Este decanul facultăţii cu cel mai tânăr corp profesoral. Este autorul a numeroase cărţi, manuale, tratate, monografii. A primit premiul Academiei Române pentru două lucrări extrem de complexe, dar şi o diplomă de onoare din partea Uniunii Juriştilor din România. Consideră că una din marile probleme ale ţării este cea legată de calitatea actelor normative, care se adoptă prea uşor, se discută prea puţin, fără a cere sfatul unui specialist. Dialogul social este esenţial, susţine Sevastian Cercel.
Are 44 de ani şi este profesor universitar doctor, decan al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii din Craiova. Născut în comuna doljeană Melineşti, Sevastian Cercel face parte din prima promoţie a acestei facultăţi la care astăzi este decan. Are un CV impresionant, este autorul a numeroase articole, studii, manuale, monografii. „Sunt foarte mulți colegi care au strâns atât de multe lucruri frumoase în CV-ul lor. Și la fel de multă experiență profesională… Trebuie să ne întoarcem în timp, în anii ‘90, în anii încărcați de istorie nu numai pentru România, ci și pentru Europa. La momentul respectiv, aveam în față un model, care nu era al juristului. Mulți din generația mea mergeau spre facultățile tehnice. Prima mea opțiune a fost tot în această direcție, să merg la Electrotehnică Automatică. Spre sfârșitul ultimei clase de liceu, am aflat însă că la Craiova se înființează Facultatea de Drept. Urmasem un liceu tehnic în Craiova, iar specializarea mea era foarte apropiată de automatică, electrotehnică. Modelul anilor ‘90 era acela al inginerului. Mă atrăgea latura aceasta tehnică, pentru că făcusem așa ceva şi aveam și exemple în familie, și până la urmă era o opțiune firească“, a început povestea decanul Sevastian Cercel.
Ion Dogaru „a avut și priceperea, și curajul, și resursele, și deschiderea unui nou început“
Mărturiseşte că alegerea făcută i-a adus satisfacţii profesionale. Vorbeşte cu mare drag despre toţi colegii de breaslă, despre cei care i-au fost dascăli şi i-au marcat împlinirea. Toți colegii săi de generație, 25 de absolvenți ai primei promoții, sunt în momentul de față în primele linii ale profesiilor juridice. „A fost o mare șansă pentru că începutul la vremea respectivă era nu numai pentru studenți sau profesori, ci și pentru instituție, pentru Universitatea din Craiova, să-și completeze și să-și lărgească oferta educațională. Mult mai târziu, am înțeles că a fost o șansă și pentru elevii liceelor din Craiova, care ajungeau liderii facultăților de drept din țară. Neexistând la Craiova facultate în domeniu, aceștia mergeau la București, Sibiu, Timișoara sau Cluj. Când Universitatea din Craiova a venit cu o asemenea ofertă, foarte mulți și-au reconsiderat opțiunile inițiale și astăzi sunt studenții noștri. A mai fost o șansă, care până la urmă ține de specificul zonei, și anume dorința de a face lucrurile bine de la început. La vremea respectivă era decan domnul profesor Ion Dogaru, fondatorul acestei instituții, care și acum este prezent în facultate. Domnia Sa a avut și priceperea, și curajul, și resursele, și deschiderea unui nou început. A reușit să construiască foarte repede o echipă performantă, încercând să multiplice bunele practici pe care le găseam în facultățile de drept din țară, dar și profitând de deschiderea tinerei generații“, a adăugat Sevastian Cercel.
Îşi aminteşte că la finalul facultății, ca de altfel toți colegii săi, a trebuit să opteze pentru o profesie juridică. La fel ca mulţi dintre ei, își dorea să ajungă judecător. A avut însă șansa ca profesorul Ion Dogaru să îi propună să rămână în învățământ.
„Toți profesorii pe care-i avusesem în timpul facultății erau pentru mine repere profesionale“
Propunerea profesorului Ion Dogaru l-a pus în mare încurcătură pentru că nu se aştepta la o astfel de şansă. Nu împlinise nici 23 de ani. „Nu înțelegeam că facultatea era la început și avea nevoie de oameni tineri care să crească. Eram oarecum în aceeași ipostază în care fusesem cu câțiva ani înainte: mă pregătisem pentru ceva și viața îmi oferea altceva. De data aceasta, nu erau schimbări atât de mari, după patru ani de facultate era mai ușor să optez pentru o carieră didactică sau juridică, amândouă în domeniul Dreptului. Recunosc că nu m-am gândit prea mult la această ofertă – era una de nerefuzat. Am acceptat și de atunci începe CV-ul meu“, a menţionat decanul Facultăţii de Drept.
Este conştient că a surprins pe toată lumea cu alegerea făcută. Reușise să ocupe postul de judecător la Timișoara, oraş despre care spune că avea o poziţie aparte în sufletul lui. Era orașul Revoluției, libertății, avea și rude acolo, erau multe aspecte personale pentru care îşi dorea să lucreze în Timişoara. „A fost o surpriză pentru colegii mei, însă sunt mulți colegi din generația mea care au optat pentru învățământ. Sunt şase din prima promoție, aproape un sfert am rămas în facultate. Au fost ani întregi în care din rândul studenților noștri au fost recrutați actualii profesori, colegii mei de astăzi. După entuziasmul momentului, începutul a fost, ca peste tot, greu. Am realizat atunci cât de mult este de muncă, am realizat câte provocări o să apară în cariera universitară. Toți profesorii pe care-i avusesem în timpul facultății erau pentru mine repere profesionale. Erau oameni pe care și acum îi avem în mare măsură lângă noi, de la care învățasem foarte mult. La vremea respectivă, ca și acum, profesorii din amfiteatrele Dreptului erau și sunt profesioniști. Erau oameni care veneau cu experiența lor din practică și care aveau curajul să prezinte pe de o parte punctul de vedere teoretic, doctrinar, dar să și avertizeze studenții că în realitate lucrurile se întâmplă diferit. Am șansa ca, pe lângă colegii care se află acum lângă mine, să am în facultate colegi care în timpul studenției mele au fost la catedră profesori. Sunt oameni deosebiți, oameni care între timp au acumulat cunoștințe, experiență profesională excepțională, oameni apreciați“, a completat Sevastian Cercel.
Recunoscător profesorilor din învăţământul preuniversitar
Sevastian Cercel pune mare preţ pe învăţământul preuniversitar românesc, consideră că acesta are consistență și este performant. Este recunoscător dascălilor din mediul preuniversitar care an de an scot tineri foarte bine pregătiţi teoretic. „Noi suntem beneficiarii eforturilor lor și trebuie să le mulțumim pentru acest lucru. Raportul dintre elevul din liceu și profesorul său este cu totul altul decât cel dintre student și profesorul universitar. La universitate, am deja în față o persoană majoră, un om care și-a asumat o responsabilitate, care a avut o opțiune profesională, am în față un om matur care înțelege, care vrea, care poate. La 14 ani, când îl primești în liceu, este cu totul altceva, trebuie să-l modelezi, trebuie să ai răbdare să parcurgi pas cu pas întreg procesul educațional. Relația noastră cu studenții este performantă și datorită faptului că, în liceu, profesorii care s-au ocupat de ei și-au făcut foarte bine treaba. Și pentru asta le suntem recunoscători. Avem șansa să avem studenţi care vin din liceele foarte bune din regiune. Asta este șansa specializării“, a spus Cercel.
„Profesorul are nevoie de foarte multe «secrete»“
Modul în care reuşeşti să captezi atenţia studentului este esenţial, consideră Sevastian Cercel. Nu are un secret anume în modul de a preda. Mărturiseşte că, pentru ca informaţia să ajungă la student, profesorul are nevoie de foarte multe „secrete“. Discursul didactic din 2015 nu poate să fie același cu cel din 1990 sau 1950, dar dacă este vorba de fond, de bagajul profesional, de regulile, principiile și conceptele pe care trebuie să le obțină un student/ absolvent de Drept, consideră că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. „Sunt discipline, domenii ale Dreptului, unde există foarte multe lucruri noi. Sunt discipline care au apărut relativ recent, însemnând acum 20 – 30 de ani, altele de doar câțiva ani. De exemplu: Dreptul consumului sau al consumatorului sau Dreptul Mediului. Este clar că sunt și schimbări ale bagajului profesional, ale curriculei, dar Dreptul Civil, Dreptul Penal, Dreptul Constituțional și în general Dreptul are o zonă de constante, de reguli care nu se schimbă niciodată. Pe geamul bibliotecii facultății sunt scrise foarte multe addagii. Ele sunt tot atâtea principii, concepte juridice, adevăruri, axiome care sunt valabile astăzi așa cum au fost și acum câteva mii de ani, când au fost scrise. Nu s-a schimbat nimic. Dar relația student profesor din 2015 are detalii pe care acum 20 de ani nu le cunoșteam. Este foarte greu și, din punctul meu de vedere, inadmisibil, să mergi în fața studenților și să le dictezi efectiv un curs. Pe de altă parte, este clar că trebuie să insiști asupra unor noțiuni de bază și că și astăzi, ca întotdeauna, repetiția rămâne mama învățăturii. Pe de altă parte, discursul tău trebuie să fie accesibil. Trebuie să începi de la zero sau, oricum, de la un nivel foarte scăzut, ca în patru ani de facultate să reușești să ai în față, asta după efortul comun, un om la fel de bine pregătit ca și tine“, a menţionat Cercel.
Legea votului prin corespondenţă
Dificultatea dascălului de la Drept apare în momentul în care studenţii învață cum să interpreteze dispoziția legală, cum să o aplice într-o situație concretă. Sevastian Cercel susţine că raportul dintre student și profesor nu este doar la nivel declarativ, ci trebuie construit ca un raport de parteneriat. Crede cu tărie că este absurd să ceri unui student de la Drept să stea cuminte în amfiteatru și să nu întrebe nimic două ore, să asculte un discurs pe care un profesor l-a mai ținut încă 25 de ani în același amfiteatru. Consideră că studenția la Drept nu este ușoară, dar nici foarte grea. Ştie că oamenii au tendinţa de a-i considera pe studenții de la Drept tocilari deoarece există un bagaj foarte mare de cunoștințe care trebuie însușit. Consideră că din anii doi și trei, studenții încep să-și dea seama că, stăpânind bagajul anterior, pot să-l descopere singuri pe cel care urmează: „Contează temelia. Nu poți să înveți doar o parte din Drept. E clar că nici nu poți să înveți tot la nivel de detaliu. Maniera, ritmul în care astăzi se legiferează poate fi criticat, pe bună dreptate. Provocările vieții sociale actuale sunt atât de mari încât nici un jurist nu mai poate spune că știe tot Dreptul, dacă Drept înseamnă și reglementare într-un domeniu foarte tehnic. Chiar acum se discută în parlament, și este o chestiune mai veche, Legea votului prin corespondență. Dacă întrebăm un profesor de specialitate de la Drept, Drept Electoral sau Drept Constituțional, acesta ne-ar avertiza asupra riscurilor acestei proceduri. Însă nimeni nu-l întreabă. Sau dacă-l întreabă, oricum legea respectivă va fi votată… Dacă vorbim de raportul de Drept Privat, le spun mereu studenților că legea nu este soluția în sine. De altfel, orice reglementare este restrângerea libertății individuale, pentru că, până astăzi, pot să fac cum vreau, iar de mâine trebuie să fac cum spune legea. Este greșit să crezi că adoptând o lege rezolvi fondul. Formal vom afirma mereu că am rezolvat problema, că avem lege. Secretul este să respectăm regulile și nu să le adoptăm sau să le adoptăm în momentul în care, la nivelul comunității în care trăim, există deja conștiința, înțelegerea acelei reguli“. Pentru a întări cele spuse, Sevastian Cercel a oferit alt exemplu, al legii care se află în dezbatere în parlament și care impune marilor lanțuri de magazine să cumpere produse românești într-o anumită proporție. La o primă vedere pare o lege foarte bună. „Îți dorești așa ceva. Suntem revoltați când mergem într-un magazin și vedem praz nu din Băilești, ci de peste hotare. Soluția nu este să dai o lege. O să rămână o literă moartă. Nu există mecanismele locale, regionale pentru a colecta produsele. Până una alta, nu știm sigur dacă există produsele respective. Mai simplu ar fi să-i ajuți pe fermierii respectivi să se organizeze și să ofere ei produsele respectând un calendar prestabilit. Orice comerciant își va evalua situația și își va da seama că este mai ieftin să cumpere de aici, de pe piața locală, decât să mai plătească cheltuielile de transport. Așadar, nu legea rezolvă problema“, a adăugat Cercel.
Învăţământul este după 1990 într-o perioadă de căutări
Tot mai mulţi tineri de excepţie optează pentru universităţi de prestigiu din străinătate. Ştie acest lucru, consideră, pe de o parte, că este o şansă pentru aceşti tineri de a avea alte perspective, dar în acelaşi timp o pierdere pentru ţară. „Încercăm să facem aici, la Universitatea din Craiova, lucrurile foarte bine, la fel de bine ca oriunde în Europa. Am început cu infrastructura universitară, avem tot felul de proiecte care privesc direct relaţia student-profesor. Nu poţi să-i opreşti pe tinerii de azi sau pe părinţii lor să opteze pentru ceva ce cred că este bun pentru ei. Cred însă că o parte din responsabilitatea acestei situaţii ne aparţine. Învăţământul, în general, este după 1990 într-o perioadă de căutări. Eu nu vreau să vorbesc despre Craiova şi să spun că aici s-a întâmplat vreo minune, însă cred cu tărie că lucrurile pot fi bine făcute şi la Craiova. La nivel naţional este o provocare.
De mulţi ani, cei mai buni elevi, crema societăţii, optează să studieze peste hotare. Poate că la nivel individual este o şansă. Sper însă că acest fenomen uşor, uşor se va opri şi el nu se poate opri decât dacă, de exemplu, oferim condiţii egale cu cele din afară, ţinem pasul cu ce se întâmplă peste hotare, dacă împreună cu studenţii noştri construim un învăţământ de calitate. Ce aştept eu este să putem spune că între oferta universitară din ţară şi oferta oricărei universităţi din Europa nu există nici o deosebire de fond. Sigur că formal există un spaţiu al învăţământului european, dar se vede cu ochiul liber că lucrurile se întâmplă altfel şi se pare că mult mai bine în altă parte decât la noi. În mare parte, această situaţie este determinată chiar de noi. Nu poţi să faci calitate la nivelul pe care îl au alţii în altă parte cu resurse bugetare care înseamnă nici măcar a zecea parte.
Un învăţământ de calitate înseamnă şi cheltuieli pe măsură. În acest moment, noi suntem în următoarea situaţie: ştim ce trebuie să facem, avem cu cine, dar nu avem cu ce. Cred că o şansă sunt fondurile europene, iar Universitatea din Craiova a profitat din plin de această şansă“, a concluzionat Sevastian Cercel. Susţine că pe fond relaţia student – profesor este aceeaşi oriunde în lume, iar dacă ar lua exemple individuale de studenţi ne putem lăuda cu tineri la fel de buni sau chiar mai buni decât cei din universităţi de prestigiu din lume.
Urmăriţi întreg interviul cu decanul Facultăţii de Drept, astăzi, de la ora 20.00, în cadrul emisiunii „Povestea lor, lecţia noastră!“ de la Alege TV.