instrumentele necesare (FOTO: GdS)
A salvat mulți pacienți din pragul morții și crede cu tărie că în afară de moarte totul are o soluție. Indiferent ce face, este atent să nu comită greșeli. Așa a ajuns să aibă o carieră cât o viață. Dr. Alexandru Cameniță a înființat Secția de Neurochirurgie din Craiova. Acum aici vin să se trateze bolnavi din toată țara, dar și din străinătate. În emisiunea „Ora de Sănătate“, difuzată la Alege TV, medicul a vorbit despre hibele din sistemul medical românesc.
GdS: Adresabilitatea către Neurochirurgia din Craiova a scăzut. Din ce cauză a apărut ideea pacienților din zonă de a merge să se trateze la București?
Alexandru Cameniță: Sunt două aspecte. Unul dintre ele este că în multe spitale din diverse județe unii medicii sunt, din păcate, incompetenți. În momentul în care se moare la o naștere și la alta moare un copil, apare neîncrederea. Partea nevăzută este că la București bolnavii nu ajung chiar la cei mai buni specialiști. E adevărat că șeful clinicii se ocupă, dar operația de urgență nu o face chiar cel mai bun. Pe de altă parte, pacienții au dreptate, pentru că sunt spitale care au reputație proastă. Noi avem în spital chirurgi foarte buni, medici interniști, ginecologi. Când merg la București, pacienții trebuie să se gândească cine îi primește acolo, medicul de gardă, rezidenții. Așa este și în Germania: urgențele le fac rezidenții, mai ales pentru persoanele neasigurate. În plus, nu atelierul contează, ci meșterul care pune mâna pe scule. În neurochirurgie, colegii noștri mai tineri ne boicotează. Nu este corect ca un spital din Turnu Severin să trimită bolnavi la București pentru că are o înțelegere cu cel de acolo. Cazurile grave, pacienții care nu au relații, neasigurații pe care îi refuză Bucureștiul îi trimit la noi.
GdS: Neurochirurgia înseamnă costuri foarte mari. Cum stați din punct de vedere al dotării clinicii?
A.C.: Operațiile de rutină se pot face oriunde, și pe o bancă în parc, dacă ai instrumentele necesare. Sunt ramuri ale neurochirurgiei care nu se pot face decât în clinici ultraspecializate, de exemplu, chirurgia vasculară. Patologia vasculară nu este foarte întinsă și se face în centre specializate. Noi ne-am limitat la traumatologia cranio-cerebrală și la patologia coloanei vertebrale. Nu putem face traumatisme vertebrale pentru că trebuie făcută fixare cu aparatură pe care nu o avem. Dar pe ceea ce facem, nu știu câte centre din țară sunt la nivelul nostru. Avem ce ne trebuie, unele ustensile sunt mai vechi, dar ne descurcăm. Profesorul Arsenie avea o vorbă pe care nu am uitat-o niciodată: „Nu dați vina pe instrumente. Nu există scule proaste, ci prost folosite“.
„Radiografiile se fac pe un aparat din ‘60, cu o iradiere enormă“
GdS: Vorbeați mai de mult despre faptul că sistemul de sănătate este dat peste cap. Care sunt principalele probleme?
A.C.: Sistemul de Urgență este catastrofal. Am adoptat sistemul din străinătate fără să avem baza. În sistemul vechi, dacă aveai un traumatism cranio-cerebral chemai neurochirurgul și se rezolva treaba imediat. Acum ajungi la UPU, medicul completează tot felul de fișe și după aceea începe să facă o serie de analize, deși omul nu are nimic. Și după ce toate sunt făcute și durează patru-cinci ore, cheamă specialistul. De ce nu se cheamă specialistul înainte? Pentru că protocoalele actuale presupun foarte multă birocrație, investigații inutile și dăunătoare. Radiografiile se fac pe un aparat din ‘60, cu o iradiere enormă. În plus, este o risipă enormă de hârtie și investigații inutile. Iar persoanele care vin cu probleme grave nu pot să fie primite pentru că timpul se pierde cu restul lucrurilor. Au fost situații în care un pacient a venit la ora 8 dimineața somnolent și până i s-au făcut procedurile la prânz l-am găsit în comă profundă. Ca să schimbi regula într-o turmă trebuie să schimbi ciobanul. La noi nu se va schimba nimic pentru că sistemul e închistat. Și cu aceste protocoale toată lumea se acoperă. Iar transportul cu elicopterul este un basm. Se folosește pentru unele cazuri pentru că trebuie să acoperim un număr de ore. Dacă nu are un număr de ore de zbor, este luat și dus în altă parte. Am avut un caz pe care nu o să-l uit, a fost anunțată Urgența că vine de la Cetate un om ars, am pregătim sala de operație. Și a venit cu elicopterul o fetiță care se electrocutase la deget doi centimetri, râdea și ea, s-a urcat în autobuz și a plecat.
„În privat se merge pe rentabilitate, statul este o vacă de muls și banii se duc aiurea“
GdS: Tot mai mulți pacienți preferă să se trateze în privat. Medicii sunt cam aceiași în ambele sisteme, dar pacienții spun că, în privat, unii specialiști își dau mai mult interesul. De ce în privat se poate și în public, nu?
A.C.: Gogoașa care se umflă nu mai are miez. Craiova este, cred, orașul care are cele mai multe policlinici și clinci private. Or acolo este diluare de competență. Ai făcut două camere, le-ai zugrăvit, ai pus șapte competențe și ai dat drumul. În spital, dacă vorbești urât cu pacientul, nu te pedepsește nimeni. În privat, dacă nu te ocupi de el, ai încurcat-o, managerul te dă afară, nu îi convine reputația proastă. În sectorul de stat își permite cineva să-l dea pe medic afară? A luat mită, a fost condamnat, se întoarce cu justiția și îți ia banii, și te dă pe tine afară ca manager. Sunt secții în care sunt doi-trei medici foarte buni, restul sunt figuranți, salariați. În privat nu se poate asta. La privat, dacă nu ești rentabil, pleci, bugetul de stat e o vacă cu sute de ugere. În plus, în sectorul de stat s-a băgat legea care permite munca în străinătate și posturile rămân blocate. La Neurochirurgie, avem bolnavi grav care nu se pot hrăni sau deplasa și noaptea avem o singură infirmieră. Ea pleacă în străinătate și blochează postul pentru că legea permite. În privat se merge pe rentabilitate, statul este o vacă de muls și banii se duc aiurea. Dacă nu poți schimba mentalitatea, schimbă controlul.
„Funcționează sistemul de pile, relații, cu telefonul“
GdS: În spitalul de stat, o problemă este și curățenia. Mulți medici spun că nici pacienții nu mențin ceea ce se face. Nemulțumirea dumneavoastră este legată de faptul că se fumează în spital…
A.C.: Dacă nu vrei să îți intre vulpea în coteț, schimbi cotețul. Este prima dată în istoria spitalului când directorul se implică. Am înțeles că se fac acum niște interfoane care să restricționeze intrarea. Nu mai intră oricine, oricând. Acum vizita e la ora trei, dar dacă veniți la șapte dimineața, găsiți numai aparținători, cu șacoșe, cu mizerie. Iar acele automate de cafea nu au ce să caute în spital.
GdS: Poate tinerele generații de medici vor schimba ceva. Cum vedeți studenții la Medicină, viitorii medici?
A.C.: Ei nu învață nimic în facultate. Au 17 ani de școală și nu știu nimic pentru că ei nu citesc, ascultă la televizor și nu pot privi în spațiu o noțiune abstractă. Sau învață pe dinafară niște noțiuni pe care le recită la examen. Foarte multe examene se trec cu telefonul, ați văzut în presă cum se trec. Telefonul, presiuni, dă-i notă, ia 5 și se mulțumește. Știe de nota 1, 2, dar îi dai 5 că n-ai ce face, trebuie să-l treci. Toată lumea copiază, e o realitate. Funcționează sistemul de pile, relații, cu telefonul.
„Este cel mai urât lucru când un medic spune: «Ai ceva de vândut prin casă? Vezi și tu ce poți să vinzi să-mi aduci bani»“
GdS: Aveți o carieră cât o viață. Cum v-ați clădit cariera?
A.C.: Nu am avut niciodată pacient mort pe masă din vina mea. Nu am avut nici o reclamație, niciodată. În momentul în care nu sunt sigur, nu operez. Nu intervin decât acolo unde sunt sigur că este cazul și, mai ales, când știu că pot eu să rezolv. În cazurile cronice, nu ai voie să operezi că vrea pacientul. În operația de urgență nu ai ce să faci, chiar dacă știi că are șanse minime, ești obligat să intervii. Au fost mulți pe care i-am întors din pragul morții. Eu am o vorbă: în afară de moarte, totul are o soluție. Indiferent ce faci, trebuie să fii atent să nu faci greșeli. Nu te băga unde nu știi. Nu cere bani de la pacienți. Este cel mai urât lucru când un medic spune: «Ai ceva de vândut prin casă? Vezi și tu ce poți să vinzi să-mi aduci mie banii». Sau când pacienta spune: «Domnule doctor, sunt săracă, sunt văduvă de război și n-am decât o vacă“, iar medicul spune: „S-a rezolvat, vinde vaca, cumpără o capră și îmi aduci mie restul».
