Când spui Scornicești, nu te gândești decât la Nicolae Ceaușescu. Intrăm în oraș din drumul european Craiova – Pitești. Nimic nu-ți atrage atenția. Pare un sat liniștit, notă discordantă făcând doar scheletele câtorva clădiri. Sunt foste întreprinderi și făbricuțe care au „murit“ rând pe rând după 1989, iar acum sunt în paragină. Cel mai mare „edificiu“ de acest fel este stadionul din Scornicești, o construcție mult prea mare pentru micuța localitate. Nu mai sunt jucători, nu mai sunt spectatori, este greu de întreținut și a fost lăsat de izbeliște.
Continuăm plimbarea și, dintr-odată, casele dispar și le iau locul blocuri gri cu brâuri din lemn la balcoane, lemnul imitând stâlpi sculptați în stil popular. Suntem pe bulevardul Muncii. Oameni puțini, prea puțini pentru un oraș. Forfotă este, cât de cât, doar la câteva magazine din fața primăriei. Bat clopotele la biserica din apropiere a sărbătoare, este Sfânta Maria mică.
Intrăm în primăria din care edilul-șef lipsește. De fapt, localitatea nu mai are primar de câteva luni, pentru că a fost declarat incompatibil și demis. Acum viceprimarul este și primar, dar este plecat. Ne întâmpină altă angajată din administrația locală și ne spune pe scurt povestea Scorniceștiului, cu trecut și prezent, cu mărire și decădere, cu viața de zi cu zi. „Scorniceștiul este oraș din anul 1989 și are în componența lui încă 13 localități. Orașul are o întindere destul de mare, 168 de kilometri pătraţi, și este pe primul loc în județul Olt din acest punct de vedere. Populația este de peste 11.000 de locuitori. Localnicii se ocupă unii cu agricultura, alții lucrează în micile făbricuțe de confecții din oraș, iar alții au plecat peste hotare pentru un loc de muncă“, spune Lucia Sanda Bănică, funcționar în cadrul Primăriei Scornicești.
În Scornicești se fac haine pentru englezi, francezi, nemți
În privința locurilor de muncă, Scorniceștiul stă încă bine. În localitate sunt vreo zece făbricuțe de confecții, unele dintre ele producând doar pentru export. Aici, sute de localnici își pot câștiga banii necesari traiului în loc să aştepte ajutoare de la stat. Una dintre aceste făbricuțe este Gama, care funcționează încă din anii ‘80 și care nu a vrut să-și închidă porțile nici după ‘89. Angajații au strâns rândurile și au făcut din fosta făbricuță o societate pe acțiuni. Hainele lucrate aici ajung în Anglia, în Germania și Franța. „Societatea noastră produce haine pentru femei în sistem lohn pentru Anglia. Lucrează acum 400 de oameni și mai angajăm, avem nevoie de forță de muncă. Eu lucrez aici din anii ‘80. Am venit de la început ca inginer, am lucrat și la CTC și am rămas aici până în ziua de azi. Înainte lucrau 1.200 de oameni, în două schimburi. În 1992 s-a privatizat, este o societate pe acțiuni acum. În trecut, lucram tot confecții, comenzile veneau de la Centru. Acum ne descurcăm cum putem, trebuie să ne găsim singuri contractele. Noi am lucrat numai pentru afară, pentru interior prea puțin. Am lucrat pentru Franța, pentru Germania, acum avem un contract cu Anglia“, povestește Victoria Ene, directorul SC Gama SA.
Intrăm în fabrică, se aude un fel de bâzâit. Este țăcănitul mașinilor de cusut. În halele largi, luminate, sute de angajate mânuiesc cu repeziciune materialele și tiparele. Este ca un stup. Ici-colo, un bărbat lucrează cot la cot cu croitoresele. Pentru cele opt ore de muncă, angajații câștigă 1.200 de lei, din câte spune directoarea societății.
În Scornicești mai sunt și alte fabrici care s-au adaptat vremurilor pentru a supraviețui. În incinta fostului Pulsor, unde în trecut se fabricau piese auto, acum se fac piese pentru Bosch.
