Volumul dedicat nonagenarei Florentza Marincu din Calafat, urmaşa unui neam cu profunde rezonanţe istorice, are un cuvânt înainte semnificativ semnat de redutabilul critic şi istoric literar Ovidiu Ghidirmic („Sensul unei vieţi şi mesajul unei opere. Demistificarea istoriei“), un portret creionat de un cunoscut medic calafetean, general maior Dan Mischianu („O învingătoare!“), iar postfaţa aparţine doamnei Simona Maria Vrăbiescu-Kleckner. Intitulată „Viaţa Florentzei Marincu, o epopee în vremurile urgiei comuniste din România“. Postfaţa rezumă, într-un fel, biografia unei Doamne „cum puţine sunt, energică, eficientă, o pildă de dârzenie, vrednicie şi dragoste pentru România, bună cercetătoare şi scriitoare şi cu respect faţă de cei care nu mai sunt. O fiinţă demnă de toată lauda“.
Cartea cuprinde un amplu dialog purtat în iunie anul acesta de autor cu descendenta familiei Marincu, dialog despre viaţa, documentarea şi elaborarea operei scriitoarei Florentza Marincu. Fotografiile anexate volumului, provenind din arhiva doamnei Marincu, sunt adevărate documente de epocă, inedite, cuprinzând, de exemplu, costumele autentice populare româneşti purtate de mama şi bunica intervievatei, croaziera pe Dunăre din 1926 (prilejuită de botezul doamnei Marincu), maşina din 1936 a tatălui sărbătoritei (un autoturism unicat în zona Calafatului) ş.a. Din interviu aflăm că preţioasele studii ale lui George Marincu (tatăl doamnei Marincu) – referitoare la viaţa şi realizările regelui Carol I şi analiza operelor lui Göethe – au dispărut misterios odată cu decesul tatălui doamnei Florentza.
În loc de încheiere, cităm un fragment edificator din prefaţa cărţii: „Restituirea adevăratului sens al istoriei a constituit crezul vieţii şi operei doamnei Florentza Georgetta Marincu. Raportându-ne la literatură, putem spune că doamna Marincu face parte din categoria personajelor justiţiare, precum Antigona şi Electra, din tragediile antice greceşti. Un titlu al unei piese a marelui dramarturg american Eugene O’Neill ne vine, numaidecât, în minte: «Din jale se întrupează Electra!». Este un titlu sub care putem pune viaţa şi opera acestei distinse intelectuale şi scriitoare, atât de strâns legată de meleagurile calafetene, pe care le reprezintă şi le înnobilează“.
