul de nord este monocrom, abia spre zonele de interferență devine multicolor. E o unitate în diversitate. Ia dezvăluie o lume aparte. Ea grăiește fără să spună cuvinte. Este de fapt tot o scriere, trebuie doar să ai răbdare să o citești“, a precizat Cornel Bălosu.
Obiect vestimentar tradițional milenar, ia este și astăzi mândria româncelor. „Iile de la bunica și străbunica din zona Mehedințiului sunt moștenirea familiei mele. Sunt atât de frumoase! Nu cred că cineva ar mai fi în stare să facă ii cu astfel de cusături, pentru că sunt lucrate cu fir de metal, unele au paiete peste cusătura inițială. Sunt ii care au o cusutură atât de fină încât îți este greu să o vezi, dar să o mai și faci. Ia este cea care ne definește pe noi, înseamnă familia mea, străbunica, bunica și mama mea. Ar fi bine să conștientizăm care ne sunt valorile naționale, să înțelegem că suntem mai frumoși când suntem îmbrăcați în ie“, a spus Amelia Etegan, directoarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj.
Cum s-a născut Ziua universală a Iei
Pe 17 mai 2013, Institutul Cultural Român din New York a inaugurat seria evenimentelor reunite sub genericul „La blouse roumaine“, prin care se dorea promovarea identității culturale românești în spațiul nord-american și care includea colaborări cu Muzeul Satului „Dimitrie Gusti“, Muzeul Țăranului Român și alte muzee etnografice din România, prin organizarea unor expoziții și simpozioane dedicate relațiilor între artele tradiționale românești, curentele de avangardă și creațiile artistice. În același sens, comunitatea on-line „La Blouse Roumaine“, numărând peste 18.000 de membri, a propus ia – bluza tradițională românească – brand de țară și a organizat, pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, prima Zi Universală a Iei.
