Doi bătrâni din Craiova sunt la un pas să fie aruncați în stradă după ce autoritățile fiscale i-au executat silit și le-au vândut casa în care locuiesc de 60 de ani. Și nu este vorba de orice casă, ci de una situată în centrul orașului, pe strada Păltiniș, numărul 46, cu teren de 800 de metri și construcție de 150 de metri pătrați, vândută la un sfert din prețul pieței. Amândoi sunt grav bolnavi și nu înțeleg ce li se întâmplă. Marin Gabroveanu are 89 de ani, suferă de Alzheimer și uită de pe o zi pe alta ce face. Soția, Maria, are 82 de ani și merge doar cu ajutorul cadrului metalic. De trei săptămâni stau în casă fără curent, la lumina lanternelor, deoarece noul proprietar a cerut ca imobilul să fie debranșat de la energie electrică, în speranța că, poate, astfel îi determină să plece de bunăvoie fără să-i mai evacueze prin instanța de judecată. Bătrânii se agață însă de orice fir de speranță și nu vor să renunțe la amintirile de-o viață, ajutați și de fata lor, venită de la București, unde și-a lăsat familia, pentru a-și ajuta părinții. Prinși în hățișul legislativ al Fiscului în care doar șmecherii se descurcă, cei doi soți au fost victime sigure ale unui sistem care nu a reușit să recupereze mai nimic din fraudele uriașe cu rambursări de TVA de peste 140 de milioane de euro date bugetului de stat de găștile conduse de Genică Boerică sau Samir Sprânceană, dar care a găsit într-un bătrân de 89 de ani marele evazionist al județului.
Bărbierit pe jumătate, Marin Gabroveanu a ieșit din baia întunecată cu lanterna în mână. Dezorientat, s-a chinuit să o stingă, în timp ce își făcea loc, printre lucrurile împachetate, la masa unde echipa GdS discuta cu fiica sa, de 50 de ani, despre dedesubturile dezastrului imobiliar în care Fiscul l-a aruncat pe el și soția sa. „Tata nu-și mai amintește ce face. Suferă de Alzheimer. Știe doar că a avut o firmă, Gabroveanu Prod Com, dar nu înțelege de ce nu mai au lumină în casă, iar vecinii au, și de ce trebuie să plece din casa lui. Tata a lucrat de la 11 ani, este tinichigiu. Acum Fiscul l-a găsit infractor și i-a vândut casa. Le-am făcut deja bagajele, dar sperăm că se va face dreptate până la urmă“, explică blând femeia, cu lacrimi în ochi. O cheamă Lucia și de un an și jumătate are grijă de părinții care abia se mai mișcă. La București și-a lăsat familia, soțul bolnav. Când aude de firmă, bătrânul își încordează privirea pe geamul prăfuit prin care pătrunde lumina care sparge bezna casei. Albastrul ochilor se intensifică. Pare că își amintește ceva. Soția îl privește și plânge încet. El tresare, dar corpul i se relaxează, apoi spune mândru: „Îmi amintesc că am avut o firmă. Dar de ce vor să ne dea afară din casă?“. Apoi tace. Își dă seama că nu suntem nici executorul judecătoresc, nici inspectorul fiscal.
El spune că împrumută firma, fiscul zice că fură statul
Pentru soții Gabroveanu, problemele au început în anul 2006, atunci când Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a efectuat o inspecție fiscală în activitatea firmei Gabroveanu Prod Com care își desfășura activitatea în Târgul Municipal. Marin și cei trei angajați pe care îi avea produceau și vindeau aici diferite obiecte casnice din tinichigerie. Potrivit inspectorilor fiscali de la acea vreme, Marin Gabroveanu cauzase un prejudiciu de 80.000 de lei bugetului de stat în perioada 2003-2005, deoarece nu plătise impozit pe profit și TVA în contul unor împrumuturi pe care le acordase în nume personal firmei, procedură des folosită de firme atunci când nu au lichidități. Gabroveanu evidențiase sumele de bani într-un cont denumit „Asociați conturi curente“, dar inspectorii au considerat că, de fapt, acei bani proveneau din vânzarea produselor și neînregistrarea veniturilor. Să ia această decizie i-a ajutat și declarația dată de Marin atunci când i s-a cerut să explice de ce lipsesc anumite mărfuri din gestiune. Acesta a răspuns că parte din ele fuseseră furate, dar nu le declarase, iar în privința sumelor pe care le împrumutase firmei, a explicat că ele proveneau dintr-o cutie unde se puneau și banii rezultați din vânzare. Când dădea aceste explicații, Marin Gabroveanu avea în jur de 80 de ani. Punând cap la cap declarațiile, inspectorii Fiscului au considerat că acesta făcuse, de fapt, evaziune fiscală de circa 80.000 de lei și fals intelectual. „Banii cu care tata împrumutase firma erau banii lor de înmormântare sau de la mine. Apoi firma îi restituia“, a explicat fata lor, Lucia. Fiscul a considerat altceva. Marin a contestat raportul inspecției fiscale, dar fără succes. „Am avut ghinion cu avocatul, altfel nu am fi ajuns aici“, crede Lucia.
Fiscul a căutat să pună sechestru pe orice bun al firmei, dar ori nu a căutat bine, ori nu a găsit nimic, cert este că, după câțiva ani în care nu a reușit să sechestreze nimic, a cerut insolvența firmei, procedură de care, în general, Finanțele se feresc din cauza circuitului greoi al justiției. Întotdeauna Fiscul preferă să execute el silit, nu să stea la mâna unui lichidator judiciar care împarte banii în funcție de numărul creditorilor. În cazul soților Gabroveanu, Fiscul a preferat insolvența. O posibilă explicație ar fi faptul că, în felul acesta, nu se mai calculau penalizări și întârzieri la prejudiciul inițial, care deja crescuse de la 80.000 la 384.000 de lei, iar Fiscul dădea mai bine în statistici la capitolul datorii de recuperat.
Casă vândută cu 66.000 de euro
În timp ce procesul de insolvență își vedea de drum, în paralel, Fiscul sesizase și Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, care îl cerceta pe Marin Gabroveanu pentru evaziune fiscală și fals intelectual. Procurorii au început urmărirea penală împotriva lui, iar instanța l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare, dat fiind faptul că avea peste 80 de ani. Lucrurile mergeau din rău în mai rău. Firma desemnată să se ocupe de insolvență, BNP Consult, a solicitat instanței atragerea răspunderii personale materiale în solidar a celor doi soți. Obiectivul era casa de pe strada Păltiniș, numărul 46. Când a cerut acest lucru, lichidatorul BNP Consult a motivat, iar instanța a fost de acord că soții nu i-au pus la dispoziție documentele cerute, iar acest lucru l-a împiedicat să verifice regularitatea ținerii registrelor contabile obligatorii, a declarațiilor fiscale și a situațiilor financiare. Aici a fost cheia întregii probleme, așa cum vom vedea mai târziu.
O dată sentința pronunțată în 2011, ea a fost înaintată Fiscului care a trecut la executarea silită. Și ce bun să execute de la cei doi bătrâni dacă nu casa de 150 de metri pătrați și terenul aferent de 800 de metri pătrați din buricul orașului? Finanțele au evaluat bunul la 583.000 de lei fără TVA, apoi au început procedurile de vânzare. Conform Codului de Procedură Fiscală, prețul bunurilor scoase la vânzare de Fisc scade cu 25% la a doua licitație și cu 50% la a treia. Licitațiile se reiau în situația în care nu se prezintă nici un cumpărător sau nici o persoană nu oferă cel puțin prețul de pornire de la vânzare. În cazul casei de pe strada Păltiniș, vânzarea a avut loc la a treia strigare, când prețul de pornire a fost la jumătate față de evaluarea inițială, adică 292.000 de lei fără TVA. Cumpărătorul, Virgil Chiriță, nu a plătit TVA, deoarece aceste vânzări sunt scutite de plata ei. În concluzie, pentru casa de pe Păltiniș statul a obținut circa 66.000 de euro, sub suma pe care o avea de recuperat. Calvarul soților Gabroveanu avea să continue. Pentru a-și recupera și diferența până la suma de 384.000 de lei, Fiscul a pus poprire pe pensia bătrânului, care plătește lunar peste 200 de lei. Banii ar urma să fie recuperați în următorii 35 de ani, adică la vârsta de 124 de ani a lui Marin Gabroveanu.
Ping-pongul disperării
Odată văzut proprietar, Chiriță și-a deschis partidă la furnizorii de utilități, apoi a solicitat întreruperea energiei electrice. „Veniseră să taie și apa rece, dar am avut noroc cu o mașină care era parcată chiar deasupra căminului unde este contorul. Așa că încă avem apă rece“, a spus Lucia care a completat că noul proprietar a găsit deja cumpărător pentru casă: 210.000 de euro.
Fata celor doi bătrâni susține că, în toată această poveste, Fiscul a greșit și nu a ținut cont de anumite aspecte legale care ar fi împiedicat vânzarea casei, așa că a contestat în instanță executarea silită. În primul rând, Lucia a întrebat ANAF-ul de ce este evaziune cum a procedat tatăl ei. „Pentru că intră sub incidența articolului 9, punct 1, litera b din Legea nr. 241/2005 privind combaterea și prevenirea evaziunii fiscale care spune că omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate constituie infracțiune de evaziune fiscală. „Asta înseamnă că înainte nu exista lege pentru așa ceva? Abia din 2005 a apărut? S-a aplicat retroactiv?“, se întreabă Lucia. „Ba a existat. Este vorba de Legea nr. 87/1994 aflată în vigoare până în 2005“, a răspuns Fiscul. În întâmpinarea depusă la instanță, ea invocă articolul 151, alineatul 2, litera b din Codul de Procedură Fiscală referitor la executarea bunurilor mobile care spune următoarele: „În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale: b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel“. Dispozițiile legale referitoare la bunurile care nu pot fi supuse executării silite sunt pe deplin aplicabile și în privința bunurilor imobile, în situația în care acestea sunt necesare vieții și muncii debitorului, precum și familiei sale“, se arată în motivare, care invocă și articolul 154, alineatele 1 și 3, care reglementează modul de împărțire a bunurilor executabile silit. „Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei (…) În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare“. Practic, bătrânii se agață de faptul că Fiscul a vândut casa fără ca bunul să fi fost împărțit înainte între cei doi soți și de asigurarea unui spațiu minim de locuit. Potrivit reprezentanților Fiscului doljean, acest lucru nu se aplică în cazul lor din două motive: un alineat mai jos al acestui articol spune că prevederea legată de spațiul minim nu se aplică în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni. Or, Marin Gabroveanu a fost condamnat penal la un an de închisoare, oricât de moral sau imoral ar fi fost acest lucru. De asemenea, mai spune Fiscul, nu era nevoie de partaj, deoarece ei trebuie să răspundă în solidar, conform deciziei din dosarul de insolvență. „Da, dar mama nu a fost condamnată“, replică fata lor. „Nu contează“, răspunde Fiscul. „Partea penală nu are legătură cu această executare silită, care s-a făcut pe baza unei sentințe civile“. Pe de altă parte, argumentul cu spațiul minim de locuit aduce în discuție o tematică problematică pentru Fisc. Finanțiștii spun că, dacă ar aplica acea prevedere din Codul de Procedură Fiscală, nu ar mai putea executa nimic. Aceasta nu este problema soților Gabroveanu sau a oricărei persoane care invocă respectivul articol.
Procesul legat de contestarea executării își vede de drum la Judecătoria Craiova. Cel prin care cumpărătorul casei vrea să-i evacueze pe bătrâni are termen peste câteva zile la Tribunalul Dolj. Ce vor face dacă pierd? „O să-i iau cu mine la București și o să le închiriez un apartament. Ce pot să fac? Dar sper să existe o soluție“, spune Lucia. Bagajele sunt făcute.
Fiscul – impotent în lupta cu interlopii
Aproape toți oamenii de afaceri craioveni care au obținut ilegal TVA de la Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) Dolj în anii 2001-2004 au fost condamnați definitiv în ultimii ani, ca și mai mulți finanțiști care au acordat returnările ilegale de TVA. Dar ce s-a întâmplat cu prejudiciul adus bugetului statului prin aceste returnări ilegale de TVA? Mai nimic, pentru că finanțiștii doljeni nu au reușit încă recuperarea banilor, scria GdS în martie anul acesta. Reprezentanții Administrației Județeane a Finanțelor Pubice (AJFP) Dolj au precizat că numărul debitorilor existenți în evidențele administrației în baza unor sentințe penale (13) privind returnări ilegale de TVA este de 58 de persoane fizice.
Valoarea creanțelor cu care figurează cei 58 de debitori este de 641.738.000 de lei, iar „suma recuperată din creanțele debitorilor în baza unor sentințe penale este de 3.181.000 de lei, din care suma încasată efectiv este de 2.093.000 de lei și sume rezultate din valorificarea bunurilor mobile și imobile de 1.088.000 de lei“, au explicat reprezentanții AJFP Dolj. Banii recuperați de finanțiștii doljeni de la condamnații din dosarele privind returnări ilegale de TVA reprezintă aproximativ 0,5% din prejudiciul total. Suma rămasă de încasat din valoarea totală a creanțelor debitorilor în baza unor sentințe penale este de 638.557.000 de lei.
Finanțiștii au mai precizat că au fost emise somații și popriri în toate cele 58 de cazuri, s-a pus sechestru pe 41 de bunuri mobile și imobile, iar 13 bunuri mobile și imobile sunt aflate în partaj. Pentru cinci bunuri mobile și imobile s-au organizat licitații, însă nu au fost valorificate până în prezent. Alte 15 bunuri mobile și imobile sunt în curs de evaluare.
