Sunt oameni pentru care Sărbătorile nu mai au o însemnătate aparte. Nu împodobesc bradul, nu dăruiesc cadouri, nu fac pregătiri. Sunt copii care nu înţeleg de ce Moş Crăciun nu ajunge și la ei, de ce mama lor este departe, de ce mănâncă şi în seara de Crăciun la lumina lumânărilor aceeaşi mâncare de zi cu zi. În comuna doljeană Giurgița un tată îşi creşte singur copiii, fără a primi ajutor social sau alte indemnizaţii, iar o familie trăieşte de câteva luni la lumina lumânărilor, în condiţii greu de imaginat.
De aproximativ doi ani, un bărbat din comuna doljeană Giurgiţa îşi creşte singur cei trei copilaşi. Este un exemplu pentru comunitate, câștigând respectul tuturor cu povestea lui de viaţă. Într-o casă veche, cu pereţii decojiţi, cu geamuri lipsă, trăieşte familia Pârvu. Soţia l-a părăsit, şi-a găsit alt bărbat undeva în Vâlcea. De ruşine, bărbatul nu a spus nimic mult timp, a încercat să îşi ferească familia de gura lumii. A spus că soţia lui este plecată la muncă în străinătate.
„Tot speram că se va întoarce acasă la copiii noştri… I-am trimis şi bani, doar ca să vină. Din păcate, a stat doar trei zile cu noi, apoi a spus că pleacă la cumpărături în Craiova şi nu s-a mai întors. Nu o condamn. A plecat probabil pentru o viaţă mai bună, însă păcat de copilaşii ăştia că trăiesc departe de mama lor“, a povestit Casian Pârvu, tatăl celor trei copii. Băiatul cel mare, Ştefăniţă, a împlinit 16 ani. A renunţat la şcoală pentru a-şi ajuta tatăl să-i crească pe cei mici. Daniela are 12 ani, iar Vicenţiu, şase ani. Alocaţiile copiilor sunt singurii bani care le intră sigur în casă. Tatăl nu are un loc de muncă, nu primeşte însă nici ajutor social sau alocaţii complementare. Nu şi-au permis să plătească impozitul la casă şi au adunat datorii foarte mari. Cu tot cu majorări, au de plată aproximativ 2.000 de lei.
„Din acest motiv, nu avem dreptul la ajutor social sau la alte indemnizaţii. Este greu, însă fac tot posibilul să le ofer copiilor mei ceea ce îşi doresc. Muncesc cu ziua atunci când găsesc, iar băiatul cel mare lucrează la un cioban. Acum, pentru Sărbători, a primit ceva bănuţi şi un porc. Copilaşii mei îmi dau putere să lupt şi nu mă rog decât să avem sănătate. Nu de puţine ori, de când am rămas singur cu copiii, m-au oprit oameni prin sat să îmi spună să îi duc la casa de copii, să îi crească statul… Le-am spus că nu concep aşa ceva, că este cea mai mare insultă pe care o poate primi un tată şi că, atâta timp cât voi trăi, voi face tot ce îmi stă în putere pentru a-mi creşte copiii“, a adăugat bărbatul.
Moş Nicolae a ajuns în acest an la aceşti copii cu eforturi mari, ajutat de fratele lor cel mare care a muncit o vară întreagă pentru familia lui. Acum, îl aşteaptă şi pe Moş Crăciun. Băieţelul îşi doreşte o maşină cu telecomandă, fetiţa vrea o păpuşă Barbie aşa cum au colegele ei de la şcoală şi cum a văzut în reclame, iar pentru frăţiorul cel mare îşi doresc haine.
Crăciun în întuneric
Tot în Giurgiţa, în alt sat, trăieşte Aurelia Pârvu. Nu are nici o legătură de rudenie cu familia anterioară, este doar coincidenţă de nume. Nici Aurelia şi nici soţul său nu au loc de muncă. Trăiesc din ajutor social şi din alocaţiile fetelor. Stau într-o singură cameră, ai cărei pereţi sunt îmbâcsiţi de igrasie şi nu au curent electric. Copila cea mare are 15 ani, iar cea mică – 11 ani.
„Nu am avut posibilităţi să le dăm la şcoală de la şase ani. Copila cea mică are probleme de vorbire, nu ne-am permis să o ducem la doctor. Ne-a spus medicul de familie că problema se va rezolva cu timpul… De câteva luni trăim în întuneric. Am avut o factură de doar 20 de lei la curent pe care nu am plătit-o la timp, apoi alta de 40 de lei, a urmat a treia factură la care s-au adăugat majorări. Aprindem lumânări, iar atunci când avem ceva bani cumpărăm baterii pe care le punem la lanterne. Aşa îşi fac temele, aşa citesc, aşa trăim. Este extrem de greu. De 11 ani ne căutăm de muncă şi nu ne găsim decât ocazional, cu ziua…“, a povestit femeia. Părinţii acestor fete nu mai cred de mult în minuni, însă copilele da. Îşi doresc cu ardoare păpuşi, jocuri, maşinuţe, lego şi multe dulciuri şi fructe.
Împreună putem aduce zâmbetul pe chipul acestor copii! Puteţi suna la telefoanele redacţiei GdS, 0251.413.100, 0251.413.200 sau puteţi merge în comuna doljeană Giurgiţa pentru a-i cunoaşte pe aceşti oameni!
