Scrisori de la cititori – Mic îndrumar despre repartitoarele de costuri

Repartitoarele de costuri se fac că măsoară energia termică pe care o disipă caloriferele.
Pe fiecare calorifer se montează o cutiuţă cu ceva electronică în interior, care măsoară diferenţa de temperatură dintre calorifer şi vecinătatea acestuia. Generează nişte impulsuri a căror frecvenţă este direct proporţională cu diferenţa de temperatură mai sus-amintită. Aceste impulsuri se numără. Numărul mai mare de impulsuri înseamnă o cantitate de energie mai mare disipată de calorifer.
În funcţie de tipul şi mărimea caloriferului, numărul de impulsuri, după citire, se înmulţesc cu o constantă de către firma cititoare, după nişte reguli numai de ea stabilite şi ştiute, rezultând un număr corectat pentru fiecare calorifer.
Se adună numerele corectate de la toate caloriferele legate la un contor de energie termică, verificat metrologic, după care se face facturarea energiei termice de către furnizorul de repartitoare.
Preţul energiei termice stabilit şi facturat de furnizor se împarte la totalul numerelor corectate şi cu ajutorul regulii de 3 simplă se repartizează costul energiei  pentru fiecare apartament.
Asta a fost partea frumoasă…
Repartitoarele nu măsoară energia termică, sunt deosebit de vulnerabile la perturbații cum ar fi o cârpă pusă la uscat pe calorifer, care când este udă măreşte numărul de impulsuri şi după ce se usucă le micşorează, un geam deschis, o mobilă în apropiere etc. Sistemele de măsurare, mai ales când se fac schimburi comerciale şi implicit plăți, trebuie să nu fie vulnerabile la perturbații şi să se încadreze într-o clasă de precizie sub 2% cele suficient de precise şi sub 10% cele cu erori grosolane şi neadmise în schimburi comerciale. Repartitoarele de costuri, în funcţie de condiţii, pot trece mult peste erorile grosolane, astfel încât cei care stăpânesc modul de funcţionare pot consuma foarte mult în detrimentul celor oneşti şi neştiutori, pentru că toţi împreună plătesc ce indică contorul de energie termică pentru o scară, un bloc etc.
Singura parte bună venită cu repartitoarele este robinetul cu termostat montat pe fiecare calorifer. Acesta închide sau deschide accesul apei calde în calorifer în funcţie de temperatura din imediata vecinătate a lui. Având robinete cu termostat pe fiecare calorifer, fiecare apartament ia câtă energie are nevoie, proprietarul nefiind obligat să deschidă geamurile când furnizorul, în dorinţa de câştig, dă prea multă căldură când este cald afară. Este posibil ca, atunci când este cald în încăpere, robinetul cu termostat să închidă total caloriferul. Într-o încăpere foarte bine izolată termic, căldura degajată de persoanele care o locuiesc poate închide total sau parţial caloriferul, prin intermediul robinetului cu termostat. Pentru robineţii cu termostat nu se plăteşte decât o singură dată, la montare.
În blocurile cu repartitoare a scăzut consumul de energie termică, dar a crescut considerabil consumul de gaz, în aşa fel încât cheltuelile de întreţinere au crescut în loc să scadă. Consumul de gaz a crescut pentru că unii locatari au închis caloriferele şi au făcut caldură în casă cu aragazul din bucătărie, nefiind contorizaţi individual. Încălzirea cu aragazul poate deveni o bombă, ca să nu mai vorbesc de implicaţiile privind sănătatea.
Legea care obligă cetăţenii să monteze repartitoare consider că este o lege dedicată furnizorilor de repartitoare, care au constatat că după ce s-a aflat că repartitoarele mai mult încurcă decât ajută li s-au redus încasările.
Nu cred că există o lege care să te oblige să plătești un produs, în speţă energia termică măsurată cu nişte aparate fără verificare metrologică ale căror erori pot depăşi, în funcţie de condiţii, 100%. În lipsa verificării metrologice, nimeni nu mă poate contrazice când vorbesc de erori astronomice.
ing. Titus Pârjolescu