Satul Svinița, de la capătul Mehedinților, situat pe malul românesc al Dunării, dar cu privirea semeț ridicată spre cel sârbesc, este o așezare mică de pe dealurile ce îmbrățişează bătrânul fluviu. Locul este un adevărat tărâm al smochinilor. În fiecare an, la sfârşit de vară, aici are loc Festivalul Smochinului, unde localnicii se laudă cu cele mai gustoase dulceţuri obţinute din aceste fructe. Anul acesta, sărbătoarea smochinelor are loc pe 5 şi 6 septembrie.
Situată la aproximativ 23 de kilometri de Dubova, pe Clisura Dunării, Svinița seamănă cu însorita Grecie sau cu Sicilia. Este locul care încântă trecătorul cu peisajele sale sălbatice, dar mai ales cu atât de aromatele și parfumatele fructe de smochin, căci Svinița este „țara smochinului“, cum îi spun localnicii.
Nici măcar bătrânii din fosta colonie sârbă, locuită de populația vorbitoare de limbă sârbă, unică în județul Mehedinți, nu își mai amintesc cine a fost primul în zonă – omul sau smochinul. Cert este că, în prezent, nu există familie care să nu aibă pe lângă casă cel puțin unul sau doi smochini. În localitatea mehedinţeană cresc peste 5.000 de smochini, căci clima de aici, cu veri secetoase şi ierni blânde, este perfectă pentru aceşti pomi, mari iubitori de soare şi căldură. „De când mă știu, avem smochini. Cel mai bătrân dintre ei era îngrijit de socrul meu. Eu și soțul am plantat și alții și acum avem șase“, ne explică Katiţa Petrovic, tanti Kati cum ne roagă să îi spunem. Smochinii din curtea casei sale au parte de cea mai atentă îngrijire. „Au nevoie de foarte multă căldură, dar și de foarte multă apă. În fiecare seară îi ud până uit. Iarna îi învelim cu paie, cu tuleie de la porumb și cu folie, la tulpină. În celelalte anotimpuri, își fac treaba singuri“, ne oferă tanti Kati câteva sfaturi de îngrijire a smochinilor.
Dacă în fiecare curte există cel puțin un smochin, sunt și localnici ce dețin adevărate livezi, cu sute de arbuști roditori. Este și cazul lui Viorel Baiaș. Până la plantația sa, care numără 113 puieți, ne-a condus cu un camion produs la Uzina „Steagul roșu“ din Brașov. O experiență inedită, dacă luăm în calcul terenul accidentat pe care l-am avut de urmat până pe coasta dealului, acolo unde smochinii ne ademeneau cu fructele parfumate. A meritat însă aventura. Smochinii, trasați cu linia parcă, deși mici de statură, căci au fost plantați în februarie anul trecut, erau plini de fructe. Viorel Baiaș a avut o producție bună. „Cred că 100 de kilograme am adunat până acum. Dacă le dai ce trebuie – apă, gunoi și muncă – fructele nu întârzie să apară. Pentru a le asigura umiditatea, am creat un sistem pe picurare“, ne dezvăluie Viorel Baiaș secretul unor smochini roditori.
Dulceața de smochine de Svinița, pe mesele românilor din toată țara
de Katița Petrovici (Foto: Claudiu Tudor)
Pentru că viața lor se învârteşte în jurul smochinelor, localnicii din Svinița au învățat să facă bucate alese din fructele parfumate. În cămara Katiței Petrovic, borcanele cu dulceață de smochine stau deja aliniate ca niște soldați, cu etichetele pe ele, căci în acest an, din cauza căldurii, fructele au apărut mult mai devreme. „Noi, de obicei, în august facem dulceață. Ei bine, acum din iulie am putut s-o preparăm, pentru că smochinele s-au copt mai devreme, deoarece a fost foarte cald“, ne-a explicat Katiţa Petrovic.
Din 1972 face dulceață, iar acum o rețetă proprie din smochine confiate. Curioși, întrebăm cum putem prepara și noi acasă o astfel de dulceață. „După ce culeg smochinele, le spăl foarte bine. Le tai codița, le pun în apă cu bicarbonat de sodiu, până se dizolvă bine, bine, pentru că în acest fel fructele nu se sparg la fierbere. Trebuie lăsate cel puțin o oră. În timpul acesta, se face un sirop pe foc, din zahăr și apă. După o oră, se scurg smochinele și se pun pe şervețele, ca apa să fie absorbită. Apoi pun hârtie de copt pe fundul tăvii și le bag la cuptor pentru un sfert de oră. Le întorc și le las până se rumenesc. Se pun apoi în siropul deja pregătit pe foc. Se adaugă un pliculeţ de sare de lămâie la început, pentru că altfel sunt foarte grețoase, dulci. Se fierb cam două ore. Iau și o lămâie, o spăl, o șterg și tai felii și le mai las la fiert 25 de minute. Ce fac eu în plus e faptul că le țin în bicarbonat de sodiu. Am aflat secretul de la o sârboaică, acum mulţi ani“, ne destăinuie Katița Petrovici rețeta dulceții de smochine confiate.
Dulceaţa de smochine de Sviniţa, marcă înregistrată la OSIM, este căutată peste tot în țară. Din Timișora, București sau Moldova, oamenii vin și bat la porțile celor din Svinița în căutarea dulceții de smochine, dar și a țuicii deosebit de aromate, după cum o laudă localnicii.
Svinița, țara smochinelor scăldată de apele bătrânului fluviu, este locul care îl cucerește pe călătorul prin aceste meleaguri cu peisaje sălbatice, îndulcite și parfumate pe alocuri.
