Florin și Beatrice Iordan, doi artiști îndrăgostiți iremediabil de sunetul muzicilor orășenești de secol XIX, creionează astăzi, cu ajutorul cobzei, fluierului, cavalului, cimpoiului sau țiterei o poveste din vremuri de demult.
I-am întâlnit pe Florin și Beatrice Iordan în mijlocul copiilor, în Parcul „Romanescu“ din Craiova la „Șezătoarea cu fluiere și povești“, ce se desfășoară în aceste zile în cadrul Festivalului Internațional „Puppets occupy Street“. Fluierele, tobele, cimpoiul, țiterele, cobza i-au însoțit și astăzi, așa cum se întâmplă de mai bine de 12 ani încoace, de când formația din care fac parte, „Trei parale“, a început să-și facă loc în peisajul românesc. Muzica lor, muzica secolului XIX, a cucerit și a făcut să vibreze multe suflete. „Indiferent cât de serios și scrupulos am face noi toată această muncă, până la urmă cel mai important lucru este emoția pe care sperăm să o obținem de la spectatori. Cel mai frumos lucru care mi-a fost spus a venit din partea educatoarei fetiței noastre, care după ce a ascultat un CD a zis: «Se zbârlește pielea pe mine». Pentru mine a fost un semn minunat, care a cântărit mult mai mult decât aprecierile unor specialiști, care ar spune: «Da, ați muncit foarte bine, ați făcut o reconstituire foarte serioasă și pedantă». Dacă reușim să și emoționăm și să punem în mișcare resorturi interioare care să facă să fie percepute lucruri pe care le căutăm în muzică și în viață, înseamnă că măcar parțial am reușit să facem ceva“, a precizat Florin Iordan.
Cobza, o raritate în contemporaneitate
Povestea celor doi trubaduri prin lumea artei a început în perioada studenției, când muzicile tradiționale le-au captat atenția. „Am început să ne atașăm tot mai mult de ele. Pasul următor a fost să și învățăm să cântăm, la început destul de firav, ulterior destul de serios. Așa s-a născut la început formația «Trei parale». O poveste care se scrie de 12 ani. Raritatea cobzei ne-a făcut să devenim foarte atașați de ea. În multe instrumente ne-am regăsit și fiecare a avut o perioadă de intensitate. Sunt anumite vibrații la modul generic care ne fac să ne simțim acasă.
Suntem atrași de lucrurile acestea care nu se mai potrivesc în ziua de astăzi, de instrumentele care au fost părăsite, abandonate, uitate, care au ajuns de trei parale. Acestea ne interesează pe noi. Percepem că am pierdut ceva pe traseu în toată această modernitate care ne-a adus lucruri minunate. Conștienți sau nu, simțim această lipsă și într-un fel sau altul încercăm să ne-o recuperăm. Probabil că asta simt și spectatorii care vin la concertele noastre“, a mai precizat Florin Iordan.
Dacă la început a fost chitara, odată ce cobza a intrat și în viața lui Beatrice Iordan, aceasta a rămas o constantă. Muzica veche a răsunat în aproape fiecare colțișor de țară, căci cine nu vibrează atunci când sunetul instrumentelor te poartă în lumea hanurilor şi a cârciumilor, a micilor târguri şi a mahalalelor marilor oraşe de secol XIX, în vremuri amestecate, când tabieturile orientale – încă foarte puternice – începeau să pălească în faţa noului val de mode apusene.
Sonoritățile din altă lume, din alte timpuri sunt readuse în prezent în cadrul proiectului muzical „Bazar“. „Este un fel de reconstituire a muzici lor orășenești de secol XIX. Este un program la care lucrăm din 2006. Am editat două compact discuri, unul în 2008 și unul în 2012. Ne gândim să reluăm și să refacem la toată priceperea actuală tot acest program muzical, pentru că experiența, cunoașterea, cercetarea ne pun în situația de a reformula, revedea lucrurile, de a regândi unele aspecte. Acest program este tot timpul în schimbare, în prefaceri“, a precizat Florin Iordan.
„Bazar“ continuă să uimească, iar din urmă vine alt proiect, „Ciobanul care și-a pierdut oile“ sau „Drumul levantului“.
Muzica și teatrul și-au dat mâna
Muzica veche și teatrul s-au contopit. Două pasiuni au dat astfel naștere unui proiect ce poartă numele Hopa-Trop, care aduce spectacole nonverbale pentru copii, cu muzică live, și uneori câte o „Șezătoare cu fluiere și povești“. „Teatrul de animație este profesia mea, eu fiind actor păpușar. Hopa-Trop încearcă să îmbine teatrul cu muzica. Avem o serie de spectacole dedicate copiilor foarte mici, cu vârste cuprinse între unu și cinci ani. Sunt spectacole de o jumătate de oră, nonverbale, însoțite de muzică live. Muzica este realizată de Florin Iordan și Daniel Pop, colegii noștri de la «Trei parale», iar eu cu Ana Maria Cucută suntem actrițele. Copiii sunt astfel familiarizați cu sunete de instrumente live, cobze, fluiere, țitere. Pentru noi, teatrul și muzica merg mână în mână“, a precizat Beatrice Iordan.Beatrice și Florin Iordan nu sunt singuri pe acest drum al muzicilor vechi și al teatrului de animație. Călăuze de nădejde le sunt cei doi copii ai lor, care îi însoțesc în fiecare colț din țară.
Povestea din vremuri de demult care se creionează astăzi cu ajutorul cobzei, fluierului, cavalului, cimpoiului sau țiterei va fi cu siguranță scrisă și mâine cu ajutorul lor.
