Goblenul nu aparține trecutului și nu scrie cu acul pe pânză doar povestea bătrânelor din lumea satului. Goblenul este și povestea unei tinere din comuna doljeană Caraula. De mică și-a privit mama cum cosea de toate, de la peisaje la personaje, iar acum le face și ea.
Alina Butoi este referent la Primăria comunei Caraula. Acasă este un adevărat artist, care pune pe pânză scene inspirate din Biblie, peisaje sau diferite personaje. Acul lasă în urmă povești cusute fără cusur. Alina a învățat de la mama ei să iubească goblenurile.
Era doar o adolescentă când, vrăjită de frumusețile realizate cu acul de mâinile harnice ale mamei, a pășit în acest univers. „La 17 ani am început să cos goblene. Primul îl reprezenta pe Isus răstignit. Nu era greu, ci plăcut de cusut. Această pasiune s-a născut văzând-o pe mama mea lucrând. Tot ea a fost cea care m-a învățat tehnicile de a coase, astfel încât spatele să fie la fel ca fața goblenului, lucru foarte important la un astfel de tablou cusut cu ață. Eram impresionată de modul în care avansa și cum arătau goblenurile lucrate de ea. Am rugat-o să mă învețe și pe mine“, a povestit Alina Butoi.
O legătură peste timp
Și dacă pe vremea aceea mama era cea care termina un globen început de Alina, astăzi rolurile s-au inversat. „La început, multe dintre goblenuri mele le termina mama. Acum a venit timpul să termin eu ce a început ea“, ne-a mărturisit Alina, cu un regret în glas, căci mama ei a plecat într-o lume mai bună. Clipele în care stă aplecată deasupra pânzei, împungând-o cu acul, sunt clipele în care o simte aproape de ea pe cea care i-a dat viață. Sunt momentele lor speciale, care înfruntă toate legile firești ale universului. Pasiunea pentru cusutul globenurilor leagă astăzi spiritul și omul. „Tot timpul voi găsi o oră pe zi să lucrez la goblen“, a completat Alina.
Pe masa din cameră, mai multe globenuri, unele terminate, altele în lucru, vorbesc despre pasiunea Alinei. Fiecare dintre ele are valoare sentimentală. „Goblenurile cusute de mama mea vor rămâne la mine în casă. Dintre cele cusute de mine, unele sunt așezate pe pereții casei noastre, iar altele ajung la diferiți clienți, pentru că am și comenzi“, a explicat tânăra. Alina tocmai a terminat un tablou pentru un iubitor de artă din Severin și are o altă comandă pentru mai multe goblenuri care vor merge la Târgu Jiu. Un goblen nu se face ușor, realizarea lui durează între câteva luni și un an, dar nimic nu este greu atunci când iubești ceea ce faci.
În mâinile Alinei, un alt tablou cusut cu ață și dragoste prinde contur, „Cina cea de taină“. Este foarte complex, căci numărul de culori ce trebuie folosite este foarte mare și uneori nuanțele sunt atât de asemănătoare încât cu greu le poți distinge.
Poveștile cusute cu ață fac din globen mai mult decât un obiect artistic sau o legătură cu trecutul, ele sunt o punte între două suflete.
