Comuna Izvoru Bârzii, situată în vestul județului Mehedinți, la aproximativ 12 kilometri de Drobeta Turnu Severin, adună povești de ieri, de azi, locuri de legendă, ce sunt purtate dinspre trecut spre prezent de apele reci ale râului Topolnița, căci de-a lungul văii sale s-au ridicat gospodării.
Pe culmi deluroase, ce căptușesc valea râului Topolnița, se ridică gospodăriile celor ce au ales să-și ducă traiul în locul ce poartă numele de Izvorul Bârzii. De sus, de la înălțime, de la hotarul comunei cu Godeanu, unde se află ruinele cetății Grădeț, veche construcție medievală, Izvorul Bârzii se dezvăluie în toată frumusețea sa. În liniștea satului mehedințean, doar susurul apei se face auzit, cald, molcom, asemeni glasului unui povestitor ce te poartă din trecut în prezent cu narațiunile sale.
Povestea acestui loc a început să se scrie demult. Odată ce omul a ajuns aici, dealurile au început să fie îmbrăcate în pomi fructiferi, viță-de-vie. Era în timpul CAP-ului. Au venit vremuri noi și fiecare om și-a recăpătat bucata sa de pământ. Nu a mai avut nici puterea, nici resursele necesare să se aplece cu grijă asupra pomilor, să îi oblojească atunci când bolile au început să mănânce fructele, scoarța. Astăzi, din întinsele plantații, nu a mai rămas mare lucru. Doar câțiva pomi își pleacă agale crengile cu flori proaspete. „Comuna Izvoru Bârzii a fost recunoscută ca zonă pomicolă și viticolă, dar în ultima perioadă de timp locuitorii de pe raza acestei comune au renunțat la aceste îndeletniciri. Mai avem pe raza localității câteva hectare de pomi fructiferi, care au aparținut CAP-ului în trecut. Acum fiecare cetățean a luat pământul în administrare și folosință. În scurt timp, terenurile se vor degrada. Am avut, de asemenea, pe teritoriul satului Schinteieşti o livadă de cireș, care la ora actuală, din neglijența oamenilor, nu mai există“, a precizat Horia Balica, primarul comunei Izvoru Bârzii.
Și dacă odinioară pe ulițele comunei oile, caprele și vacile erau nelipsite din peisaj, acum rar mai auzi vreo talangă. „În trecut, comuna Izvoru Bârzii era principalul furnizor de lapte pentru Drobeta Turnu Severin. De exemplu, în satul Halânga, cu zece ani în urmă erau peste 100 de capete. Acum nu știu dacă mai sunt 10. Populația este destul de îmbătrânită în această comună, iar tineretul nu se mai apleacă spre agricultură“, a mai precizat primarul comunei Izvoru Bârzii.
Povești din negura vremii
Există însă povești care își urmează cursul și astăzi. Este cea a Mănăstirii Topolnița. Călăuziți de apele râului Topolnița, ajungem în aceste locuri pentru a asculta istorisiri din negura vremii. O bisericuță de lemn, o alta, poate la fel de veche, mai trainică, încântă. Și povestea începe să se depene. „Biserica veche a Mănăstirii Topolnița este ctitorie de la 1646. Povestea acestei mănăstiri începe să se scrie în timpul Sfântului Nicodim, care, venind din sfântul munte Athos, având în vis înștiințare de la Maica Domnului să construiască în Țara Românească, la locul așa zis «la cascade», caută acest spațiu și îl află după mai multe încercări, construind mai multe mănăstiri până ajunge la Tismana. A construit la Vodița, a construit și aici. În cele din urmă, după ce a mai ridicat un lăcaș de cult și la Vișina s-a stabilit la Tismana, unde este înștiințat de Maica Domnului că acela este locul dorit de ea să construiască mănăstire.
Spun că a construit și aici pentru că mănăstirea este ridicată la 1646, pe vremea lui Matei Basarab, care împuternicește un căpitan din oastea sa, Lupu Buliga, din ținutul de nord al Mehedințiului, să construiască aici mănăstire nouă, să o direge pe cea veche, niște ruine, care nu puteau fi decât din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana.
Acest căpitan de dorobanți, Lupu Buliga, construiește mănăstirea. El este și îngropat aici alături de soție și de una dintre fiice“, spune părintele ieromonah Mihail.
În toată această poveste, ce continuă și-n zilele noastre, își face loc și o mică bisericuță din lemn din incinta mănăstirii. „Biserica veche este restaurată. Procesul a durat peste 25 de ani, așa că a fost adusă din satul Spineni, județul Gorj, o bisericuță din lemn, aflată într-o stare avansată de degradare, cu acoperișul căzut“, a mai precizat părintele ieromonah Mihail. Bisericuța de lemn a fost salvată de la distrugere, iar astăzi încântă călătorii prin aceste locuri pitorești.
Colacul de salvare
Trecutul își face loc în prezentul aducător de schimbare. Poveștile se scriu și azi, dincolo de imaginile livezilor părăsite și a ulițelor ce nu mai sunt bătătorite de pașii oamenilor și animalelor. Comuna Izvorul Bârzii încearcă să ofere imaginea unui loc în dezvoltare, care vrea să se alinieze timpurilor noi. Distanța mică față de Drobeta Turnu Severin a fost colacul de salvare al celor ce își duc traiul în această comună. După 1979, s-au deschis pe teritoriul localității două obiective economice de importanță națională, sucursale ale Regiei Autonome pentru activități nucleare – Romag Termo și Romag Prod (uzina de apă grea). Astăzi chiar dacă se scriu ultimele pagini din existența lor, cadrul natural valoros și pitoresc a favorizat apariția de noi activități economice, în special în domeniul construcțiilor.
„Din punct de vedere economic, comuna a fost bogată, pentru că pe teritoriul nostru a funcționat și încă funcționează până prin aprilie Combinatul Chimic Romag Prod și termocentrala Romag Termo. Avem și alte unități pe raza comunei, care contribuie la dezvoltarea acestei comunități. Am reușit să atragem investitori prin reducerea impozitelor. Sunt peste 50 de societăți comerciale cu răspundere limitată pe raza comunei, care plătesc impozite la bugetul local“, a precizat edilul comunei.
Cu bani de la bugetul local s-au asfaltat ulițe, s-a consolidat pe alocuri malul râului Topolnița, s-au executat podețe betonate. Mai sunt multe probleme care își caută rezolvarea. Povestea merge mai departe cu alte pagini ce se scriu astăzi.
