Cazul apărut în Gazeta de Sud în urmă cu aproximativ două săptămâni, în care o familie cerea explicaţii pentru moartea unui bărbat, de 67 de ani, din Craiova, după ce acesta a fost tratat în Clinica ORL a Spitalului Judeţean de Urgenţă, a stârnit un val de reacţii. Faptul că bărbatul a venit la spital pe picioare, iar după o manevră medicală, mai precis esofagoscopie, a ajuns în comă şi la scurt timp a decedat, a ridicat o serie de întrebări. Familia a depus plângere penală împotriva şefei Secţiei ORL, prof. univ. dr. Elena Ioniţă, pentru ucidere din culpă, dar şi sesizări la Colegiul Medicilor şi Consiliul de Etică al spitalului. Prof. univ. dr. Tudor Udriştoiu, preşedintele Colegiului Medicilor Dolj, a explicat ce înseamnă malpraxis şi care sunt hibele sistemului care conduc la astfel de incidente.
Pe 19 ianuarie, fiica lui Stan Brandibur a venit la sediul Gazetei de Sud să spună ce a păţit tatăl său în clinica ORL, iar în ediția din 20 ianuarie GdS a publicat articolul „O familie din Craiova acuză: Malpraxis la Secţia ORL a Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova“.
Aceasta a susţinut că bărbatul a ajuns la SJU Craiova pentru o banală durere în stern, însă după o esofagoscopie starea pacientului s-a agravat, iar în aceeași noapte a intrat în comă. Aparţinătorii susţin că esofagul bărbatului a fost perforat, însă acesta ar fi fost tratat timp de mai multe ore necorespunzător, fiind iniţial suspect de tumoare, după care de plămân perforat. Transferat la o clinică privată din Bucureşti, bărbatul a decedat după 13 zile.
Şefa Clinicii ORL a susţinut că a făcut tot ce s-a putut pentru acest pacient şi că a fost un incident, nu malpraxis, cum a fost prezentat în ediția din 21 ianuarie a GdS, în articolul „Prof. univ. dr. Elena Ioniţă: «E un incident care se poate întâmpla, nu este malpraxis!» – După 13 zile de comă, Stan Brandibur a murit“.
„Nu scrie nicăieri că expertul este obligat să dea soluţia într-un anumit termen“
La Colegiul Medicilor (CM) Dolj ajung des astfel de sesizări. Prof. univ. dr. Tudor Udriştoiu a explicat însă că atunci când pacienţii sau aparţinătorii au suspiciuni legate de malpraxis trebuie să se adreseze Comisiei de Malpraxis din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Dolj. Rolul CM este să analizeze doar abaterile disciplinare. Cu toate acestea, soluţionarea fiecărui caz poate dura chiar şi ani.
„Colegiul Medicilor se ocupă cu funcționarea normală în condiții de corectitudine a medicilor. Noi analizăm plângerile adresate, care apoi se trimit unei comisii de experți ce analizează cazul în funcție de datele existente și trage niște concluzii. În general, CM este privit într-o manieră negativă, în special pentru durată. De mai multe ori ne-am plâns și noi de acest lucru. Dar trebuie știut că toate aceste expertize sunt gratuite, nu scrie nicăieri că expertul respectiv este obligat să dea soluţia într-un anumit termen. Avem dosare care durează de un an, un an și jumătate, pentru că nu am primit răspunsul de la experți. Normal ar fi ca experții să facă un contract contra cost și să fie stabilite și anumite termene“, a explicat Udriştoiu.
La CM sunt înscrişi peste 2.000 de medici. Colegiul este format din comisii, împărțite pe specialităţi, care stabilesc experți și trimit documentația medicală pe care aceştia o analizează și dau un răspuns. În ceea ce privește malpraxisul, doctorul susţine că legislația nu este clară.
„Există un paralelism, adică o comisie de malpraxis pe lângă DSP care se ocupă strict de ceea ce înseamnă malpraxis și există comisia de disciplină la CM. Medicul acuzat are dreptul să conteste decizia la Comisia Centrală de Disciplină și atunci lucrurile durează“, a adăugat preşedintele CM Dolj.
„Nimic nu e perfect și dacă cineva își închipuie că toți medicii sunt perfecți greșește“
Sesizările primite de CM vizează atât spitalele de stat, cât şi cele private. În opt ani de când Tudor Udriştoiu este preşedintele CM, au existat multe plângeri, însă doar pentru trei au fost date sancţiuni de suspendare a activităţii şi în mai multe cazuri medicilor le-a fost reţinut un anumit procent din salariu. „În opt ani de când eu sunt la CM s-au dat trei sancțiuni de suspendare a activității și multe alte sancțiuni cu diverse amenzi.
Acestea au vizat atitudinea nepotrivită a cadrelor medicale, în sensul că nu s-au luat toate măsurile, nu s-au făcut toate investigațiile.
Nu se mai acceptă faptul că medicina are limite și pierderi. Nimic nu e perfect și dacă cineva își închipuie că toți medicii sunt perfecți greșește. Aparținătorii cred că dacă cineva moare este de vină medicul. Un exemplu, am avut o plângere legată de un copil în moarte cerebrală în care ni se cerea să anulăm decizia de moarte cerebrală…“, a adăugat profesorul Tudor Udriştoiu.
Cum se pot stabili diferențele între incident medical și malpraxis?
Este foarte greu pentru cineva din afara sistemului să-şi dea seama de diferenţa dintre un incident, o situaţie neprevăzută care apare în timpul unei manevre medicale, şi malpraxis. Doar expertiza medico-legală, potrivit lui Udriştoiu, poate stabili cu exactitate această diferenţă. „Lucrurile se stabilesc pe baza expertizei medico-legale, în urma analizei unor leziuni. În urma acestei expertize, se trage concluzia dacă unele dintre leziuni fac parte din evoluția bolii sau sunt din lipsa de eficacitate a unui medicament. Altele sunt apărute în urma unor manevre medicale și atunci înseamnă că este o conduită greșită, că este malpraxis. Din păcate, există o serie de condiții obiective care influențează aceste lucruri, spre exemplu dacă în Urgență, la Spitalul Județean Craiova, 100 de oameni și cadrele medicale lucrează sub presiune, riscul de a greşi crește, oamenii sunt supărați că așteaptă, medicii de gardă trebuie să execute lucrurile mai repede. În România, tot vorbim de «sistemul sanitar», dar ceea ce există la noi nu se potrivește cu noțiunea de sistem. Mai degrabă este o «organizare de sănătate». Sistemul este ceva foarte bine ordonat“, consideră Tudor Udriştoiu.
Pentru a practica medicina în România, medicii trebuie să fie membri ai CM şi să aibă asigurare de malpraxis. Asigurările sunt plătite anual, iar sumele medii ajung la 20-25 de euro. În cazul în care instanţa decide că medicul trebuie să despăgubească pacientul, este normal ca firma de asigurări să suporte în limitele asigurării o parte din sumă.
„Dacă nu intervii, te acoperi mai uşor, că nu ai avut aia, nu ai avut aia“
Prof. Udriştoiu a făcut referire şi la ultimul caz mediatizat primit la CM, sesizarea depusă de familia Brandibur. „Am primit sesizare în acest sens, dar pentru că familia a specificat că este caz de malpraxis, am transmis-o comisiei de malpraxis a DSP, pentru că aşa e regula.
Nu e de competenţa noastră, această comisie este specializată. Sigur că e un accident nefericit. În astfel de cazuri apar dileme pentru medici, dacă ai un pacient cu probleme grave te gândeşti cum e mai bine: să intervii sau nu? Dacă intervii şi merge rău, eşti vinovat, dacă nu intervii, te acoperi mai uşor, că nu ai avut aia, nu ai avut aia, a murit din alte cauze. La psihiatrie, de exemplu, dreptul fundamental al pacientului este să refuze tratamentul, deci nu să aibă acces la tratament. Am spus şi la întâlniri internaţionale că mi se pare normal ca dreptul fundamental al pacientului să fie accesul la tratament şi nicidecum refuzul. Şi atunci, eu dacă mă comport etic, după toate regulile, când am în faţa mea un pacient sever zic: «Cutare, auzi, ce zici, faci tratament? Dar, vezi că tratamentele astea sunt rele, au efecte secundare! Treaba ta ce alegi, dar ai dreptul să refuzi!». Medicul e obligat să îi spună toate acestea. Atunci, pacientul poate refuza. Deontologic este corect, dar nu e corect pentru meserie şi nu e corect pentru pacient. Sunt o serie de reguli valabile, dar care au consecinţe, de pe urma cărora perdant e pacientul“, a completat profesorul Udriştoiu.
Ce ar trebui schimbat
În ceea ce priveşte disfuncţionalităţile din sistemul medical românesc, Udriştoiu consideră că ar trebui schimbate multe. Lipsa banilor şi formarea cadrelor sunt principalele probleme.
„În primul rând, casa de asigurări ne reduce cheltuielile. Cu bani s-ar dezvolta reţeaua medicală şi mai mulţi pacienţi ar avea acces la tratament. În plus, formarea cadrelor se face fără bani. Ne ocupăm la grămadă de rezidenţi, în limita timpului, a problemelor care survin. În toată lumea, acolo unde există rezidenţiat, există un responsabil, fiecare grup de rezidenţi are un mentor. La noi nu există, din norma medicilor face parte şi formarea rezidenţilor. Şi după ce-i formăm, aleg să plece. Am ajuns să cheltuim o grămadă de bani ca să producem forţă de muncă pentru alte ţări, mai ales în domeniul medical.
Primim periodic provocări din exterior, ni se cer medici, mai ales în psihiatrie oferta pentru rezidenţi pleacă de la 50.000 de euro pe an, iar pentru specialişti de la 70.000 de euro pe an, la care se adaugă alte facilităţi“, a încheiat Tudor Udriştoiu.
