Comuna Orlea de pe malul Dunării se mândrește cu pescarii ei și poveștile lor. Pescuitul este activitatea principală a localnicilor și este o tradiție în comuna din județul Olt. Pentru că nu sunt sprijiniți de stat, oamenii nu au reușit să dezvolte mari afaceri, dar pescuitul le asigură traiul.
Daniel Tănase este un pescar tânăr. Și tatăl lui tot cu asta s-a ocupat. Nu știe să facă altceva, așa că pescuitul îi asigură hrana zilnică și un mic venit. Nu are bani să își facă propriul magazin în care să vândă marfa, dar s-a asociat cu un prieten și duc peștele spre vânzare într-un magazin din Corabia. „Pescuim la Dunăre. Înainte era balta Potelu în Orlea și bătrânii pescuiau acolo. Se spunea că era a doua după Insula Brăilei. Avea 50 de kilometri lungime. Acum nu mai este, iar noi mergem la Dunăre“, povestește Daniel.
Investiția în ustensile face diferența, dar cum nu au mulți bani, pescarii din Orlea se descurcă cum pot. „Nu avem susținere de la stat. Dacă vindem pește, legea ne obligă să înființăm un AF (Asociație Familială) și să plătim dări la stat. Eu merg la pescuit cu un coleg, suntem asociați. Acum avem un contract la Corabia cu magazine unde mai ducem din marfă. Singur nu poți să faci mare lucru, îți trebuie mașină de gheață și toate condițiile cerute de Protecția Consumatorului“, a explicat Daniel Tănase.
Pescuiesc ca să trăiască
Cele mai bune zile de pescuit sunt primăvara, până în perioada de prohibiție. Orlenii pescuiesc crap, fitofag, plătică. Daniel spune că a avut noroc să pescuiască somn de 50-60 kg, fitofag de 30 kg. „Primăvara, de obicei, pescuim ziua, iar vara, în anumite zile noaptea, în funcție de lună. Poți să prinzi mai mulți pești sau poți să nu prinzi deloc. Depinde și de noroc, și de investiție. Trebuie să-ți mai fie și drag. Investiția contează foarte mult. Contează dacă ai o setcă bună și un motor să alergi pe apă, dar pentru toate își trebuie bani, pe care noi de multe ori nu îi avem. Ca să faci ceva frumos, un punct de desfacere, îți trebuie bani, dar noi nu avem 20.000-30.000 de euro să facem așa ceva“, mai spune Daniel.
Deși provine dintr-o familie de pescari, Daniel nu a reușit să facă din asta o afacere. A vrut să acceseze fondul european de pescuit, dar partea de cofinanțare este destul de mare. „Nu avem de unde să dăm banii înainte. Noi trăim la limită. Nu suntem în stadiul în care pescuitul să ne aducă venituri mari, doar ne asigură traiul de pe o zi pe alta“, a mărturisit bărbatul.
Nea Costel, o viață de pescar
Nea Costel are 64 de ani și este pescar renumit în Orlea. L-am găsit acasă, își pregătea barca pentru o nouă plecare pe Dunăre.
Din două în două zile merge la Dunăre cu un vecin. „Tatăl meu a fost tot pescar. Asta am făcut toată viața. Din două în două zile sunt pe Dunăre. Am pescuit și pești de 80 sau de 100 kg. Asta știu să fac de mic și îmi place. Și tot din asta trăiesc, pentru că la vârsta mea nu mă mai angajează nimeni. Din păcate, nepoților nu le place să pescuiască, așa că tradiția o să dispară“, spune Costel Albu.
