În România, dacă ai un picior amputat, statul nu consideră că ai nevoie de un însoţitor. Nici măcar atunci când starea de sănătate se agravează şi nu te mai poţi deplasa, nu mai poţi mânca singur, eşti dependent total de altcineva. În această situaţie de găseşte un bărbat din comuna doljeană Leu.
Aurel Beleţ are 71 de ani. De aproximativ trei ani şi jumătate, problemele de sănătate ale bărbatului s-au agravat. A fost la un pas de moarte. Medicii au decis atunci să îi amputeze piciorul drept. Au urmat alte complicaţii medicale, două accidente vasculare, probleme grave de circulaţie care l-au dus la imposibilitatea de a-şi folosi mâinile. A ajuns dependent de soţie. Fără ea nu ar putea exista: ea îi dă să mănânce, ea îl schimbă, îl întoarce de pe o parte pe alta, îi îngrijeşte escarele, stă zi şi noapte trează pentru a-l ajuta.
Aurel Beleţ nu s-a gândit niciodată că viaţa îi va rezerva un astfel de destin. A fost o persoană extrem de activă, a lucrat peste 24 de ani în mină. A făcut sport, a fost boxer şi arbitru. Şi-a ridicat o casă, şi-a crescut copiii, iar acum zace imobilizat la pat. „În urmă cu trei ani şi jumătate au început problemele grave de sănătate. Am început să am dureri foarte mari de picioare, dureri insuportabile. Am mers atunci la medici atât în Craiova, cât şi la alte spitale din ţară. Mi-au trecut ca diagnostice arterită şi coxartoză. După o perioadă, piciorul drept s-a înnegrit. Medicii mi-au spus atunci că am deja cangrenă, care îmi cuprinsese tot piciorul drept. Am fost la un pas de a-mi pierde viaţa. Mi-au spus că singura soluţie este amputaţia coapsei drepte. Am semnat că sunt de acord să-mi taie piciorul, îmi doream să trăiesc. Au urmat două accidente vasculare, probleme cardiace, probleme legate de circulaţia sângelui. De câteva luni, mi s-au umflat mâna dreaptă şi piciorul stâng, iar culoarea acestora a început să fie din ce în ce mai închisă. Mi-e teamă să nu ajung iar la amputaţie… De când mi-au tăiat piciorul, mi-am cumpărat dispozitive medicale, căruţ, care zac însă aruncate într-un colţ al casei pentru că eu nu le mai pot folosi. Nu mă mai pot ridica… Nu am ieşit din casă de pe 18 decembrie…“, a povestit bărbatul.
„Nu vrem decât să ni se facă dreptate“
În luna ianuarie, a mers pentru o nouă evaluare medicală la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj. „Toţi medicii specialişti la care am mers pentru a întocmi dosarul necesar comisiei ne-au menţionat faptul că soţul meu are nevoie permanent de însoţitor. Din păcate însă, în urma evaluării, a primit gradul unu de handicap accentuat, fără drept de a avea însoţitor. Am cheltuit peste 1.200 de lei pentru întocmirea dosarului medical şi drumurile între Craiova şi Leu. Soţul meu are nevoie de însoţitor, este o persoană imobilizată care nu ar putea să supravieţuiască fără să stea permanent cineva lângă el. Nu vrem decât să ni se facă dreptate. Vrem ca statul să recunoască faptul că soţul meu, din cauza problemelor grave de sănătate, are nevoie de însoţitor! Este dreptul lui. Am contestat decizia primită la Comisia Superioară în luna ianuarie, însă nu am primit nici un răspuns“, a povestit Iuliana Beleţ.
„În gradul grav cu însoţitor se încadrează numai amputaţiile bilaterale“
Reprezentanţii Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj susţin că încadrarea în grad de handicap a lui Aurel Beleţ s-a făcut corect, cu respectarea criteriilor prevăzute de legile în vigoare. „Conform criteriilor medico-psiho-sociale, amputaţia unilaterală se încadrează în grad de handicap accentuat. În gradul grav cu însoţitor se încadrează numai amputaţiile bilaterale. Deficitul locomotor agravat al bărbatului se datorează şi coxartrozei bilaterale, afecţiune ce nu se încadrează în grad de handicap. Doar în cazul în care arteriopatia pe membrul stâng era în stadiul IV avea dreptul să primească gradul grav fără însoţitor. În plus, în nici un document medical nu se precizează că persoana respectivă ar avea vreun deficit neuro-motor sechelar ca urmare a unui accident vascular cerebral.
Domnul Beleţ a facut contestaţie în data de 26.01.2016, iar răspunsul de la Comisia Superioară va ajunge la noi în aproximativ trei-patru luni, luând în considerare faptul că în această lună abia ne-au parvenit răspunsurile la contestaţiile din lunile noiembrie-decembrie 2015“, a declarat dr. Claudia Popa, preşedinta Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj.
Iuliana Beleţ nu are nici un fel de venit, singurii bani care intră în casă fiind pensia soţului şi indemnizaţia acestuia de handicap.
