Zeci de copii şi tineri cu dizabilităţi din judeţul Dolj au participat ieri la o competiţie sportivă organizată la sala de sport „Ion Constantinescu“ din Craiova. Este cea de-a doua competiţie organizată în cadrul proiectului „Dezvoltarea de abilități motorii la persoane cu Sindrom Down – etapă esențială spre o viață independentă“. Concurenţi au fost elevi din Școala Specială „Sfântul Mina“, Liceul Tehnologic Special „Beethoven“, Școala Gimnazială „Elena Farago“, Liceul „Matei Basarab“, Asociația Acces, Asociația Vasiliada, copii şi tineri de la ALDO-CET Băilești și beneficiari ai DGASPC Dolj. „La competiţie au participat 70 de copii şi tineri cu sindrom Down sau alte tipuri de dizabilităţi intelectuale. Sportul este extrem de important pentru ei şi nu înseamnă doar dobândirea şi dezvoltarea de abilităţii motorii, ci şi creşterea gradului de incluziune socială şi dobândirea abilităţilor cognitive. Ceea ce noi încercăm să facem este să arătăm abilităţile lor. Problemele vin atunci când vine vorba despre integrarea lor în societate şi mai departe în găsirea unui loc de muncă, un aspect foarte dificil în România pentru persoanele cu dizabilităţi. Obiectivul acţiunii noastre este de a arăta comunităţii abilităţile lor. Toţi aceşti copii şi tineri vor lua parte la antrenamentele care se desfăşoară săptămânal la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, dar şi la competiţiile organizate de Special Olympics“, a spus Roxana Ossian, directorul de Programe al „Special Olympics“ România.
„Piaţa nu le oferă locuri de muncă, statul nu le oferă ateliere protejate sau de terapie ocupaţională“
Tinerii cu dizabilităţi au nevoie de ateliere de terapie ocupaţională, de specialişti cu care să lucreze şi care să îi consilieze, au nevoie de centre de respiro în care să fie lăsaţi pentru câteva ore atunci când părinţii au probleme urgente de rezolvat.
Liana Maria Vâslan este mama unei tinere în vârstă de 28 de ani cu sindrom Down. De când s-a născut fiica sa s-a confruntat cu numeroase probleme, motiv pentru care a decis să înfiinţeze un centru educaţional pentru copiii cu sidrom Down, dar şi alte dizabilităţi. „Din nefericire, există anumite persoane publice care nu au înţeles că este responsabilitatea statului să asigure condiţiile necesare dezvoltării şi asigurării unei vieţi de calitate pentru aceşti oameni. Noi, ca şi centru, funcţionăm din anul 2000 şi am încercat să asigurăm servicii specializate pentru că se ştie că sindromul Down, fiind o problemă genetică, are nevoie de suport şi intervenţie pe parcursul întregii vieţi, indiferent de gradul de independenţă la care ajunge copilul respectiv, tânărul sau adultul. Acest nivel de independenţă se obţine numai prin servicii specializate pentru că odată ce aceşti copii şi-au însuşit nişte achiziţii, ele trebuie păstrate. Din păcate, o organizaţie de părinţi, indiferent cât de motivată ar fi, nu are resursele financiare pentru a asigura servicii specializate, de aceea autorităţile statului trebuie să îşi asume responsabilităţile care sunt puse în sarcina dumnealor prin legea asistenţei sociale. În România însă, legislaţia finanţării serviciilor sociale nu este foarte clară. Direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copiilor au dezvoltat foarte multe servicii pentru aceşti copii, însă nimeni nu s-a gândit la soarta lor după vârsta majoratului. Piaţa nu le oferă locuri de muncă, statul nu le oferă ateliere protejate sau de terapie ocupaţională şi atunci după ce ai investit 18 ani sau chiar 20 de ani în educaţia lor, te trezeşti că trebuie să îi ţii în casă pentru că nu au unde merge“, a spus Liana Maria Vâslan, preşedinte Asociaţia Langdon Down Oltenia, Centrul Educaţional Teodora, din Băileşti. La centrul deschis la Băileşti, există un atelier de terapie ocupaţională unde ei efectuează anumite activităţi de lucru manual, însă nu este suficient. „Aceste activităţi de terapie ocupaţională trebuie susţinute. Este nevoie de intervenţie psihologică pentru că apar probleme caracteristice tinerilor şi care trebuie rezolvate cu tehnici şi metode adaptate. În plus, ei au nevoie de sport, de activităţi de muzică şi dans. Persoanele cu sindrom Down au o tendinţă nativă spre obezitate. Este nevoie să dezvoltăm deprinderile de viaţă independentă pentru că atâta vreme cât nu există centre de pregătire pentru viaţă independentă, această pregătire este lăsată în seama părinţilor sau a asistenţilor personali care până la urmă sunt tot părinţi şi fac o pregătire informală. Ce se întâmplă cu aceşti copii când unul dintre părinţi nu mai este sau chiar ambii nu mai sunt sau când aceşti părinţi au nevoie de un timp pentru ei. De aceea, centrele de respiro sunt absolut necesare şi cred că ar trebui să fie una dintre priorităţile strategice ale judeţului Dolj“, a completat Liana Maria Vâslan.
