La cei 11 ani, Nicoleta Călin are o voce de excepţie. Reproduce cu mare uşurinţă hituri ale unor interpreţi de muzică uşoară atât români, cât şi străini, fără a avea o pregătire în domeniu. Săptămâna trecută, în vacanţa intersemestrială, părinţii au adus-o la primele ei lecţii de canto la o şcoală particulară din Craiova, impresionând din prima clipă, cu vocea, atât pe profesoara de muzică, cât şi pe angajaţii şcolii. Este o copilă extrem de inteligentă, a obţinut numeroase premii la toate concursurile şcolare la care a participat. Nicoleta este nevăzătoare și, la fel ca mulţi alții aflaţi în situaţia ei, este nevoită să înveţe la sute de kilometri de casă de la numai şase anişori, deoarece în Craiova sau în Oltenia nu există şcoli speciale pentru cei cu deficienţe de vedere. Visul ei este însă să cânte, atât vocal, cât şi la pian şi să înveţe pentru a schimba, la rândul ei, destine.
Nicoleta Călin locuieşte în comuna doljeană Orodel, la aproximativ 60 de kilometri distanţă de Craiova. Părinţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru acest copil minunat. Deşi, doar tatăl are un loc de muncă, acest lucru nu i-a împiedicat să o ducă pe Nicoleta la toţi medicii de care au auzit, atât din ţară, cât şi din străinătate, pentru a-i reda vederea. Ani în şir, specialişti oftalmologi le-au dat o speranţă că într-o zi copila va vedea. Spuneau că nervul optic este sănătos şi transmite imagini la creier. Din păcate, după două intervenţii chirurgicale, una în Belgia şi ultima, în urmă cu doi ani, în SUA, medicii au rămas rezervaţi în a mai face pronosticuri. I-au spus să aştepte că urmează perioada de recuperare, postoperatorie. Din nefericire, a trecut deja destul timp de la ultima intervenţie chirurgicală, însă copila nu poate zări decât o lumină. Atât. Dumneavoastră, cititorii Gazetei de Sud alături de alţi oameni cu suflet din ţară şi din străinătate, aţi sprijinit financiar acest copil în urmă cu patru ani pentru a strânge banii necesari intervenţiei în clinica de peste ocean. În articolul „Un înger se zbate în întuneric“, apărut în ediția din 27 iunie 2012 a Gazetei de Sud, am relatat pe larg povestea Nicoletei. (http://www.gds.ro/Local/2012-06-27/Un+inger+se+zbate+in+intuneric/, n.r.). „S-a născut prematur, la numai şapte luni. A avut puţin peste un kilogram, motiv pentru care aproximativ două luni a fost ţinută la incubator pentru că nu lua în greutate și era hrănită cu sonda. Pe la şase luni, am observat că fetiţa noastră are anumite probleme de vedere. Am mers atunci la medici şi am aflat vestea cumplită: Nicoleta avea retina desprinsă, cel mai probabil din cauza faptului că a fost ţinută la incubator o perioadă atât de îndelungată. După ultima operaţie, medicii nu ne-au mai dat nici o şansă… În America, doctorii i-au relipit retina şi ne-au spus să aşteptăm…“, a povestit Violeta Călin, mama fetiţei.
„Nu există nici o unitate şcolară pentru copii nevăzători în toată Oltenia!“
Au fost ani grei pentru familia Călin. Au încercat, cu toate puterile, să caute medici care să o opereze pe Nicoleta, au sperat tot timpul într-o minune şi nu au încetat să investească în copilul lor. Au învăţat-o că orice handicap poate trece pe locul doi dacă lupţi cu toate puterile, înveţi şi eşti talentat. Iar Nicoleta este talentată, are voce caldă, plină de emoţie, care îi permite să interpreteze orice melodie într-un stil cu totul aparte. Cel mai greu a fost atunci când copila a împlinit şase ani şi au încercat să-i găsească o şcoală la care să o înscrie. „A fost un şoc pentru noi. Şcolile bune pe care le-am găsit erau în Bucureşti, Buzău, Timişoara. Nu există nici o unitate şcolară pentru copii nevăzători în toată Oltenia! Toate sunt foarte departe de casă. Am optat atunci pentru Buzău. Foarte multe persoane ne-au recomandat-o ca fiind una foarte bună. Am făcut o alegere bună, Nicoleta are profesori excepţionali, care se ocupă foarte mult de copii. Este premiantă, a luat premii la numeroase concursuri şcolare. Are media 9,50 pe primul semestru. Ne-am bucurat când dascălii ne-au spus că Nicoleta cântă excepţional, că are un talent înnăscut. Visul ei este să cânte, atât vocal, cât şi instrumental. A primit o orgă, însă are nevoie de un profesor cu care să se pregătească. Îşi doreşte un pian, îşi doreşte să cânte, iar noi facem tot ce ne stă în putere pentru a-i împlini visul. Ne străduim să-i oferim tot ce vrea, este singurul nostru copil şi ştim că este important să investim în ea acum, cât este încă mică şi când acumulează cu foarte multă uşurinţă toate informaţiile primite. În această săptămână de vacanţă (săptămâna trecută – n.r.) am dus-o la canto, la Dagmar. Am vrea să urmeze în continuare ore de canto, ore de pian, însă este imposibil pentru că trebuie să plece la şcoală la Buzău. Acolo nu are cine să o ducă la cursuri particulare şi nici nu ne-am permite. Ne-am dori să o luăm săptămânal acasă, însă este practic imposibil. O vom revedea în vacanţa de Paşte. Noi, părinţii copiilor nevăzători, trăim o dramă. Pe lângă durerea că avem copii care nu văd, le mai ducem şi dorul…“, a adăugat femeia.
„Am avut o vacanţă minunată, am fost pentru prima dată la un profesor de canto…“
Tristeţea se citeşte pe chipul acestui copil atunci când mama povesteşte problemele pe care este nevoită să le suporte. Ca orice copil, însă, crede în miracole, poate alunga tristeţea de pe chipul oamenilor. Ştie că are voce, ştie că vrea să cânte, că vrea să ajungă la concursurile televizate de muzică şi că într-o zi va întâlni vedetele preferate: pe Adela Popescu, Lidia Buble, iar lista ei continuă. Mâinile sunt ochii acestui copil şi, pentru că nu te poate măsura din priviri, te atinge ca să îşi dea seama de persoana de lângă ea. Palmele îi transpiră de emoţie atunci când o întrebi de muzică, iar chipul i se luminează brusc. Tatăl i-a cumpărat din târg, de la Pleniţa, un aparat de câţiva lei în care îi pune cardul de memorie cu melodiile ei preferate. A învăţat să îl mânuiască, să îşi schimbe singură melodiile. „Îmi place atât de mult să cânt… Acum, preferata mea este Lidia Buble. Are o voce care îmi transmite emoţie. Cred că este şi frumoasă… I-am învăţat toate melodiile. Am avut o vacanţă minunată, am fost pentru prima dată la un profesor de canto… Am rămas impresionată când mi-a spus că am o voce frumoasă şi că trebuie să merg mai departe. Din păcate, însă, vacanţa s-a terminat… Trebuie să străbat iar cu mami şi cu tati cei peste 300 de kilometri până la şcoală. Facem aproape şase ore… Cel mai mult mă doare că trebuie să ne despărţim iar pentru câteva luni“, a povestit Nicoleta.
„Sunt familii care îşi ţin copiii nevăzători acasă, analfabeți, pentru a nu pierde alocaţia dublă“
Părinţii copiilor nevăzători trăiesc adevărate drame. În judeţul Dolj, din cele peste 16.000 de persoane cu dizabilităţi (copii şi adulţi – n.r.), 2.053 au deficiențe de vedere. „Este, într-adevăr, foarte greu pentru copiii nevăzători, dar şi pentru familiile lor. Şcolile de meserii protejate au dispărut și, odată cu ele, şansa de şcolarizare a celor nevăzători. Şcoli speciale pentru copiii nevăzători sunt la Bucureşti, Cluj, Arad, Târgul Frumos, Timişoara, localităţi îndepărtate de Craiova. Pe timpuri, nevăzătorii învăţau să facă perii, lucrau în fabrici de cartoane… Acum au puţine şanse să se specializeze pentru ca apoi cineva să-i şi angajeze. Din fericire, de câţiva ani au posibilitatea să înveţe în IT, pe calculatoare special create pentru ei, sau fac cursuri de maseuri. Mai este o problemă care ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Sunt familii care îşi ţin copiii nevăzători acasă, analfabeţi, pentru a nu pierde alocaţia dublă pe perioada şcolii. Este trist, însă asta este realitatea!“, a spus Leontin Mladinescu, preşedintele Filialei Interjudeţene a Nevăzătorilor.
„Nu avem încă profesori şcoliţi care să predea copiilor cu probleme de vedere“
Şi reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Dolj încearcă, de câţiva ani, să găsească soluţii pentru copiii nevăzători. Este greu pentru copii, dar şi pentru părinţi să fie despărţiţi brusc, la şase ani, atunci când trebuie să îşi ducă micuții la şcoli speciale pentru nevăzători la sute de kilometri distanţă de Craiova. „Prima unitate de învăţământ din Dolj care a decis să ofere o şansă copiilor cu deficienţe de vedere este Şcoala Specială «Sf. Mina», din Craiova. Reprezentanţii acestei unităţi de învăţământ au achiziţionat deja laptopuri speciale, maşini de scris Braille. Dorim să oferim copiilor cu probleme grave de vedere, dar şi părinţilor, posibilitatea şcolarizării aproape de casă. Sunt mulţi copii care au aceste probleme şi care merită tot sprijinul nostru. Sunt copii minunaţi, extrem de talentaţi. La «Sf. Mina», de exemplu, învaţă un copil cu deficienţe de vedere care cântă extraordinar la pian. Nu avem încă profesori şcoliţi să predea copiilor cu probleme de vedere. Am contactat însă Universitatea din Cluj, i-am rugat pe reprezentanţii acesteia să ne ofere cursuri de formare a cadrelor didactice pentru ca aceşti copii să înveţe Braille. Aşteptăm însă răspunsul“, a precizat Iuliana Gheorghe, inspector şcolar pentru învăţământ special şi special integrat în cadrul ISJ Dolj. Reprezentanţii Şcolii Speciale „Sf. Mina“ au început să şcolarizeze din 2014 trei copii cu deficienţe vizuale grave. „Asumarea acestei provocări a fost determinată de lipsa, în județul Dolj, a unei instituții de învățământ specializată în școlarizarea copiilor cu deficiență vizuală. Părinții au fost cei care au solicitat ajutorul școlii noastre, iar echipa de profesori, cu sprijinul important al ISJ Dolj și al consiliului județean, și-a asumat această responsabilitate.
Educarea elevilor și preșcolarilor cu deficiențe de vedere are particularități majore, însușirea scrisului și cititului se realizează în metoda Braille, instruirea lor fiind axată nu atât pe deficiență, cât pe posibilitățile de care ei dispun. Cadrele didactice au pregătire de specialitate în domeniul psihologiei și psihopedagogiei speciale, însă principalul obstacol îl reprezintă sărăcia ofertelor de formare profesională pentru profesorii care desfășoară activități cu elevii cu cecitate“, a spus Carmen Eugenia Pascu, director la Şcoala Specială „Sf. Mina“. În prezent, cei trei elevi sunt înscriși în clasa a II-a și la grădiniță, iar Școala Gimnazială Specială „Sf. Mina“ încearcă să le ofere o instruire școlară realizată la înalte standarde de calitate și prin mijloace moderne. Cu ajutorul unei sponsorizări din partea unei firme private, școala a fost dotată cu mijloace de instruire moderne și materiale didactice adaptate specificului deficienței: o mașină de scris Braille, discuri tactile, instrumente pentru desen și măsură destinate persoanelor cu deficieță vizuală, programe pentru calculator, laptopuri, cubaritm pentru învățarea matematicii și multe altele.
„Nicoleta este o fetiţă frumoasă şi inteligentă, cu calităţi muzicale de excepţie. Sensibilă, cu o voce frumoasă, cu ureche muzicală şi ritm deosebite, calităţi care o pot propulsa spre ce-şi doreşte foarte mult: să cânte“.
Profesoara de canto de la Dagmar
Ajutaţi-o pe Nicoleta să-şi împlinească visul
Dacă cineva vrea să o ajute pe micuţa Nicoleta poate suna la numerele de telefon: 0763.62.87.22 sau 0787.56.01.93 sau poate face donaţii în conturile deschise la Banca Comercială Română pe numele Călin Ion:
RO13RNCB0134041511570004 – cont în valută
RO40RNCB0134041511570003 – cont în lei
