Cetatea Medievală a Severinului, ridicată pe malul Dunării, la 500 de metri de Castrul Roman și podul construit de Apollodor din Damasc, este un loc în care istoria pulsează în fiecare colțișor. După un amplu proces de reabilitare, prin Programul Operațional Regional 2007-2013 cetatea își va putea deschide porțile, până la sfârșitul anului, de data aceasta în fața publicului vizitator.
Povestea acestui loc este extrem de interesantă, având în vedere că fortificația Severinului, cunoscută sub denumirea de Cetatea Severinului, este una dintre cele mai importante fortificații de zid de la sud de Carpați, a cărei construcție a început undeva în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Dovadă în acest sens stau săpăturile arheologice efectuate între anii 2011 – 2012, dar și analizele materialelor descoperite în cursul acestor săpături și a coroborării lor cu informațiile de natură documentară.
„În cursul săpăturilor arheologice efectuate între 2011 și 2012 am avut ocazia să descoperim gropi ale unor morminte din incinta fortificației. În una dintre acestea am găsit o monedă bătută în timpul lui Andrei al II-lea, viitor rege maghiar începând cu 1205. Moneda a circulat în acest spațiu, de la sud de Carpați, până prin preajma marii invazii a tătarilor din 1241. Așa am putut să datăm fortificația respectivă în prima jumătate a secolului al XIII-lea și am putut să mergem mai departe și să propunem existența unui mic cimitir în jurul unei capele care a fost identificată, de asemenea, în incintă în timpul săpăturilor efectuate de primul director al Muzeului Regional Porțile de Fier, în 1936-1939“, a precizat Marin Iulian Neagoe, muzeograf în cadrul Muzeului Regiunii Porțile de Fier.
Povești din negura vremii
Povestea merge mai departe. Alte descoperiri, în special ceramică, monede, recipiente de sticlă își găsesc foarte bune analogii în mediul cultural din secolul al XIII-lea. De asemenea, există elemente de zidărie, care certifică faptul că primele lucrări de construcție au loc undeva după 1260-1270, când este construit turnul cel mare, turnul din colțul de nord-est al primei incinte și apoi sunt ridicate și zidurile de incintă, împreună cu celelalte turnuri. Pe parcursul evoluției acestui ansamblu de arhitectură militară au mai fost, se pare, construite și alte elemente de apărare. „Practic, până la începutul secolului al XIV-lea este ridicată prima incintă a cetății, de formă dreptunghiulară, prevăzută cu șase turnuri de apărare. Ceva mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, după ce fortificația a fost preluată de Regatul Maghiar, s-au făcut lucrări de reabilitare a primei incinte și se începea construirea unui al doilea zid de incintă care înconjura prima incintă fortificată. Pentru apărarea celui de-al doilea zid au fost construite două bastioane de artilerie. Acolo erau amplasate tunurile“, a mai precizat Marin Iulian Neagoe.
Paginile de istorie ale acestui loc continuă să se scrie. În preajma anului 1290 -1291, fortificația va fi preluată de domnitorii Țării Românești. „Nu se știe foarte precis care sunt cauzele acestei preluări, însă majoritatea istoricilor au subliniat faptul că preluarea aceasta a fost făcută ca urmare a campaniei tătarilor pe Dunăre. Rezultatul campaniei a fost dispersarea dominației maghiarilor din această zonă a Severinului“, a spus Marin Iulian Neagoe, muzeograf în cadrul Muzeului Regiunii Porțile de Fier.
Prima atestare documentară a acestei fortificații datează de la începutul secolului al XIV-lea. „Este vorba despre un document celebru numit «Cronica pictată de la Viena», în care se povestește că la începutul războiului dintre Regatul Maghiar și Țara Românească, în vremea lui Basarab I Întemeietorul, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, a pătruns în Țara Severinului, a cucerit această fortificație și a instalat un Ban al Severinului“, a mai precizat muzeograful.
Cetatea Severinului avea să joace de-a lungul timpului un rol important pentru Țara Românească.
În zilele noastre
Totul respiră istorie în acest colț. Cele mai frumoase cuvinte despre aceste locuri pline de legendă au fost scrise de Alexandru Vlahuță în celebra sa carte „România pitorească“: „Cetate întărită odinioară, apărată de un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipă la Dunăre, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor“.
Cei care vor păși în acest spațiu atunci când porțile cetății se vor deschide în fața lor vor avea ocazia să admire elemente de arhitectură militară, zidurile de incintă, turnurile de apărare, capela fortificației, a cărei poveste este cu totul deosebită. „În timpul săpăturilor arheologice făcute în perioada interbelică au fost descoperite urmele a două construcții suprapuse. E vorba de o primă construcție ridicată cel mai probabil la începutul secolului al XII-lea, care avea legătură și cu acele complexuri funerare. Se pare că a funcționat până în preajma marii invazii a tătarilor. După ce lucrurile se liniștesc și cetele se retrag la nordul Mării Negre au început și acțiunile de edificare a fortificației Severinului în preajma acestei capele. Undeva la începutul secolului al XIV-lea, când sunt atestate și alte lucrări de refacere a cetății, prima capelă este pur și simplu rasă. Pe fundația ei se ridică altă construcție ale cărei urme le putem vedea acum din materiale folosite în alternanță, piatră cu cărămidă. A funcționat până la început de secol XVI, când fortificația a fost distrusă de turci“, a mai precizat muzeograful.
Cetatea medievală a Severinului este un loc plin de istorie, un reper important pe harta Olteniei.
