Viitorul savant oltean dr. Ștefan Odobleja a susținut pe 14 iunie 1928 o surprinzătoare teză de doctorat intitulată „Accidentele de automobil. Studiu medico-legal“ sub coordonarea cunoscutului profesor doctor Mina Minovici, lucrarea proaspătului absolvent al Facultății de Medicină din București fiind considerată vizionară pentru acea perioadă.
Prin amabilitatea ing. Ștefan Odobleja Jr., Gazeta de Sud a intrat în posesia lucrării de doctorat a marelui savant Ștefan Odobleja, lucrare realizată în Institutul Medico-Legal „Prof. Dr. Mina Minovici“, purtând nr. 3094 și subintitulată „TEZĂ pentru DOCTORAT ÎN MEDICINĂ ȘI CHIRURGIE prezentată și susținută la 14 iunie 1928 de Odobleja Ștefan din Institutul Sanitar-Militar“. Reamintim, Ștefan Odobleja a devenit, în toamna anului 1922, student al Facultății de Medicină din București, ca bursier al Institutului Militar Medico-Legal. În 1928, anul terminării studiilor, a susținut teza de doctorat amintită mai sus. Președintele tezei a fost prof.dr. Mina Minovici, căruia Ștefan Odobleja i-a făcut o dedicație înscrisă în lucrare: „Îi aduc omagiile mele de adâncă mulțumire și recunoștință pentru deosebita cinste ce mi’a făcut primind să-mi prezideze această teză“.
Primul automobil în România („trăsură fără cai“), în 1898
În introducere, autorul tezei de doctorat își justifică necesitatea lucrării: „Având în vedere numărul mare și mereu în creștere al accidentelor de automobil, am crezut folositor să studiem această chestiune…“. Din istoric, aflăm că primul automobil a fost introdus în România în 1898 de către prof.dr. Thoma Tomescu, „care a avut astfel cinstea de a fi fost primul care s’a plimbat pe străzile Capitalei cu o trăsură fără cai. Se spune că faptul stârnise multă curiozitate și admirație: era un adevărat eveniment. Pela orele 4, când D-l Prof. Tomescu obișnuia să facă o plimbare cu mașina la Șosea, trotuarele erau pline de spectatori curioși, cari așteptau să vadă minunea. La noi numărul automobilelor n’a crescut prea repede; el a luat avânt mai simțitor după războiu“. Dintr-o statistică a vremii, pe care Odobleja a folosit-o în lucrarea sa de doctorat, în 1905 existau în București 60 de automobile, iar în 1928 – anul susținerii lucrării de doctorat – erau 7.250.
Primul accident de automobil pe care Odobleja l-a găsit consemnat în arhivele Institutului Medico-Legal datează din 1906: „El a avut loc pe un drum de țară, iar victima e o femee din Pitești. În «Revista Automobilului» din 1906 există însă mai multe notițe în cari se vorbește despre accidente. În 1903, Prefectura Poliției Capitalei avertizează pe automobiliști să evite «numeroasele accidente» cari agită spiritele țăranilor contra lor. În prezent, nu trece nici-o zi fără ca ziarele să anunțe 2-3 accidente de automobil. În 1927, din 644 autopsii făcute la Institutul Medico-Legal, 34 au fost pentru accident de automobil, ceeace înseamnă că din 19 cadavre aduse la morgă, unul e victima automobilului“.
Recordul de viteză: 330 km pe oră
După introducere, teza de doctorat – de doar 26 de pagini format A4 – tratează lucrarea propriu-zisă, „Accidentele de automobil, din punct de vedere medical”, subiect căruia autorul îi dedică mai multe subcapitole. În cel intitulat „În ce loc se întâmplă mai des accidentul?“, autorul conchide că „majoritatea cazurilor sunt accidente de aglomerație, de viteză, și în acelaș timp de lipsă de atenție din partea șoferilor“. Scriind despre „tabloul de leziuni cari au dat moartea“, Odobleja menționează un deces aparte: „Remarcăm un caz excepțional, acel al deputatului Gh. Ventura și al soției sale, cari au murit prin submersie, automobilul răsturnându-se peste ei într’o mlaștină pe șoseaua dela București-Ploești în dreptul mănăstirii Țigănești“.
În alt subcapitol, „Vulnerabilitatea automobilului“, autorul menționează: „Factorii principali constituind diferența de vulnerabilitate a automobilului sunt greutatea și viteza“. Referindu-se la viteză, Odobleja oferă o informație interesantă din acei ani: „Recordul de viteză e de 330 km pe oră“.
„Jurnal de drum“ pentru șoferi
Interesant este și subcapitolul „Măsuri de profilaxie“, unde, printre altele, se menționează că „reglementarea circulației e foarte bine prevăzută în legi, dar pe stradă șofeurii circulă de capul lor din insuficiența măsurilor represive (…) În primul rând, trebuie pedepsite cu asprime contravențiunile la legea circulației, pentrucă din încurajarea acestor încălcări de lege rezultă mai târziu omorurile. Personalul polițienesc trebue ales cu mai multă grijă. Sergenții de stradă trebue să cunoască bine regulamentele circulației. În aglomerații să fie instalați agenți speciali suficienți pentru supravegherea circulației“. Ștefan Odobleja face și o propunere inedită: „Șofeurii (…) pot fi obligați să-și ție un «Jurnal de drum», însemnându-și, la curent, toate deplasările“. Și o sugestie: „…recomandăm pietonilor să fie mai prudenți când merg în stradă și să renunțe la plăcerea pe cari o gustă unii de a se expune prea mult“.
Capitolul final al lucrării de doctorat consemnează un „tablou sinoptic“ cuprinzând „cazurile de accident de automobil trecute prin Institutul Medico-Legal «Prof. Dr. Mina Minovici» dela înființarea sa și până astăzi“.
„Concluziuni“
După consemnarea cazurilor cuprinse în tabloul sinoptic, Odobleja trage șase „concluziuni“ (scrise în limbile română și franceză), din care consemnăm una: „Printre cele 296 victime, 220 au fost călcate sau lovite în stradă pe când traversau, 20 au fost surprinse pe când coborau din tramvai sau alt vehicul, 19 au fost ucise prin răsturnarea automobilului, 11 au căzut din automobil, restul de 26 au fost omorâte în împrejurări mai neobișnuite“.
Catastrofa de automobil din Dolj
Ing. Ștefan Combei, autorul unei cărți despre Pielești („Pagini de istorie“), ne-a oferit unele informații despre un accident petrecut în Dolj în urmă cu mai bine de un secol, sursa fiind un ziar al vremii (Dimineața, din 22 iunie 1912), tragicul accident fiind descris în cartea amintită în vol. II: „Una dintre cele mai groznice nenorociri de automobil s-a întâmplat marți noaptea între stațiile CFR Cârcea și Pielești. Trei persoane dintre cele mai cunoscute și-au găsit moartea în condiții înfiorătoare, iar alte trei sunt grav rănite: N.T. Oroveanu, fost deputat, Chilot, conferențiar francez, Petroianu, avocat (decedați), George Tîrnoveanu, senator, doamna Oroveanu, Ștefan Ionescu, șofer (răniți)“. Conform celor publicate în ziarul Dimineața, cei șase au fost la moșia Lăcrița a domnului deputat M. Popp, unde avusese loc un banchet în cinstea domnului Chilot. De acolo se întorceau spre Craiova, împreună cu deputatul M. Popp, care îi preceda într-un alt automobil. Pe la ora 12 și jumătate noaptea, între stațiile Cârcea și Pielești, automobilul al doilea, condus de șoferul Ștefan Ionescu, voia să treacă peste linia ferată. Din nenorocire însă, în clipa aceea venea trenul nr. 164 dinspre Craiova… Impactul a fost devastator…“.
