Este cel mai bun elev pe care l-a avut Colegiul Național „Fraţii Buzeşti“ din Craiova până în prezent. În numai doi ani a cucerit pentru România primele medalii de aur din istoria participării la Olimpiadele Internaţionale de Lingvistică şi Biologie. A reuşit performanţe în domenii variate de la ştiinţe exacte, la lingvistică, limbi străine. Mircea Dan Mirea va studia științele naturii la Cambridge, fiind atras de cercetare, de neuroștiințe. Dorința de cunoaștere permanentă îl caracterizează pe Dan Mirea. Patriot, promite că va face cunoscute Craiova și România oriunde în lume. Însă, condamnă eclectismul eșuat, programa învechită din învățământul românesc, manualele depășite, dascălii fără vocație și lipsa de fonduri pentru cercetare.
GdS: Ai obţinut performanţe deosebite la concursuri şi olimpiade şcolare, deţii trei medalii de aur şi patru de argint. Ai adus României, pentru prima dată, două medalii de aur la olimpiade internaţionale. Eşti unul dintre cei mai buni tineri ai României şi ai obţinut un număr impresionant de rezultate la discipline din domenii precum biologia, chimia, fizica, geologia, astronomia, lingvistica, o disciplină pe care nu ai studiat-o în şcoală. Eşti printre cei mai puternici competitori ai lumii. Povesteşte-mi despre ultimele olimpiade la care ai participat, explică-mi, te rog, în ce a constat Olimpiada de Lingvistică.
Dan Mirea (D.M.): Într-adevăr, încă din perioada gimnaziului am participat la foarte multe concursuri şi olimpiade şcolare. M-am axat pentru început pe ştiinţele exacte, după care însă mi-am dorit, din curiozitate, să încerc şi altceva. În ceea ce priveşte Olimpiada Internaţională de Lingvistică, pot să spun că este unică, este la limita dintre real şi uman (art and science, cum ar spune americanii). Este o olimpiadă care se bazează mai mult decât pe cunoaştere şi acumulare, pe intuiţie, logică, capacitate de a argumenta, de a explica. Este ca un fel de puzzle cu subiectul – limbi străine, uneori şi coduri de descifrat. Anul acesta am avut un cod folosit de americani pentru a codifica numele de familie, în alt an s-au dat coduri de bare pe care le vedem pe produse, în alt an, codul genetic. Subiectele solicită practic operarea cu analogii, prin aplicarea elementelor de logică gramaticală şi logică matematică în procesul de înţelegere a unor texte în limbi necunoscute. Olimpiada de Lingvistică este ceva nou pentru noi, românii, însă are o vechime de 13 ani. Provine din Rusia. M-am simţit foarte bine, a fost practic un motiv de mândrie pentru mine să obţin astfel de rezultate printre ruşi, americani şi chinezi, pentru care o astfel de competiţie este deja de tradiţie. S-a făcut un top al celor mai buni elevi din toate timpurile ale acestei olimpiade. Rezultatele mele mă clasează al şaptelea din toate timpurile.
GdS: Având în vedere că ai participat la o competiţie la o disciplină pe care nu ai studiat-o în şcoală, unde te-ai pregătit pentru această olimpiadă? În ce a constat pregătirea?
D.M.: Împreună cu alţi trei colegi din ţară alături de care am format lotul României la Olimpiada Internaţională de Lingvistică ne-am pregătit cu profesori de la Facultatea de Litere, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Eu, cu o experienţă de numai un an în domeniul lingvisticii, am avut şansa ca într-o perioadă foarte scurtă să învăţ multe lucruri pe care nu le ştiam. Am rezolvat foarte multe subiecte, am lucrat foarte mult pe pregătirea practică, deoarece la această probă de concurs se dă o problemă despre care se presupune că un singur creier nu o poate rezolva. Tocmai din acest motiv am încercat să ne organizăm foarte bine, să învăţăm să lucrăm ca o echipă. Am reuşit ca echipă să ne clasăm în primele zece din cele prezente în competiţie. Îmi doresc ca această olimpiadă să devină extrem de cunoscută, să fie popularizată, iar eu o să fac tot ce depinde de mine pentru acest lucru. Concursul este organizat pe două niveluri: proba individuală şi proba pe echipe. Am obţinut medalie de argint şi premiul pentru cea mai bună soluţie găsită în rezolvarea unui subiect.
GdS: De ce ai ales totuşi lingvistica?
D.M.: Această olimpiadă presupune mai mult decât orice foarte multă concentrare. Pur şi simplu am încercat lingvistica din pură curiozitate. Am descoperit astfel că îmi plac foarte mult şi limbile străine. Apoi, am fost fascinat de toate acele analogii pe care trebuie să le faci pentru a rezolva un subiect. Lingvistica este fascinantă.
GdS: Spuneai că ai descoperit că îţi plac şi limbile străine. Câte limbi străine ai studiat în această perioadă?
D.M.: A cunoaşte la perfecţie o limbă înseamnă foarte mult, însă pot mărturisi că am încercat să învăţ câte ceva din foarte multe şi cred că am şi reuşit. Am studiat în şcoală engleza şi germana, iar în afară de acestea am mai încercat franceza, italiana, portugheza, olandeza, daneza, rusa, maghiara, turca, japoneza pentru foarte puţin timp, însă îmi doresc foarte mult să reiau studiul acestei limbi care m-a cucerit.
GdS: Anul acesta ai adus României, pentru prima dată în istoria participării, aur la Olimpiada Internaţională de Biologie. Cum a fost pentru tine acea zi, în care ai ştiut că ai bătut un nou record, că ai devenit cel mai bun dintre sutele de participanţi, cei mai buni elevi la biologie din întreaga lume.
D.M.: Trebuie să mărturisesc că a fost un sentiment unic atunci când am conştientizat că sunt primul. Olimpiada de Biologie este o competiţie foarte veche, este o materie pe care toată lumea o studiază. România participă de 15 ani la această competiţie, spre deosebire de Olimpiada Internaţională de Lingvistică, la care ţara noastră are doar patru ani de participare. Am fost copleşit. Nu mi-a plăcut în mod deosebit pentru că s-a susţinut în Danemarca, iar eu am o problemă cu frigul, dar totul s-a compensat, a meritat toate eforturile.
GdS: Când ai descoperit că ai această dorinţă de cunoaştere, această capacitate de a învăţa, de a acumula cu atâta uşurinţă? Ce rol au avut părinţii tăi în dezvoltarea ta şi cât de mult contează pentru un tânăr susţinerea familiei? Ce rol a avut CN „Fraţii Buzeşti“ în dezvoltarea ta?
D.M.: Părinţii au descoperit pasiunea mea pentru lumea înconjurătoare, dorinţa mea de a cunoaşte permanent. Ştiu că pur şi simplu în loc de nu ştiu ce cadouri pe care le doreau copiii de vârsta mea, eu le ceream cărţi, enciclopedii. Prima mea enciclopedie am citit-o în clasa I sau a II-a. Prin clasa a III-a sau a IV-a am început să particip la concursuri de matematică. Erau la fel cum a fost lingvistica pentru mine, o chestie de intuiţie, de logică. A mers bine până în momentul în care matematica a devenit un domeniu în care trebuia să acumulez şi atunci m-am oprit. Am descoperit apoi fizica, biologia, chimia. Prima oară m-am calificat la biologie la faza pe ţară, am fost al doilea, apoi în clasa a VIII-a la chimie, primul pe ţară. Ştiu că aş fi avut mult mai multe diplome şi medalii, însă foarte multe concursuri s-au suprapus. Biologia însă a fost ţelul principal, axa pe care am mers. Ştiu că am reuşit şi pentru că ai mei au fost lângă mine. M-au însoţit la concursuri, mi-au cumpărat cărţi, mi-au oferit tot sprijnul de care am avut nevoie. Anii petrecuţi la CN „Fraţii Buzeşti“ au fost cei mai frumoşi de până acum. Mi-am format însă şi păreri negative despre anumiţi profesori despre care consider că nu au fost făcuţi să fie dascăli. Nu au acea intuiţie pedagogică de care cred că este atâta nevoie. Pe partea cealaltă însă, în acest liceu sunt profesori foarte buni, dascăli extraordinari. Profesoara mea de suflet este Genelia Petrescu, care nu numai că m-a învăţat biologie, m-a ghidat, mi-a fost ca o mamă, are acel spirit pedagogic, are cele mai bune rezultate din ţară, are capacitate de a ajuta copiii să se depăşească.
GdS: Ce ai schimba la sistemul de învăţământ românesc?
D.M.: În primul rând, acest elitism eşuat. Studiem foarte multe materii în liceu. Problema este că acest sistem este prost. Americanii au printre cele mai bune rezultate la olimpiade pentru că specializările pe care le fac tinerii la facultate le încep din perioada liceului. Este ideal să poţi să îţi alegi ce materii să studiezi, iar examenele să fie făcute special pe modelul tău. Altă problemă, manualele după care noi învăţăm sunt depăşite. Dau exemplu doar manualele de biologie care sunt învechite, proaste. Dacă ai folosi doar manualul nu ai obţine nici o performanţă. Avem manuale cu foarte multe greşeli… Mă întreb, de asemenea, de ce trebuie să studiem critică literară indiferent dacă suntem de la profil tehnologic sau filologic?
GdS: Care este drumul tău de acum încolo: ce specializare vei urma, la ce universitate, ce vrei să faci concret după universitate?
D.M.: O să studiez la Cambridge știinţele naturii. O să studiez biologie şi chimie. Am ales cea mai bună universitate din Anglia. Îmi place foarte mult istoria acestei ţări, arhitectura, este practic o bijuterie. Vreau să fac cercetare, cel mai probabil în neuroştiinţe. Este un domeniu nou, oarecum de graniţă între biologie, chimie, lingvistică. Creierul uman este unul dintre cele mai complexe sisteme. Vreau să ajut la dezvoltarea acestui domeniu. Multe lucruri care ţin acum de SF, de exemplu, aşa cum am văzut în filmul „Avatar“, acele corpuri conectate prin intermediul creierului, sper să devină realitate în perioada vieţii mele, să realizăm acea conexiune, ca în loc de verbal să ne transmitem direct gândurile.
GdS: România sau orice altă ţară din lume?
D.M.: Cel mai probabil nu o să revin să mă stabilesc aici. Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Sunt patriot, sunt legat de ţara mea. Motivul pentru care plec nu este să fug de România. Consider că aş aduce mai mult bine României să mă dezvolt acolo. Poate voi putea ajuta cercetarea, poate voi putea încheia parteneriate cu România. Pentru că realitatea este cruntă: România nu are fonduri suficiente pentru cercetare. Vreau să cred că nu este rea-voinţă, ci pur şi simplu sunt alte domenii care absorb mai mult.
Ştiu că România este o entitate, că răul vine doar de la anumiţi oameni… Mulţi dintre cei care plecăm ajungem în cercetare, în domeniul academic, însă ca să descoperim avem nevoie de ustensile. Tinerii însă trebuie să privească orice olimpiadă nu ca un scop în sine, ca o competiţie, ci ca o concretizare a pasiunii pentru un anumit domeniu. Mai important decât olimpiada este să vadă frumosul din lume, din ştiinţă. Le propun tuturor tinerilor dornici de cunoaştere să participe la olimpiada de lingvistică, iar dacă au nevoie de sprijin să îndrăznească să mi-l ceară, să mă contacteze pe adresa mea de facebook Dan Mirea şi promit să îi sprijin.
Ca hobby-uri, lui Dan îi place foarte mult să citească, să cânte la chitară, pian şi voce, să înveţe limbi străine, să practice sporturi de apă. Dar este și sufletul petrecerilor, fiind îndrăgit de colegi. Vrea ca în această vacanţă în care a ales ca destinaţie Grecia să obţină brevet de scuba-diving. Îi place să călătorească, a vizitat prin intermediul competiţiilor la care a participat foarte multe ţări, precum: Iran, Luxemburg, China, Indonezia, Danemarca, Bulgaria. A rămas impresionat de Indonezia, de oraşul Bali, în care mărturiseşte că s-a simţit cumva într-o altă lume…
Dan este cel mai bun elev pe care l-a avut „Fraţii Buzeşti“ până acum
„Dan Mirea este un elev excepţional şi prin performanţă, de excepţie prin capacitatea pe care o are de a acumula cunoştinţe în diferite domenii. Această diversitate a preocupărilor îl deosebeşte de alţi copii foarte buni. Tot ceea ce face face la nivel de excelenţă. A fost înzestrat cu o putere de muncă şi cu o capacitate intelectuală de excepţie. Are permanent nevoie de noi provocări şi cred că la CN „Fraţii Buzeşti“ a găsit mediul potrivit şi profesorii care să-i menţină aceste curiozităţi. A venit în clasa a IX-a cu referinţe de excepţie de la Şcoala “Traian“, unde se remarcase ca un copil foarte bun. Împreună cu profesoara Genelia Petrescu a făcut o echipă de excepţie şi nu numai, dovadă că la lingvistică, singur a desţelenit drumul şi a reuşit anul trecut să vină cu medalia de aur, iar anul acesta cu argint. Dan Mirea este atins de genialitate. Toţi profesorii cu care am discutat indiferent de disciplina pe care o predau îmi spuneau că, orice l-ar întreba, el are răspunsul potrivit. Pentru el, a acumula noi cunoştinţe a devenit un mod de a fi, extraordinara mobilitate intelectuală i-a permis să înveţe cele mai bune tehnici de acumulare de cunoştinţe. El nu ştie altceva decât să meargă spre excelenţă. Dan este cel mai bun elev pe care l-a avut Fraţii Buzeşti până acum. Îi doresc să-şi găsească drumul în viaţă, să-şi trăiască viaţa aşa cum îşi doreşte, făcând ceea ce îi place“.
Carmen Ştefănescu, director adjunct CN Fraţii Buzeşti.
