În comuna doljeană Sălcuţa, urmele istoriei sunt încă prezente. Două conace boiereşti, unul în satul Mârza și altul în satul Sălcuța, încântă și astăzi prin arhitectură, deși timpul nemilos a lucrat asupra lor.
Casele boierești ce dăinuie și astăzi în comuna Sălcuța sunt mari, cu pereţi solizi, tavane înalte şi ferestre largi, iar zidurilor lor vorbesc despre istoria acestor locuri.
Primul conac ce ne iese în cale i-a aparținut lui Constantin N. Popp, fost prefect al județului Dolj în perioada interbelică, și care se află în centrul satului Sălcuța. Arhitectura semeaţă încântă ochiul privitorului. Lemnul se combină armonios cu zidăria și fierul forjat. Deasupra intrării atrage atenția rămășița unui rulou, care pe vremuri era parte a unei copertine la umbra căreia vechii boieri serveau băuturi răcoritoare în zilele toride de vară, la moșia de la țară. Ușa din față este blocată, așa că ocolim conacul și ajungem la intrarea din spate, unde este altă terasă. În odăile goale, sub greutatea pașilor noștri, podeaua de lemn pare să-și plângă bătrânețea. Într-o altă cameră, în loc de lemn, pe jos este gresie. Acolo era bucătăria. Mirosul de vechi ne pătrunde în toți porii și odată cu el încep să curgă poveștile legate de acest loc. „Constantin Popp a avut 2.500 de hectare, o curea de pământ de la Giubega până aproape de Terpezița, un trup de pădure de 100 de hectare pe raza satului Sălcuţa şi o pădure în Lunca Desnăţuiului“, ne povestește primarul comunei Sălcuța, Ion Pavel. Oamenii care doreau să-şi construiască o casă primeau lemne din pădurea boierului în schimbul prestării unor munci agricole. De asemenea, când ei doreau să aibă un bou sau o vacă în curte, boierul Popp le dădea bani, îi lua în evidenţă la cancelarie şi ei plăteau în timp. Pentru toatea aceste lucruri, a fost apreciat de comunitate. Poveștile care îl au în centru atenției pe Constantin Popp s-au păstrat până astăzi. „În anii ‘50, Constantin N. Popp a fost condamnat și a ajuns în pușcăria de la Craiova împreună cu un cetățean din Sălcuța, Nicolae Ungureanu, care nu reușise să-și achite cotele. Acolo nu aveau WC, era hârdău. Când îl ajunge rândul pe boier să ducă hârdăul, acest cetățean se oferea să facă serviciul în locul său. Era refuzat de fiecare dată: «Nu, îl duc eu! Dacă știam că nu sunt WC-uri în pușcărie, făceam, că am fost prefect». Pe undeva își asuma această culpă“, ne mai spune primarul Ion Pavel.
Poveștile legate de conac și boier aduc în prezent și amintiri mai puțin plăcute. Se pare că undeva, în spatele conacului, au fost executați cu sânge rece țăranii răsculați de la 1907. O placă memorială amintește acest lucru oamenilor zilelor noastre. „În amintirea țăranilor (…) capi ai răsculaților din comuna Sălcuța care în martie 1907 au fost împușcați din ordinul guvernului burghezo-moșieresc… Glorie celor care au căzut în lupta pentru pământ și libertate“.
Conacul își va spune mult timp de acum încolo povestea, căci printr-o donație el a revenit primăriei, iar aceasta caută soluții pentru reabilitarea lui și crearea unui centru de sănătate, şi asta pentru că „există un dispensar tocmai la Plopşor, adică la peste 30 km distanţă“, primim lămuriri din partea primarului comunei.
Conacul de la Mârza continuă să-și spună povestea
La Mârza, alt conac înfruntă vremurile, ducând cu el amintirea boierului Dumitru Boicescu. Era omenos și cinstit cu țăranii. Se spune că „se muncea și se dădea din trei una. Se făceau trei grămezi de porumb și când venea conașul țăranul întreba: «Care este a mea?». Boierul răspundea: «Păi, de unde să știu, că dumneata le-ai făcut? Care vrei, pe aceea ți-o iei!»“, povestește primarul Ion Pavel. Bunătatea și omenia boierului l-au salvat în timpul răscoalei de la 1907. „Flăcăii satului au înconjurat conacul boierului Boicescu și nu i-au lăsat pe răsculații din satul vecin Mărăcine să îl incendieze. Drept răsplată, în anul 1908, boierul a construit prima școală în satul Mârza, pe frontispicul căreia scria: „Școala rurală Dumitru Boicescu“. În zilele noastre, această școală a fost transformată în grădiniță cu două săli de clasă și cancelarie.
Conacul boierului Boicescu rezistă și astăzi. Este în grija primăriei, care l-a reparat și a făcut în el școală cu clasele I-IV și centrul de zi after school.
Istoria cu ale sale povești nu s-a pierdut în comuna Sălcuța. Conacele continuă să înfrunte vremurile noi și să amintească celor de azi de trecut, de rădăcini.
Neputincioase în fața timpului
Pe teritoriul comunei Sălcuța, în satul Plopșor, a avut conac și academicianul C.S Nicolaescu-Plopșor. „A fost undeva pe Drumul Județean 552, Craiova – Cetate, la ieșirea din Plopșor, la circa 700-800 de metri, pe partea dreaptă. S-a mai păstrat o perioadă fântâna conacului. Au dispărut și ea, și conacul. Au mai fost conace unde se afla fosta Secție de Mașini și Tractoare, care au fost preluate de Stațiunea de Mecanizare a Agriculturii. S-au făcut modernizări. Nu mai există nici ele“, a precizat primarul comunei Sălcuța, Ion Pavel.
